Demarate cu surle şi trâmbiţe la începutul lunii aprilie 2013, lucrările de reabilitare a centrului istoric al municipiului Câmpulung şi Parcului Kretzulescu au fost lăsate de izbelişte de cei de la firma ardeleană Grup Corint, fiind realizate în proporţie de 30%, iar proiectul a intrat într-un mare impas, determinând administraţia locală să preia frâiele şi să încerce să finalizeze lucrările pe bucăţi, cu alţi antreprenori. S-a început cu Piaţa Jurământului, apoi cu strada Republicii şi strada Negru Vodă, între Bărăţie şi Colegiul „Dinicu Golescu”, după care s-a trecut la zona ce înconjoară Primăria, care nu a fost însă pusă la punct sută la sută. Săptămâna trecută, cu acelaşi avânt revoluţionar cu care au început lucrările de reabilitare din Piaţa Primăriei, firmele angajate să schimbe la faţă centrul istoric al municipiului (bineînţeles, printre ele şi Ratelen) au demarat operaţiunea „Bulevardul Pardon”, a cărui amenajare, ca loc de promenadă, a început în a doua jumătate a secolului XIX, potrivit regretatului profesor inginer Gheorghe Chiţa, unul dintre oamenii de seamă ai urbei muscelene, care, de-a lungul anilor, şi-a dedicat o mare parte din timpul său pentru a scoate la lumină lucruri mai puțin ştiute despre prima capitală a Ţării Româneşti.
Un şantier de mântuială!
În 2018, după ce au început lucrările şi au transformat buricul târgului într-un ogor, distrugând inclusiv spaţiul verde din faţa Judecătoriei, la fel ca în primăvara lui 2013, în Parcul Kretzulescu, muncitorii şi-au luat tălpăşiţa fiindcă nu au fost plătiţi. Până au adus alţi lucrători au trecut câteva săptămâni bune, iar ulterior lucrările s-au întins până în acest an. La fel au stat lucrurile şi cu podul de la Apa Sărată, a cărui reconstrucţie a fost tergiversată din diferite motive, mai mult sau mai puţin plauzibile, invocate de constructor, şi la fel se întâmplă şi acum cu Bulevardul Pardon. Dacă în prima zi de lucru, care a coincis cu prima zi de şcoală din noul an de învăţământ, s-a muncit cu patos revoluţionar din vremuri de mult apuse, iar printre muncitorii firmelor constructoare (Conteh Barengott SRL – lider asociere, Ratelen SRL şi Group Concif SRL), 5-6 la număr, s-au amestecat şi adepiştii, veniţi să recupereze bordurile, coşurile de gunoi şi băncile, după o săptămână n-au mai fost văzuţi pe bulevard decât vreo trei inşi: manipulantul buldoexcavatorului care a decopertat covorul asfaltic şi a înlăturat gardul viu, până dincolo de fostul sediu al Poştei, şoferul autobasculantei care cară molozul şi alte resturi şi un muncitor cu o lopată, care se învârte de colo-colo sau stă sprijinit în coada ei. Mai mult decât atât, şantierul e nesecurizat şi nesemnalizat corespunzător, existând riscul producerii unor accidente în zonă, mai ales că oamenii continuă să se deplaseze pe bulevard. Şi restricţiile privind circulaţia rutieră au fost prost gândite, credem noi. În zilele când se lucrează, e liberă doar o bandă de rulare, pe strada Negru Vodă, în timp ce pe strada Republicii circulaţia e interzisă, şoferii fiind obligaţi să aleagă rute ocolitoare. N-ar fi fost mai indicat ca circulaţia să se desfăşoare pe ambele sensuri, pe o singură stradă, şi să fie eliminate parcările? Zicem, nu dăm cu parul! Un lucru bun e că au fost lăsate libere trecerile de pietoni din zona fostei clădiri a Romtelecom şi Grădina Publică, pe ambele sensuri de circulaţie, însă, inconvenientul e că oamenii sunt obligaţi să meargă pe „ogor” după decopertarea asfaltului, murdărindu-şi încălţările de praf, sau, mai rău, de noroi, atunci când va ploua. În plus, s-au creat diferenţe de nivel între stradă şi trecerile pietonale. Constructorul ar putea rezolva această problemă a accesului pietonal prin montarea unor scânduri transversale sau a unor pavele vechi, scoase din Piaţa Primăriei. E drept, nici oamenii nu respectă regulile şi trec ca oile, pe unde-i taie capul, mai ales că în partea de nord a fost scos gardul viu şi cel metalic. Chiar dacă utilajele sunt la un metru de ei, nu fac un pas în plus! Potrivit proiectului, realizat de firma Conteh Barengott SRL, din Târgovişte, lucrările de reabilitare a străzilor Negru Vodă şi Republicii, a căror costuri se ridică la suma totală de 5.530.577,91 lei, ar trebui finalizate în iulie 2022, însă, din experienţa investiţiilor anterioare, cu multe termene limită depăşite, ne îndoim de acest lucru. Câmpulungenii, şi nu numai, vor trebui să se obişnuiască de-acum cu ideea că, cel puţin doi ani, plimbările relaxante pe bulevard vor rămâne o amintire.
