Editorialul de vineri
Ce va fi în Câmpulung după alegeri?, ne-au întrebat mai mulţi care s-au perindat pe la redacţie în cele patru zile de dezmeticire după şocul votului ale cărui dedesubturi nu vor fi date pe faţă, probabil, niciodată. Cu tot votul românilor din afară, care şi-au sacrificat ziua de duminică la cozi ca să ne fie nouă bine în ţară, cu toată „spălarea de creiere” pe nenorocirea asta de Facebook, cu toată îndoctrinarea tinerilor trimişi din Capitală acasă, cu un scop precis – să-şi convingă rudele să voteze după cum li s-a dictat – ceva nu se leagă în tabloul alegerilor. Nişte alegeri cu rezultat dezamăgitor, nu pentru că n-a ieşit celălalt, ci prin maniera de manipulare incredibilă a unui electorat absent, de obicei, la orice fel de scrutin, care, în acest moment, face să pară cel puţin curioasă certitudinea unora, inclusiv pe plan local, care îl dădeau pe perdantul turului I câştigătorul indubitabil al prezidenţialelor, ca şi cum zece procente în minus erau o nimica toată. „Îl bate Iohannis pe Ponta de n-ai ce ridica de jos.”, sunau previziunile unora înregimentaţi politic, care denotau, la acel moment, fie lipsa simţului realităţii, fie susţinerea fanatică a candidatului ACL, care să-i fi făcut să creadă orbeşte în victoria acestuia.
Să depăşim momentul amar, care face o comicărie din expresia „voinţa poporului”, când ştim cu toţii – măcar asta ştim, dacă restul este incertitudine – că nu aşa se manifestă voinţa unui popor responsabil, care votează ghidat de conştiinţă, de raţiune, de libertatea de a alege şi de a alege fidel unui principiu. Adică dacă ai votat cu stânga la primul tur, votezi cu stânga şi la al doilea. Sau dacă ai votat cu Tăriceanu, care a declarat din capul locului că va face un parteneriat cu PSD-ul lui Ponta, după modelul vechiului USL, votezi cu cel susţinut de Tăriceanu la al doilea tur. Însă şi la Câmpulung s-a votat fără logică, fără să se respecte un minim crez personal.
Ce va fi în Câmpulung, ca să le răspundem celor care îşi fac griji ori, dimpotrivă, speranţe de mai bine. Nimic nu va fi. Nimic diferit de ceea ce a fost până acum. Viaţa noastră se va derula în acelaşi peisaj taciturn, sărăcăcios, umil, în ton cu deznădejdea din sufletele a trei sferturi dintre câmpulungeni, lângă aceleaşi parcuri cu molozul luminat de feeria roz a „pădurii” de stâlpi a 180 de milioane bucata, uitată aprinsă, deşi au trecut alegerile. Prin instituţiile publice, unde, de bine, de rău, e ceva mai multă stabilitate ca la privat, bate un vânticel de nesiguranţă, căci, dacă s-a schimbat conducerea ţării, se lasă cu niscaiva concedieri şi căderi de şefi. N-ai să vezi! Cel puţin, nu acum. Poate, dacă va ajunge PNL-ul să preia toată puterea în România, al doilea deziderat al lui Herr Iohannis, încurajat de succesul de duminică, să zicem că se va lăsa cu schimbări de directori după principiul apartenenţei politice.
Singurul din Câmpulung cu bagajele făcute este viceprimarul Liviu Ţâroiu, al cărui tron, şubrezit de cât i-au săpat la temelie “groparii” de la PDL, se mai ţine într-un picior, până la şedinţa de la sfârşitul lunii noiembrie. Ce n-a fost până acum opoziţie în Consiliul Local, cel puţin, în actualul mandat în care Câmpulungul are neşansa celui mai slab Legislativ din întreaga sa istorie, cu oameni buimaci, nepregătiţi, nedocumentaţi, dar ce a ajuns acum seamănă cu vremurile în care aveam un singur partid. PNL a ajuns să numere în Consiliu 11 consilieri locali, punând la socoteală, firesc, “remorca” pedelistă. Îl trecem la catastiful puterii şi pe “mieluşelul” PPDD pierdut în campanie pe trasee liberale, mai vechi ori mai noi, suavul Marin Ciobanu, care, de independent ce e, a urlat în stradă că-l vrea pe Iohannis preşedinte. Deci, 12 şi rămânem să ne edificăm dacă pentru el procedura de acceptare în partid a fost cu finalizare sau este în curs.
Omul acesta, cu faţa lui de recitator de „Moartea căprioarei”, în special al pasajelor „mănânc şi plâng”, în cazul lui „votez şi plâng”, pus pe lângă Călin Andrei, un Socrate al oratoriei politice locale, nici la nivelul genunchilor lui Iohannis, aflat la dezbatere cu Ponta, nu s-ar ridica. Ce să mai discutăm, sunt 12 liberali cu nevinovatul acesta, care are o problemă cu deosebitul culorilor şi al siglelor de partide desprinse din tradiţionalul PNL. Cine nu e în PNL (deocamdată)? Pesediştii Maria Cotenescu, Nicolae Dumitrescu, Liviu Ţâroiu, conservatorul Manuel Zenovie, pepededistul Ionică Udrea, care şi-a susţinut colegii de la PSD, cum a hotărât DD, peremiştii George Bălan şi Dan Şipoteanu (care, culmea, a confirmat pe Facebook participarea la mitingul ACL, dar n-a participat, asta după ce înaintea turului I a fost curtat de PLR şi aproape acceptase). Opoziţie „beton”, formată din şase inşi şi ceva, căci în cazul lui „Şarpe” este greu de spus cât va mai rămâne într-un partid lipsit de şanse să prindă vreun mandat la următoarele locale.
Articolul următor