Concluziile vizitei pe care reprezentanţii Grupului TMK au întreprins-o pe fosta platformă ARO au făcut obiectul unei adrese expediate proprietarei halei ticsite de deşeuri, cu verdict nefavorabil iniţiatoarei demersului de a scăpa ea şi, pe cale de consecinţă, şi Câmpulungul de stocurile periculoase. La finalul deplasării întreprinse de o delegaţie a TMK, de o consistenţă importantă, reprezentând două firme reunite sub titulatura amintită, una din Slatina, cealaltă din Reşiţa, a rămas ca observaţiile lor să fie comunicate societăţii Landmark Management într-un interval rezonabil, ceea ce s-a şi întâmplat. Pe 27 octombrie 2016, aceştia s-au aflat la Câmpulung, iar, pe 4 noiembrie 2016, punctul de vedere al generatorului de deşeuri invitat să identifice ceea ce îi aparţine a fost transmis prin avocatul care reprezintă TMK-Reşiţa SA şi TMK-ARTROM SA, cu sediul în Slatina. Reamintim că, luna trecută, între grupul de firme şi Landmark Management, şi unii, şi alţii, parteneri de contract ai lui Vasile Tofan, care a lăsat lucrurile încurcate la Câmpulung, s-a purtat o corespondenţă, în ideea că depozitul va fi eliberat, de bună voie, de companiile de la care au fost preluate deşeurile de către moldovean. O parte dintre cei contactaţi, majoritatea societăţi redutabile, cu notorietate naţională, au dat curs solicitării dezvoltatorului bucureştean, care, acum aproape zece ani, a cumpărat ARO, trimiţând delegaţii la Câmpulung, pentru a constata ce mai au pe proprietatea acestuia din cantităţile pe care Tofan ar fi trebuit să le elimine după preluare. Astfel a procedat şi Grupul TMK, care, în spiritul bunei credinţe, dar şi pentru „a înţelege problema reală” semnalată de compania lui Nicolae Raţiu, a întreprins o deplasare la Câmpulung, delegaţii putând să intre în hală, după ce oamenii lui Sergiu Filip l-au împiedicat pe angajatul lui Tofan să pătrundă pe proprietatea acestuia, pentru a zădărnici şi această acţiune, aşa cum s-a întâmplat cu Stirom.
Landmark Management nu se poate substitui legal, în chestiunea deşeurilor, colectorului Global Eco Center
În notificările transmise de proprietara amplasamentului de la Câmpulung, autorii documentelor relatează despre o cantitate de 108,994 tone de deşeuri, care ar aparţine TMK-ARTROM SA, şi 35,195 tone, în „contul” TMK-Reşiţa. „Punctul de vedere al Landmark, în esenţă, se rezumă la ideea că în depozit sunt peste 2.000 de tone de deşeuri periculoase, care nu pot fi eliminate de o singură firmă şi că fiecare societate care a trimis deşeuri la Global Eco Center trebuie să-şi ridice partea ei de deşeuri şi să le valorifice/elimine.”, au constatat cei de la TMK, potrivit raportului care sintetizează concluziile deplasării la Câmpulung.
Aceştia susţin că „gazdele” nu le-au prezentat ori comunicat niciun înscris din care să rezulte situaţia de fapt a cantităţilor de reziduuri, după cum n-au intrat în posesia unui document prin care reprezentanţii Landmark Management „să demonstreze dreptul lor legal de a se substitui în acest subiect colectorului Global Eco Center”. Şi avocatul Grupului TMK punctează în materialul comunicat autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi celor de mediu din Argeş, Olt şi Caraş Severin, faptul că angajatul firmei ieşene „a fost prezent la ora 12.00 (n.r. ora vizitei delegaţiei TMK) în faţa porţii principale, dar nu i s-a permis accesul pe platformă de către reprezentanţii Landmark.”
