Experienţele celor 480 de vânători de munte în Afganistan, cuprinse într-o carte de colecţie, “Din ţara de piatră şi praf”
În absenţa insultătoare a autorităţilor municipale, a căror reprezentare s-a limitat la consilierii Cornel Băjan şi Ion Iliescu, directorul Muzeului Municipal, Alexandru Oprea, a oferit sâmbătă, 26 octombrie 2019, o manifestare reuşită, încadrată în programul de acţiuni aniversare ale Armatei Române. În ciuda pregătirilor întreprinse de instituţia organizatoare şi a momentelor atractive concepute pentru încântarea spectatorilor, beneficiarii evenimentului consumat în ziua Sfântului Dumitru au fost străinii de Câmpulung şi zonă, care au savurat ceremoniile puse în scenă de elevii Colegiului Naţional Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, Detaşamentul „Mateiaş” al Muzeului Municipal Câmpulung şi voluntari ai Asociaţiei „Tradiţii Ostăşeşti”. Centrul de Perfecţionare Apărare CBRN „Muscel” şi Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” şi-au manifestat şi de această dată loialitatea faţă de acţiunile Muzeului dedicate celebrării uneia dintre puţinele instituţii ale ţării în care românii continuă să aibă încredere. Evenimentul a cuprins şi o veritabilă lecţie de istorie locală, transmisă printr-un jurnal-document născut din dorinţa maiorului Florin Jianu de a păstra vie experienţa unică, trăită, anul trecut, în teatrul de operaţii din Afganistan de cei 480 de vânători de munte instruiţi la Câmpulung. Lansarea compilaţiei de mărturii cutremurătoare dintr-o lume în care pericolul însoţeşte aproape fiecare respiraţie a constituit cel mai sincer omagiu, prin emoţia transmisă, de ziua militarilor noştri, din trecut şi din prezent.
Liderii oraşului, absenţi în masă de la un eveniment care marca sacrificiul militarilor musceleni
Publicul unei manifestări muncite s-a limitat, în mare, la colegii militari ai „omului zilei”, autorul cărţii „Din ţara de piatră şi praf”, o lucrare de colecţie, ce-şi merită locul în fiecare bibliotecă publică şi particulară din oraş, datorită însemnătăţii sale pentru istoria Câmpulungului şi Muscelului. În afara vânătorilor de munte, participanţi la eveniment alături de familii, au asistat la momentele din program şi turiştii aflaţi în tranzit, care au oprit la Mateiaş. Directorul Şcolii Gimnaziale Podu Dâmboviţei, Mădălina Mazăre, a folosit prima zi de vacanţă pentru cei mai mici elevi, pentru a-i face părtaşi unor acţiuni care, cu siguranţă, i-au impresionat prin spectaculozitatea prezentării. Un copil ţine minte toată viaţa uniformele militarilor, sunetul armelor care a amplificat solemnitatea depunerii de coroane şi demonstraţiile de luptă, în vecinătatea Mausoleului, care are o altă grandoare în ochii unui ţânc de câţiva anişori.
Singurele oficialităţi din viaţa administrativă a Muscelului au fost primarii de la Stoeneşti şi Dâmbovicioara, Paul Ion Marin şi Dumitru Secăreanu. Ultimul a ales să-şi serbeze prima parte a onomasticii alături de organizatorii acţiunii încadrate în proiectul educaţional „Muscelul şi Memoria Marelui Război”, pe care Muzeul Municipal îl organizează în scopul consolidării colaborării sale cu şcoala, armata şi comunitatea. În afara celor menţionaţi, punctăm mobilizarea membrilor Asociaţiei „Radu Negru” Câmpulung Muscel, care a avut o reprezentare onorabilă la eveniment, în semn de respect pentru instituţia şi oamenii săi, celebraţi la sfârşitul săptămânii.
La polul opus a cântărit nepermis de greu atitudinea indiferentă a componenţilor administraţiei publice municipale, absenţi în masă. Nu primar, nu viceprimar, învoiţi motivat, fiind prezenţi la ziua Şcolii Gimnaziale “C.D. Aricescu”. Nu consilieri locali, exceptându-i pe cei doi nominalizaţi la început, deşi consilierii au chiulit şi de la şcoala în sărbătoare. Comportament care ne face să ne fie ruşine cu asemenea lideri ai comunităţii, care tratează cu o totală lipsă de bun simţ invitaţiile de a susţine prin prezenţa lor manifestări care pun accent pe spiritul de sacrificiu, demnitatea, altruismul unora dintre noi. Nu e cazul aleşilor aflaţi într-o permanentă demonstraţie de obrăznicie şi superficialitate.
Cei aflaţi, sâmbătă dimineaţa, fie în trecere pe la Mateiaş, fie special pentru acţiunea anunţată de Muzeu, pe terasa de paradă a Mausoleului, au avut ocazia de a viziona o prezentare de echipamente militare şi de recuzită şi o captivantă reconstituire de scenarii de luptă, pusă în scenă de ostaşii amatori şi cei în devenire ai colegiului de la Craiova.
