O ţăţică urâtă, uricioasă şi cam încuiată la minte, care toată viaţa nu a ştiut să trăiască decât ca o parazită, s-a văzut, pe la începutul verii, că rămâne fără slujba ocupată nu pe merit, ci trăgând o trântă pe cinste, într-un pat, dintr-un oarecare stabiliment, cu un oarecare om de afaceri din zona noastră, care e plină de astfel de „pile”. Cum a rămas fără venitul pe care-l cheltuia numai pe ţoale şi pantofi, câte o dată mai făcea şi datorii, aşa de lacomă era să fie poleită, dar când deschidea gura, fugeau toţi, s-a gândit să facă o „inginerie” şi să-şi revină financiar, dar şi social, că, deh, ştie toată lumea, când nu mai ai parale de tocat, miroşi a prost. Şi-a stors creierii, dar şi ajutată de o rudă, care, de asemenea, trăia pe picior mare şi a ajuns la concluzia că trebuie să se întoarcă la amicul cu care se certase şi se bălăcărise ca la uşa cortului, în concluzie, să lingă acolo unde scuipase altă dată. La concluzia asta a ajuns ea, că va reuşi în locul unde altă dată era cea mai mare şi mai tare. Aşa că, a început să dea târcoale acelui loc, pentru a se întâlni măcar întâmplător cu stăpânul afacerii. Chipurile, voia să-i propună o colaborare, dar ghinionul a lovit-o crud, căci omul şi-a adus aminte de unele şi altele, aşa că a refuzat-o categoric, fără prea multe discuţii. Duduia a avut şi un plan B, de rezervă. A găsit un individ însurat, cu familie, chiar şi cu copii, despre care nu se ştie în ce condiţii şi de ce a acceptat să o protejeze pe spălăcită şi să o scotă din foame, care ar fi meritat să fie eternă pentru cocota fandosită. Musceleanul de pe bulevard