La Dâmbovicioara există încă păstrători ai îndeletnicirilor de altădată, unul dintre aceştia, un meşter valoros prin calitatea lucrului ieşit din mâinile sale, fiind subiectul principal al unui pictorial realizat cu ocazia primei ediţii a Electric Camping – Full Moon Picnic. Casa lui Viorel Brănescu a constituit unul dintre popasurile drumeţilor pe cărările uneia dintre cele mai frumoase localităţi a Muscelului, interesaţi să vadă cum se face şiţa. Iscusitul meşter a absorbit numaidecât atenţia camerelor foto, care parcă nu se mai săturau să-i surprindă gesturile exersate o viaţă de om. Musceleanul de o expresivitate care i-ar plasa portretul cu succes în orice galerie de artă din lumea asta confirmă ideea de turism prin tradiţie, pe care Dâmbovicioara a testat-o, a văzut că prinde şi acum o aplică insistent în cadrul acţiunilor organizate pentru atragerea vizitatorilor către pensiunile locului. Văzându-l pe consătean la treabă, în faţa unor musafiri studiindu-i mişcările sigure, care mărunţeau butucul transformat în şiţă, cunoscuţii s-au grăbit să-l felicite pe Facebook. Un loc în privinţa căruia avem îndoieli că munteanul nostru a păşit vreodată, fiind un om al realităţii palpabile, care include atelierul în care îşi practică tacticos meşteşugul.
Artistul fotograf George Soare l-a imortalizat în curăţia muncii sale ancestrale, oferind publicului frânturi din viaţa adevărată, neregizată, care te lasă fără vorbe. Din virtualul care i-a „contaminat” pe dâmboviciorenii care se descurcă mai uşor cu telefonul decât cu ustensilele de lucru, aşa cum sunt cele mânuite cu abilitate de meşterul Viorel Brănescu, curg urările de „Spor la muncă!” împărtăşite de oameni ai locurilor, după nume: Ion Brănescu, Daniel Brănescu, Rodica Pârnuţă, Constantin Bomboş, Romi Pantea, Gica Bârloiu şi alţii. Ca artizanul a cărui muncă conferă caselor aerul tradiţional, atât de căutat de occidentalii „topiţi” după arhaic, cu siguranţă, sunt şi alţii la Dâmbovicioara, care au ce arăta, prin meseria practicată ori talentul moştenit. Organizatorii Electric Camping l-au ales pe Viorel Bârloiu, ca figură reprezentativă a practicanţilor unor meşteşuguri tot mai îndepărtate de tehnologia prezentului, pentru cea dintâi ediţie a evenimentului marca Asociaţia „My Transilvania”, în parteneriat cu Fundaţia „Conservation Carpathia”, beneficiind de sprijinul Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara şi al Taberei „Oratia”.
După cum a lăsat să se înţeleagă, prin rezumatul evenimentului, Raluca Busioc, administratorul C.I.P.T. Dâmbovicioara, Electric Camping va avea continuitate, mai cu seamă că destinatarii acţiunii au avut ce vedea pe Valea Cheii, ce asculta, graţie poveştilor despre avuţia naturală şi obârşia obiectivelor care este obligatoriu să fie exploatate la adevăratul potenţial turistic. Dar, mai ales, au avut ce degusta, Raluca Busioc făcându-le un mare „bine” gurmanzilor care n-au ajuns la Dâmbovicioara, enumerând ce a conţinut cina pregătită de localnici în curtea Pensiunii „Casa Petruţa”. Poftiţi lectură bună de biciuit papilele gustative private de bunătăţile cu care s-au desfătat oaspeţii la „Full Moon Picnic”: „plăcintă cu urdă sărată şi mărar, brânzeturi fel de fel, slănină, cârnat afumat, jumări, pâine de la Rucăr, urdaş cu mămăligă şi sloi de porc, gogoşi cu dulceaţă de fragi, afine, zmeură, nuci umplute, plăcintă dulce cu urdă şi afine, sirop de brad, sirop de afin şi câte şi mai câte.”
După tortura poftelor cauzată de ochii aplecaţi peste rândurile de mai înainte despre festinul organizat pentru străinii de aceste meleaguri, a urmat dansul pe ritmurile muzicale mixate de formaţiile invitate la Dâmbovicioara. Fiindcă am pomenit despre păstrătorii obiceiurilor care, aduse în actualitate şi promovate corespunzător, prin şezătorile destinate celor trăiţi printre shaormerii şi pub-uri zgomotoase, au puterea să ridice nivelul turismului în Nordul Muscelului. Şi nu ne referim la spaţiile de cazare, care există pe alese la Dâmbovicioara şi Rucăr, ci la numărul clienţilor acestora, care menţin în funcţiune acest gen de afacere locală. În legătură cu ideea de transmitere de la veteranii satului la tineri a datinilor, dedicăm sfârşitul acestei relatări unei doamne care, aidoma consăteanului care ciopleşte lemnul, pentru învelitorile tradiţionale ale caselor, cucereşte pe loc privitorul şi ascultătorul cântecelor şi poveştilor sale. Viorica Ochi cucereşte prin costumele populare cusute de ea însăşi, veritabilă bogăţie a casei omului de la ţară, cucereşte prin istorisirile auzite la şezătorile tinereţii sale. Aşa cum este legenda haiducilor Fulga şi Budac, care a răsunat în interpretarea muscelencei sub cerul înstelat, părăsit la răstimpuri de perseide rebele. „E.M.”