Maiorul Florin Jianu: „Este o poveste frumoasă despre camaraderie, despre dorul de casă, cel mai mare duşman al militarului în teatrul de operaţii”
Între aceste momente s-a consumat secvenţa principală a manifestării: lansarea cronicii de război purtat pe un tărâm „de praf şi piatră”, avându-l ca autor pe maiorul Florin Jianu. Munca minuţioasă de culegere a amintirilor camarazilor, în ideea de a le cuprinde între două coperte, face să nu se piardă un capitol de o importanţă covârşitoare din viaţa Batalionului 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”.
Liviu Ţâroiu, care a onorat invitaţia directorului Ciprian Neculăescu, n-a mai ajuns la festivitatea de la Mateiaş. Dovada de curtoazie a primului om al municipiului faţă de organizatori şi participanţi s-a limitat la a-i expedia directorului Oprea un mesaj, căruia cel însărcinat i-a dat citire. „Aduc calde complimente domnului maior Florin Jianu, care nu doar a ales să-şi împărtăşească experienţa militară astăzi, aici, împreună cu elevii Colegiului Militar, dar şi prin lansarea volumului care a pus bazele acestei colaborări minunate între educaţie, cultură, patrimoniu şi istorie, pentru a duce mai departe tradiţia înaintaşilor noştri.”, redăm un fragment din textul conceput de subalternii săi, pe care primarul ar fi trebuit să-l citească personal în faţa publicului.
Lui Florin Jianu îi aparţin cele mai emoţionante cronici şi comunicări legate de evenimente plăcute ori triste, fericite ori tragice, din viaţa vânătorilor de munte. A scris despre toate cu un patos şi un patriotism local pe care nu-l simt foarte mulţi dintre oamenii locului, manifestându-se mai muscelean în simţire şi comportament decât muscelenii get-beget. Graţie mesajelor sale care au făcut dovada deschiderii instituţiei armate faţă de comunitatea câmpulungeană, am remarcat la acest ofiţer care a dăruit 11 ani din viaţă Batalionului un talent scriitoricesc, care ar trebui să-i facă să roşească pe mulţi dintre cei care se dau slujitori ai condeiului. Talent accentuat de intensitatea emoţiei cu care îşi însufleţeşte confesiunile din viaţa militară. Confesiuni aşternute într-un stil literar atractiv, care înfrânge rigiditatea consemnărilor specifice Armatei.
„Sunt atât de emoţionat încât, pentru câteva secunde, am uitat că este pentru prima dată când mă aflu în această postură la Mausoleu. De obicei, eram acolo unde se află aceşti copii minunaţi de la Colegiul Naţional Militar „Tudor Vladimirescu”. Îmi este greu să vorbesc despre jurnalul meu, dar vreau să profit de această ocazie pentru a mulţumi orăşelului de munte pentru tot ceea ce a făcut pentru mine, oraşului care se aşterne atât de frumos în faţa mea. Nu de puţine ori, am admirat oraşul de pe aceste trepte. Vreau să mulţumesc tuturor purtătorilor de beretă verde şi tuturor personajelor din jurnalul meu. Îi văd aici într-o altă postură decât în acele luni deosebit de grele. Îi văd alături de copii, îi văd cu un zâmbet de oameni fericiţi şi acest lucru îmi aduce o mulţumire extraordinară. Jurnalul meu este prea mult spus carte. Este o poveste frumoasă, dar nici măcar nu este povestea mea. Este povestea băieţilor mei, a unor militari cu beretă verde, care obişnuiau, de câteva ori pe an, să treacă pe acest drum european în drumul lor către taberele de instrucţie. Într-o zi de ianuarie, anul trecut, 28 ianuarie, aceşti băieţi au plecat, pentru aproximativ şapte luni, de acasă, cu o raniţă în spate, lăsând absolut tot ce iubesc acasă. În paginile acestui jurnal nu este vorba despre militari, ci despre oameni. Este o poveste frumoasă despre camaraderie, despre dorul de casă, cel mai mare duşman al militarului în teatrul de operaţii. Este o poveste despre aşteptare, speranţă, despre regăsirea minunată cu familia. Vreau să vă mulţumesc tuturor vânătorilor de munte, tuturor locuitorilor acestui oraş minunat, care va ocupa întotdeauna un loc special în inima mea.”, a impresionat şi cu vorba maiorul Florin Jianu.
Următoarea secvenţă s-a consumat pe terasa de la baza osuarului, de unde au răsunat trei salve de armă în momentul depunerii unei coroane de către elevii Colegiului Naţional Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova. Scenariile de luptă reconstituite pe dealul Mateiaşului au conferit un plus de atractivitate acţiunii care continuă seria de evenimente deschisă în anul împlinirii Centenarului Primului Război Mondial.
Magda BĂNCESCU