Editorialul de marţi
Cine nu şi-a pierdut răbdarea să butoneze telecomanda televizorului, după săptămâna scursă de la cel de-al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor, în care s-au întors pe toate părţile rezultatele, din ţară şi din afară, în care s-au găsit cauze, scuze, scenarii despre implicarea serviciilor, Masoneriei şi, posibil, şi a extratereştrilor, care au răsturnat scorul în favoarea lui Iohannis, deci, după ce s-a despicat firul în 40, constatăm că presa centrală nu se lasă. De la analiza procentelor, pe judeţe, pe regiuni, pe ţară, pe minorităţi, pe Diaspora, s-a trecut la analiza dulapului cu haine al primei doamne şi a danturii de mii de euro a noului preşedinte. ªi probabil că, în această săptămână (şi următoarele), vom avea parte şi de alte analize interesante, pe baza unor amănunte descoperite după scormonirea trecutului celor doi, pentru a-i ţine în priză pe telespectatorii interesaţi să cunoască tot ce se poate despre cuplul prezidenţial.
Noi, aici, la local, iertată să ne fie lipsa de inspiraţie în a comenta mai mult decât am făcut-o cum au votat câmpulungenii şi muscelenii, speram să avem parte de reacţia oamenilor politici, cum era firesc. După alegeri şi după revenirea din şocul eşecului ori din beţia bucuriei victoriei, era normal ca liderii organizaţiilor municipale să convoace presa, pentru a transmite, înainte de propria opinie despre vot, mulţumiri alegătorilor câmpulungeni. Constatăm cu mâhnire că preşedinţii partidelor din Câmpulung persistă în aceeaşi greşeală, după fiecare scrutin, indiferent că este pentru alegerea preşedintelui, parlamentarilor ori a primarului şi consilierilor locali. Păcat că, la Câmpulung, nu se învaţă această lecţie, care ţine nu atât de politeţea care nu le lipseşte liderilor locali – mai are primarul ieşiri “mârlăneşti”, dar, chiar şi cu aceste scăpări, este un om citit, educat, cu care nu ţi-e ruşine să ieşi în lume – cât, mai degrabă, de tactul politic.
Adică dă bine să apari în faţa oamenilor, cu un mesaj de recunoştinţă pentru faptul că au ieşit la vot. Iar, la o prezenţă de peste 58%, politicienii noştri chiar aveau pentru ce să le mulţumească. ªi pentru scor, şi unii, şi alţii. ªi PSD avea motive să-şi exprime gratitudinea pentru alegerea lui Victor Ponta, la fel şi Alianţa D.A., adică noul PNL, se putea manifesta recunoscătoare celor care, prin votul lor, au redus diferenţa de procente dintre cei doi candidaţi, de la 15 procente în defavoarea lui Iohannis, la primul tur, la 5 procente, la cel de-al doilea. Dar iată cum rămân din nou corigenţi preşedinţii noştri de uniuni la capitolul diplomaţie şi ţinere aproape a electoratului de care au nevoie din nou peste un an şi jumătate (luăm în calcul elementul cert, nu şi pe cel neprevăzut care poate apărea până în 2016).
Cum vrei să câştigi dacă, după alegeri, şi învins, şi învingător, fugi repede în bârlog?! În loc să-ţi agasezi alegătorul, care să te vadă şi când închide ochii, înainte să adoarmă! Asta trebuia să se întâmple în săptămâna de după turul II: Marin, împreună cu Zenovie, cu Gavrilescu, cu Cicu şi Ionică, aliaţii săi de la PC, UNPR, PLR şi PPDD, pe de o parte, Andrei şi State, de la Noul PNL (s-o fi scriind NPNL, ca NCP – Noul Cod Penal?), erau obligaţi moral să le mulţumească public cetăţenilor.
Puterea la nivel local o va avea cel care înţelege un lucru simplu: că e musai să-l „agreseze” pe alegător, în anul rămas, până când vom intra în pre-campania pentru 2016, cu prezenţa, cu mesajele publice şi, mai ales, cu omul cu care se va merge în alegeri. Este cea mai neinspirată strategie să scoţi candidatul din mânecă înainte cu câteva luni, ca pe o surpriză a unui scamator. Nu, candidatul trebuie prezentat electoratului din vreme, pentru ca votanţii să-l cunoască şi să se obişnuiască cu imaginea şi cu discursul lui. A mers stratagema cu Cristi Creţu, asta pentru că este un tip tânăr, prezentabil, care vorbeşte frumos – pe care camera îl iubeşte, cum zic americanii – dar asta nu înseamnă că se va repeta performanţa obţinută de democrat-liberal în 2012.
Însă reuşita lui Creţu de acum doi ani şi jumătate, de a se plasa pe un loc onorabil, înaintea altora cu notorietate politică şi profesională mai mare ca a lui, este un semnal despre ceea ce îşi doreşte alegătorul, indiferent că este bărbat sau femeie. Votanţii s-au săturat până peste cap de „insectarul” politic, duhnind la formol, pe care ni-l bagă pe gât toate partidele la fiecare scrutin pentru primar şi consilieri locali. Fiecare partid cu „insectarul” său, pe care nu se îndură să-l arunce la magazia cu vechituri. PNL a renunţat cu greu la Lucică Bundoiu – de fapt, a renunţat acesta, pe motiv de boală – dar nu se îndură să renunţe la Iustinian Stănescu. La fostul PDL, probabil, încetarea mandatului se produce numai prin deces, după modelul dictatorilor nord-coreeni, de vreme ce veneratul decan cu vechime tutankhamonică în Consiliu, Ion Dumitraşcu, este vârât, din patru în patru ani, pe loc eligibil, spre scârba electoratului. Este o obrăznicie să te legi de vârsta unei doamne şi nici nu intenţionam s-o fac cu referire la pesedista Maria Cotenescu, dar şi ea a acumulat destule mandate. Nu zic ca partidele să-i trimită la plimbare pe aceşti oameni dacă sunt buni, dar ar putea să-i folosească pentru pregătirea unei generaţii proaspete de candidaţi, în spatele cărora să se afle colegii experimentaţi. Dar bănuiala generală este că n-au pe cine să pregătească.
Articolul următor