Bulevardul Pardon, „Inima, respiraţia şi viaţa oraşului”
Nu ştim după toate astea dacă Bulevardul Pardon, numit cândva Aleea „Principele Carol”, îşi va recăpăta farmecul şi faima de odinioară, aşa cum au fost evocate şi de Dumitru Baciu în volumul „Lumini muscelene”: „Aşa cum Bucureştii au cunoscut „Calea Victoriei”, Iaşii „Alexandru Lăpuşneanu”, Târgoviştea „Calea Domnească”, Piteştii „Strada Mare” etc., Câmpulungul s-a mândrit cu Bulevardul „Pardon”, inima, respiraţia şi viaţa oraşului, loc de intersecţie al trecătorilor dintr-o extremitate a oraşului într-alta, martor al tuturor evenimentelor publice sau particulare, de la naştere şi până la înmormântare, izvor al tuturor ştirilor, mai mult sau mai puţin adevărate, şi mai ales loc predilect de promenadă pentru cetăţenii de toate vârstele şi sexele, localnici sau sezonieri. Pentru vizitatorii de azi este greu să se înţeleagă în toată adâncimea sa semnificaţia „bulevardului” în viaţa câmpulungenilor şi mai ales denumirea lui ciudată şi uşor rebarbativă. De obicei, un bulevard, o stradă poartă un nume propriu, dacă nu celebru, totuşi nume propriu. Chiar dacă a avut un astfel de nume în Câmpulung, el a fost eclipsat de mereu tânărul şi fără rival „Bulevardul Pardon”.(…) Odată cu sosirea verii, câmpulungenii se pregăteau să-şi primească oaspeţii, fie membri de familie, fie prieteni sau vilegiaturişti, veniţi din toate colţurile ţării, dar mai ales din Capitală. Casele dereticate, chiar proaspăt zugrăvite, curţile respirând de curăţenie odată cu parfumul florilor din grădini sau de pe pridvoare, figurile vesele şi primitoare ale locuitorilor, totul trăda o atmosferă de sărbătoare, de ospitalitate. În Grădina Publică, muzica militară, nelipsită dimineaţa şi după-amiaza, dădea nota caracteristică acestei ambianţe deosebite, care dura toată perioada sezonului. În timpul „sezonului”, cum îi spuneau localnicii, populaţia aproape se dubla, devenea mai pestriţă (…). Zilnic în orele de seară, iar în timpul sărbătorilor şi în cursul dimineţii, bulevardul devenea neîncăpător pentru plimbare, ţinând seama că atunci cele două părţi carosabile erau doar pentru vehicule. Ulterior, una dintre ele, strada „Republicii”, va fi asfaltată şi rezervată pe timp de vară numai pietonilor. În aceste condiţii, de mare afluenţă, oamenii se loveau cu coatele, se călcau pe picioare, şi, schiţând un surâs amabil, de circumstanţă şi falsă politeţe, se scuzau invariabil: „Pardon”. Diferenţa consta doar în intonaţie, în raport cu cultura sau, mai degrabă, cu „blazonul” celui care se scuza. Şi din „pardon în pardon”, aşa i-a rămas numele aleii, care avea totuşi o denumire fixată pe o tăbliţă albastră la capătul nordic, pe atunci nebăgată în seamă, iar astăzi complet uitată. Astfel, cu trecerea timpului – vorba poetului – porecla s-a transformat în renume, încât azi orice nume s-ar da bulevardului, el va rămâne în obscuritate, în faţa eternului şi de neînlocuit bulevard „Pardon””. Alex Barbu