Păcat de banii irosiţi! Ce folos că intenţiile, fie ele manifestate cu exagerat de mare întârziere, au fost bune, căci rezultatul este puţin spus dezamăgitor! Facem această afirmaţie cu referire la lucrarea de asfaltare desfăşurată în spaţiul din faţa blocului A39, parcarea aferentă imobilului în care funcţionează şi redacţia Evenimentul Muscelean. Dacă am atins acest subiect, simţim nevoia să precizăm că reparaţia nu s-a făcut pentru angajaţii ziarului, ci pentru proprietarii de apartamente care, deseori, ne-au reclamat nepăsarea autorităţilor faţă de o zonă ultracentrală, care concura la aspect periferiile mizere ale Vişoiului, unde găseşti carosabil de aceeaşi „calitate”. Zdrobit, denivelat, cu scobituri mai mari sau mai mici, una lângă alta, încât n-aveai ce să ocoleşti. Iar bomboana pe colivă: o ditamai balta care acoperă trei sferturi din parcare, ale cărei valuri săltate de şoferii care străbat zona cu viteză sunt proiectate pe balcoanele de la parter, pe maşini şi pe trecătorii spălaţi fără voie din cap, până în picioare. Chiar şi fără ameninţarea conducătorilor auto, care agită lacul, pietonii nu prea au soluţie de ocolire, decât ştergându-se de autoturismele parcate.
Andrei n-a vrut să repare din răzbunare, David, de lene, iar Ţâroiu a reparat într-o mare silă
La dorinţa familiilor care stau în acest bloc amplasat într-o zonă râvnită de câmpulungenii din cartierele cu infrastructura la pământ, am relatat de-a lungul timpului despre condiţia acestei parcări, pe care Călin Andrei, cât a fost primar, a refuzat s-o repare. Motivul: solicitarea venea din partea ziarului, deşi n-o voiam reparată pentru noi, căci nu noi locuim permanent în zonă, ci lumea care ni s-a adresat. Iar din cauza urii lui pentru ziar au avut de suferit şi ceilalţi, oameni nevinovaţi, care meritau, aşa cum merită toţi plătitorii de taxe şi impozite din municipiu, o stradă mai bună. Aşadar, dacă am insistat public, prin intermediul articolelor publicate, nu cu telefoane la primar, n-am făcut-o în interes personal, ci în interesul vecinilor, aşa cum dăm curs oricărei alte sesizări.
Aşa cum rugămintea noastră la vedere n-a fost băgată în seamă de echipa Călin Andrei – Liviu Ţâroiu (Ţâroiu, mai puţin, căci fără aprobarea lui Andrei, nu putea să facă nimic, în calitatea sa de coordonator al ADP-ului), tot aşa s-a întâmplat şi în perioada de provizorat Liviu Ţâroiu – Bogdan David, cu ultimul şef peste ADP. În primul caz, a fost vorba despre răzbunarea lui Andrei pe ziar, care, de fapt, se răzbuna pe cetăţenii din zonă – şi vorbim nu doar despre locatarii permanenţi, ci şi despre şoferii care tranzitează această scurtătură între Fraţii Goleşti şi Negru Vodă – iar, în al doilea caz, despre lene şi dezinteres.
S-a instalat Liviu Ţâroiu în funcţia de primar şi, ca să ne arate cât de tare ne-am înşelat în privinţa capacităţii sale de a conduce Câmpulungul, cu puteri depline, a dislocat staţia de asfalt pe 5 august 2016 în parcare, semn că avea de gând să pună în practică lucrarea în privinţa căreia lumea îşi pierduse orice speranţă. Cel mai important era ca balta să dispară printr-o reparaţie ca la manual, pentru care nu-ţi trebuiau nişte „Einsteini” în echipă, ci doar oameni care să gândească varianta de eliminare a inconvenientului produs prin lipsa unui canal, care să preia apa ploilor.
