Fiindcă nu ne-a părăsit încă senzaţia de surprindere cauzată de o reorganizare care aduce cinci lefuri în plus – şapte, cu cele două aferente posturilor create în decembrie, în preambulul organigramei din ianuarie -, încercăm să ne dumirim, împreună cu câmpulungenii, la ce ne trebuie un Serviciu de Politici Publice, Comunicare şi IT. Acest viitor laborator de creaţie al Câmpulungului, care gândeşte, planifică, imaginează viitorul. Ne trebuie pentru digitalizare, protocol, evenimente, branding de oraş, comunicare şi presă. Am înţeles treaba cu digitalizarea, care dacă s-ar lăsa şi cu restructurări de posturi ale celor care se ţin de o hârtie, ca să-şi facă vânt din birou, pentru aflarea mondenităţilor zilei, o susţinem cu şi mai multă ardoare. Însă ideea de digitalizare, ca pretext sau nevoie care justifică înfiinţarea serviciului cu pricina, înseamnă, dac-am înţeles bine de la tortura fonică on-line, încă un IT-ist, în afara informaticianului Primăriei. Depăşit un pic de atmosfera de lucru din corporaţiile bucureştene, ai cărei angajaţi prestează pe platforme cu viteză de navă spaţială, cum i-a reproşat păgubita cu laptopul explodat. Şi stătea să-i explodeze şi al doilea, din pricina „spaţiului de lucru” consumator, constând într-o aplicaţie „foarte proastă” aleasă de IT-istul Primăriei. Am citat-o pe Andreea Ionescu care, la ea, la corporaţie, a testat o mie de aplicaţii – în timp ce telespectatorii muscelenii roşeau de jenă că nu pricepeau în ce limbă vorbeşte juna – şi a ajuns la concluzia că cea folosită pentru şedinţele Consiliului Local este moartea aparaturii.
În noul serviciu, doi sunt IT-işti, căci este nevoie de ei, deşi tot în acest domeniu se pare că are veleităţi şi consilierul cel tânăr al Elenei Lasconi, Andrei Grecu. În sfârşit, mai mulţi IT-işti ar trebui să însemne mai multe posturi disponibilizate prin înlocuirea omului cu maşina, lucru de dorit să se întâmple la stat. Dar nu se va întâmpla, căci intenţiile sunt de angajare pentru sarcini ce ar putea fi delegate salariaţilor mai răsăriţi în materie de studii. Căci n-or fi făcut toţi şcoala la „Sorbonica”!
Aflăm tot de la chinuitoarea de urmărit şedinţă a Consiliului Local, de la sfârşitul lunii ianuarie, că se justifică un angajat – sau mai mulţi – pentru relaţia cu mass-media. Dintr-odată, noi, ziariştii, ignoraţi puternic de ultimii doi primari, am devenit atât de importanţi încât se fac angajări la Primărie de dragul nostru. Şi pentru ce? Că, în prezent, n-are cine să scrie comunicatele de presă ale instituţiei! Aşa zice consilierul local Andreea Ionescu, de la USR-PLUS, care a împărtăşit colegilor consilieri şi cetăţenilor scurta experienţă în care i-a făcut umbră primăriţei, în Primărie, în ultimele două luni ale anului. „Comunicatele de presă, care au fost emise aşa cum au fost emise, au fost corectate de către doamna primar.”, susţine politiciana USR, care nu dezvăluie cine a emis, aşa cum a emis, comunicatele în nevoie de corecturi. Ea sigur nu, căci cine a pomenit corporatist care să nu ştie să scrie?! Şi-apoi nu s-a pretat ea la „munca de jos” în folosul presei locale.
Noi ştiam că omul de legătură între Primărie şi presă este Iuliana Ungureanu, şi asta din timpul lui George Bălan. Şi dacă nu ne înşeală memoria, Liviu Ţâroiu i-a încredinţat oficial atribuţii de purtător de cuvânt. Dar, potrivit noului stat de funcţii, nevoia de persoane cu responsabilităţi în domeniul comunicării este mult mai mare decât credeam şi ştiam. Deşi nu ne dăm seama ce-or fi având de comunicat viitorii angajaţi despre un oraş în care nu se întâmplă nimic. Mort de-a binelea!
Elena Lasconi o contrazice pe subalterna de la partid, cum că ea n-a corectat, ci a conceput comunicările destinate redacţiilor locale şi cetăţenilor, postate pe site-ul Primăriei. „Este inadmisibil că trebuie să fac eu comunicarea cu presa!”, a exclamat primăriţa, în timp ce Ţâroiu mustăcea înainte s-o şi spună, dar cu alte vorbe: taci, că-ţi place! „Eu sunt foarte apropiată de presă, dar nu se poate să nu avem un om care să se ocupe de treaba asta.”, s-a mai plâns edilul şef de lipsa unui angajat în stare să înşire un text, care nu trebuie să aspire la statutul de capodoperă a literaturii române. Chiar nu ştie nimeni dintre cei 95 de inşi care populează Primăria – am pus la socoteală posturile ocupate – să scrie?
Asta ca să nu se prăpădească alţi bani cu recrutarea unor scribi care nu vor avea atâta inspiraţie şi subiecte încât să le justifice salariile. Şi-apoi decât să ne trezim că, din opt inşi la Politici Publice, Comunicare şi IT, trei-patru au rol de comunicatori, mai bine ne lipsim de comunicate de presă. Adică noi chiar ţinem cu bugetul Câmpulungului. Şi dacă nu se ţin conferinţă de presă, să-şi publice comunicatele unde doresc!
Cu toată disponibilitatea noastră de a spune „pas” unor colaboratori recrutaţi (şi) pentru noi, aflăm din aceeaşi bolboroseală on-line că „sunt o grămadă de lucruri mărunte în comunicare”, care justifică personalul de opt „bucăţi”. Care vor fi angajaţi, parţial sau total, pentru mărunţişuri, branding-ul pe lângă casă, iar pentru Zilele Municipiului, să zicem, se recrutează firme cu reputaţie în branşă. Adică două rânduri de cheltuieli. Salarii plus contractele profesioniştilor tocmiţi să facă valuri în ţară – nu ridicăm pretenţii de „în afară” – despre transformarea Câmpulungului. De nerecunoscut, cum ne-a promis Liviu Ţâroiu, în 2016, care, în 2020, s-a şi ţinut de cuvânt, trăgând un ditamai hârtopul în mijlocul oraşului.