Potrivit acestui generator de deşeuri, deţinător al evidenţei scriptice şi documentare a tuturor cantităţilor predate operatorului din Iaşi, cu punct de lucru la Câmpulung, pe platforma fostei Uzine ARO, Global Eco Center ar trebui să deţină următoarele cantităţi:
TMK-ARTROM
=Cantităţi livrate către colectorul Global Eco Center – 156,352 tone;
=Cantităţi trimise spre eliminare de către colector – 144,145 tone;
=Cantităţi arse în incendiu – 9,327 tone;
=Cantităţi care ar trebui să se mai afle în posesia colectorului Global Eco Center – 2,880 tone, din care 1,50 tone – alte deşeuri de la construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de deşeuri) cu conţinut de substanţe periculoase şi 1,38 tone – ambalaje care conţin reziduuri sau sunt contaminate cu substanţe periculoase).
TMK-Reşiţa
=Cantităţi livrate către colectorul Global Eco Center – 1,89324 tone;
=Cantităţi trimise spre eliminare de către colector – 0 tone;
=Cantităţi care ar trebui să se mai afle în posesia colectorului Global Eco Center – 1,89324 tone, din care 0,89938 tone – substanţe chimice anorganice de laborator expirate, constând din sau conţinând substanţe periculoase, 0,64513 – substanţe chimice organice de laborator expirate, constând din sau conţinând substanţe periculoase şi 0,34873 tone – substanţe chimice de laborator, constând din sau conţinând substanţe periculoase, inclusiv amestecurile de substanţe chimice de laborator.
„În cazul TMK-Reşiţa, cantitatea menţionată de Landmark (35,195 tone) este mult mai mare decât cantitatea totală livrată efectiv de această societate colectorului, conform documentelor de expediţie (1,89 tone), ceea ce demonstrează fără echivoc că afirmaţiile şi estimările Landmark nu au legătură cu realitatea stabilită de înscrisurile şi documentele noastre, care sunt, de asemenea, comunicate şi autorităţilor competente.”, redăm din adresa întocmită de apărătorul Grupului TMK.
TMK nu şi-a recunoscut deşeurile
Acesta menţionează eforturile delegaţiei de identificare a cantităţilor „minimale de deşeuri, care ar trebui să se mai afle în locaţie”, care „n-au putut fi identificate nici documentar, nici vizual, astfel că nu există nicio certitudine în sensul că informaţiile menţionate de Landmark ar corespunde cu realitatea.” Totodată, delegaţii prezenţi la Câmpulung, la finele lunii octombrie, au mai constatat că „la faţa locului nu există mijloace obiective care să poată stabili că deşeurile etichetate arbitrar cu denumirea societăţilor noastre sunt în realitate deşeuri provenind de la TMK, ele neavând nici măcar aspectul vizual, forma, natura şi caracteristicile celor livrate cu documente de TMK către Global Eco Center. În acelaşi timp, societatea Landmark nu are nicio legătură cu raportul comercial dintre TMK şi Global Eco Center, la fel cum TMK este un terţ în privinţa raporturilor comerciale dintre Landmark şi Global Eco Center.”
În susţinerea poziţiei firmei pe care o reprezintă, apărătorul aminteşte de corespondenţa purtată anul trecut cu autorităţile de mediu, din care a reieşit că „Global Eco Center este titularul obligaţiilor de mediu ce derivă din încetarea activităţii sale pe amplasamentul de la adresa strada Traian, nr.223, context în care este de neînţeles şi nu se justifică interdicţia accesului reprezentanţilor Global Eco Center pe amplasamentul platformei, la întâlnirea din 27 octombrie 2016. Această măsură a împiedicat delegaţii TMK să ia cunoştinţă de poziţia oficială a colectorului în ceea ce priveşte deşeurile presupuse că ne-ar aparţine şi că ar mai exista în locaţia din Câmpulung Muscel.”
În opinia celor de la TMK, nu stă în picioare teoria „abandonului” deşeurilor de către Tofan, pe care o consideră netemeinică. Pusă în legătură cu celelalte argumente enumerate pe parcursul acestei relatări, a condus la concluzia că: „TMK nu are vreun drept conferit de Legiuitor în baza căruia să întreprindă vreo acţiune cu privire la deşeurile aflate în depozitul de la Câmpulung Muscel.”
Altfel spus, TMK nu se va implica în acţiunea solicitată de Landmark Management celor peste 70 de generatori de deşeuri, de degajare a proprietăţii sale de stocurile pe care Tofan, potrivit înţelegerii cu autorităţile de mediu argeşene, trebuia să le ridice de mult.