Cap. III
COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI
3.Răspunderea familiei pentru creşterea copiilor (Efeseni 6:4)
Acum, El este prezent pentru a ajuta în împlinirea răspunderii cu privire la creşterea copiilor. Dacă părinţii rămân în dependenţă de El, El ştie exact să potrivească lucrurile. În sfaturile Sale, pe care le dă soţiei lui Manoah (versetele 4-5), El spune: „Acum ia bine seama să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat. Căci vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui”. Putem remarca încă odată că Îngerul Domnului nu se adresează lui Manoah, tatălui, ci se adresează soţiei acestuia, ca un alt exemplu referitor la rostul însemnat pe care-l au mamele în creşterea copiilor. Chiar şi când Îngerul Domnului va reveni, la cererea lui Manoah, nu se va adresa lui, ci i se va prezenta tot ei, pentru că mamei îi revine direct această răspundere a creşterii şi educaţiei copilului.
Al doilea aspect pe care-1 putem remarca este că în cadrul îndemnurilor concrete pe care le-a dat Îngerul Domnului soţiei lui Manoah, mama viitorului Samson, erau mai multe amănunte cu referire la mamă (3) şi mai puţine despre copil (1). Din cele patru lucruri concrete pe care le-a spus Îngerul Domnului, am putea înţelege, indirect, că 75% în creşterea copilului depinde de comportarea mamei faţă de copil şi numai 25% depinde de copil.
În acest context se interziceau băutura şi o alimentaţie „necurată”, adică nepotrivită cu rânduielile Cuvântului lui Dumnezeu Leviticul 11: „…nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat”. Curăţia sau sfinţenia personală devin astfel cadrul potrivit în care vor fi crescuţi copiii, sub îndemnul sau autoritatea Îngerului Domnului. Pentru ca ei, copiii noştri, să fie curaţi, trebuie ca noi să fim de trei ori mai curaţi decât ei (sunt trei îndemnuri date mamei şi numai unul dat pentru copil). Curăţia morală a mamei, a părinţilor, se află pe primul plan în cadrul adecvat educaţiei şi creşterii copiilor noştri. Exemplul lui Manoah subliniază că, în locul multor învăţături, este cu mult mai necesară o Persoană sau o învăţătură personificată în Îngerul Domnului, Cel Minunat, Cel potrivit în toate împrejurările de viaţă şi, cu siguranţă, inclusiv în creşterea copiilor încredinţaţi de Dumnezeu. Tot în cadrul recomandărilor Lui atât de exacte şi de concrete, este subliniată curăţia morală personală, a mamei care va avea grijă de copil.
Pornind de la această împrejurare, putem observa ca un aspect deosebit de plăcut pentru noi, ca părinţi, vizitele divine. Avraam a fost vizitat de Dumnezeu spre a i se spune despre naşterea lui Isaac şi despre ce va urma în legătură cu aceasta. Manoah a fost şi el vizitat de Dumnezeu ca să i se spună despre naşterea lui Samson, despre rostul pe care-l va avea acesta în căile lui Dumnezeu. Iosif şi Maria sunt şi ei vizitaţi personal, fiecare în parte, de Dumnezeu, ca să li se spună despre Copilul pe care îl va naşte Maria.
Părinţii sunt astfel onoraţi cu vizite divine, tocmai datorită faptului că li se încredinţează răspunderea pentru copiii pe care vor trebui să-i crească pentru Dumnezeu. Copiii sunt atât de importanţi înaintea lui Dumnezeu, încât pentru ei sunt onoraţi părinţii. Avraam nu a fost vizitat pentru el însuşi, iar Manoah ar fi rămas în anonimat dacă nu ar fi fost vorba de un copil pe care-1 avea în vedere Dumnezeu. Răspunderea noastră este în acelaşi timp o mare onoare pe care ne-o acordă Dumnezeu prin har, ca să putem fi vizitaţi şi ajutaţi de El într-un chip personal, cu privire la împlinirea acestor răspunderi.
În cadrul relaţiilor dintre părinţi şi copii, ascultarea copiilor faţă de părinţi apare ca o normă divină care va fi apreciată şi răsplătită: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept” Efeseni 6:1-3. Ne reamintim că în epistola către Efeseni există o ordine a relaţiilor ierarhice, în cadrul căreia întâi apar relaţiile de subordonare. În acest context, cei subordonaţi sunt prezentaţi primii, astfel: soţia şi soţu1, robii şi stăpânii, copiii şi părinţii, exprimând o cinste deosebită pe care Dumnezeu o acordă celor dependenţi, celor de al doilea ordin. În acelaşi sens, copiii sunt priviţi înaintea părinţilor, deşi nu poartă ei răspunderea; Dumnezeu îi onorează pe cei lipsiţi de cinste, pe robii de odinioară, adresându-le întâi lor îndemnurile Lui. Această ascultare nu trebuie pretinsă, ci trebuie formată, cultivată.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,
Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424