De pe 5 august, până pe 16-17 august, a tot zăcut staţia de asfalt în parcare, timp în care subalternii lui Liviu Popescu au pigulit iarba, au moşmondit la borduri, au răzuit carosabilul tutankhamonic, după care, odată finalizate aceste acţiuni, de care au tras cât de mult au putut, s-a aşternut liniştea. După aproape două săptămâni de la plantarea utilajului la faţa locului – timp în care echipa de monitorizare formată din primarul Liviu Ţâroiu, viceprimarul Mărgărin Blidaru şi Liviu Popescu, directorul ADP, a tot inspectat întinderea jalnică, stabilind detaliile lucrării – asfaltatorii au purces la treabă. Au purces cu o pauză, întrucât şeful echipei a constatat că cineva, probabil, tot dintre ai lor, a furat motorina din rezervorul staţiei de asfalt. Aşa că prima zi a reabilitării a fost irosită până aproape după amiaza, când se sfârşea programul de lucru, cu o anchetă, pentru depistarea făptaşilor, cu ajutorul înregistrărilor video din exteriorul firmelor din zonă. Plus că utilajul trebuia alimentat şi aia a fost ziua de muncă.
Joi, pe 18 august, ce s-a început în după amiaza zilei de miercuri a continuat, iar, vineri, asfaltarea a fost gătată. Cei care au lucrat au dat să termine cât mai repede şi n-au ţinut cont dacă fac ce trebuie. Adică nivelul la care au turnat asfaltul să nu mai permită formarea lacului împroşcat în toate direcţiile de şoferi.
Bineînţeles că şi „finisajele” le-au lăsat pe altă dată. Mormane de resturi de asfalt au rămas din 18-19 august şi până astăzi pe spaţiul verde. Cine să le ridice? Dacă nu asfaltatorii, ocupaţi să închidă alte guri nemulţumite cu mânjeli precum cea din spatele Clubului ARO, măcar colegii măturători s-ar fi putut ocupa. Nu e vorba de „calul de dar”, pe care îl primeşti fără să-l cauţi la dinţi, ci despre lucruri mărunte, care deranjează. Despre a face o lucrare impecabilă, dacă tot s-au consumat nişte bani, pe care lumea ţi-i achită la Primărie, sub formă de taxe şi impozite.
Veniţi să supravegheaţi şi după ploaie cum fac şoferii valuri!
Evident că, în condiţiile în care balta continuă să facă parte din peisaj, la aceleaşi proporţii ante-asfaltare, nemulţumirile cetăţenilor persistă. Într-o ţară în care bătaia de joc are putere de lege, regulă de la care nici Câmpulungul nu se abate, geografia locului, în care lacul de acumulare se întinde de la colţul redacţiei, până la stradă, a rămas aproape aceeaşi. Deşi ştiau că, în absenţa canalului de scurgere a apelor pluviale, şuvoaiele tot se vor uni în zona în pantă, nimeni din echipa de lucru nu şi-a forţat mintea ca să gândească o soluţie simplă: fie înălţau strada cu câţiva centimetri, ca apa să se scurgă în dreapta şi în stânga, fie aplicau varianta de pe bulevard, cu un şanţ de 20 de centimetri, între covorul asfaltic proaspăt turnat şi bordură, pentru ca “pârâul” să aibă pe unde să curgă.
Oamenii din bloc sunt mai decepţionaţi ca înainte, deoarece, prin înălţarea trotuarului (care ar fi putut fi decupat în zona de acces în incintă, prin eliminarea bordurii), scara le este inundată. Ca dovadă, zilele trecute, în care au căzut precipitaţii abundente, cum intrai în scara blocului, nimereai în baltă! Şefii acestei specii de muncitori învăţaţi să dea peste ochii plătitorilor de dări şi salarii cu incompetenţa lor se apără scuzându-se că n-au cu cine lucra. Că asta este calitatea forţei de muncă la Câmpulung. Dar nici calitatea lor de şefi, care, dacă ar pune biciul pe subalterni, s-ar face ascultaţi, nu-i dă pe spate pe beneficiarii gesturilor lor de puternic amatorism.
Dacă primarului Liviu Ţâroiu ori viceprimarului Mărgărin Blidaru, care bănuim că a preluat misiunea de coordonare a ADP-ului, i se pare că e cineva cârcotaş, îi poftim pe amândoi să străjuiască parcarea în timp ce şoferii taie nervoşi balta. Iar cu fizicul bleaşcă să spună cetăţenilor că lucrarea este făcută în condiţii.