Potrivit unui studiu comandat de Guvernul României în urmă cu câţiva ani, foarte mulţi elevi, în special cei din mediul urban, îşi bat joc de programul „Cornul şi laptele”, folosind alimentele primite la şcoală pentru a se juca sau pentru a-şi hrăni animalele. Asta în timp ce copii bătuţi de soartă, din familii cu o situaţie materială precară, abia au ce pune pe masă de la o zi la alta şi vin la şcoală tocmai pentru aceste alimente amărâte oferite de guvernanţi. „Cocă” şi „apă” chioară”, după cum apreciază cei mai mulţi dintre elevi.
Fără „cocă şi apă chioară” în epoca „shaormei cu de toate”
Programul „Cornul şi laptele” a dat roade în special în mediul rural, acolo unde sunt foarte mulţi copii care chiar se bazează pe această masă de la şcoală. Pentru mulţi, aceasta e prima masa a zilei, iar unii dintre ei, mai ales din rândurile comunităţilor de rromi, vin la cursuri special pentru mica porţie de hrană oferită de Guvern. Chiar şi când nu mănâncă aceste alimente, copiii de la ţară le duc acasă de cele mai multe ori şi îşi hrănesc animalele, fiind educaţi în acest sens chiar de părinţi, care ştiu să aprecieze valoarea fiecărui lucru mărunt. Nu acelaşi lucru se poate spune despre copiii de la oraş, care au altă concepţie despre „mila” guvernanţilor. Sunt foarte puţini cei care folosesc cornul şi laptele de la şcoală, nu neapărat că ar fi mai bogaţi decât cei de la ţară ci, pur şi simplu, pentru că le e ruşine. Se simt mai emancipaţi şi ar fi înjositor pentru ei să mănânce „cocă” şi să bea „apă chioară” în epoca „shaormei cu de toate” şi a altor bombe alimentare. Aşa stând lucrurile, dacă nu le lasă la şcoală, exceptând pe cei care, totuşi, se încumetă să ia cornul şi laptele, copiii de la oraş se folosesc de alimente pentru a se bate sau a juca fotbal cu ele, abandonându-le apoi la coşul de gunoi, sau, în cel mai rău caz, pe stradă.
Zeci de pahare de lapte, abandonate lângă Clubul ARO
Nici municipiul Câmpulung nu face excepţie de la regulă, mărturie stând în acest sens câteva fotografii pe care le-am făcut în urmă cu câteva zile în centrul municipiului, vizavi de Primărie, pe gangul de lângă Casa de Cultură a Sindicatelor „C.D. Aricescu”. În imagini se văd, clar, o grămadă de pahare din plastic avariate, unele încă cu lapte în ele, abandonate, după ce au fost folosite pe post de proiectile sau de minge de fotbal, în funcţie de ideile de joacă ale elevilor lipsiţi de cei şapte ani de-acasă! „Din cornuri fac proiectile, iar cu brânza topită scriu pe tablă”; „Cutioarele cu lapte sunt folosite pe post de pistoale cu lapte, avem bătăi cu cornuri, cornuri în ghivecele cu flori, cornuri în coşurile de gunoi, ambalaje în toată şcoala, brânză topită pe pereţi…”; „La sfârşitul programului, coşul clasei este plin; se stropesc cu lapte, joacă fotbal cu cutiile, se lovesc cu ele…”, ne-au declarat câţiva profesori câmpulungeni, martori la aceste grozăvii.
Laptele din şcoli, hrană pentru porci
Copiii aleg să arunce cornul sau laptele şi pentru că s-au plictisit să mănânce acelaşi lucru în fiecare zi. „Laptele este folosit ca să se bată, pentru că s-au plictisit”; „Nu mai consumă nici acasă lapte, aşa de tare s-au plictisit”, sunt de părere unii părinţi. Ministerul Educaţiei a propus, în 2009, modificarea programului „Cornul şi laptele”, prin asigurarea unei mese calde. Profesorii din şcolile mari, cu foarte mulţi elevi, sunt nemulţumiţi şi ei de program, pentru că distribuirea produselor cade inclusiv în sarcina lor, solicitându-le timp şi efort suplimentar. „Există o anumită frustrare a profesorilor care spun că ei „s-au pregătit să fie profesori, nu să împartă cornuri”, au declarat autorii proiectului. Nici profesorii nu sunt prea sfinţi. În mediile rurale, laptele rămas în cantităţi mari este hrană pentru porci şi păsări sau este colectat în sticle de 2 litru pentru a fi vândut. Profesoarele gospodine din mediul urban fac din lapte un ingredient indispensabil în realizarea reţetelor.