Dintre multele provocări pe care le aduce creştinismul, una este cu totul deosebită. Primită ca dar al Botezului, candidatura la Înviere este, de departe, o provocare pe măsura dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Pentru că trebuie să recunoaştem, nu putea să se întrupeze Dumnezeu doar pentru a ne rezolva problemele zilnice, pentru a ne plăti ratele în bănci ori ca să avem răspunsuri la evenimentele politicii. Ar fi indecent să gândim că Hristos Domnul a asumat păcatele noastre şi le-a pironit pe Cruce doar pentru ca noi să fim în trend ascendent ori pentru ca nouă să ne meargă bine, după regulile unei societăţi a cărei dinamică este dată de trădarea lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca spune: „Dacă oamenii n-au crezut în Dumnezeu când a înviat Iisus şi cu El toţi drepţii Vechiului Testament, vor fi siliţi să creadă în existenţa lui Dumnezeu când vor vedea propria lor înviere din morţi” (Icoane pentru suflet, Agnos/Charisma, 2014, pag. 16).
E provocarea cea mai mare a vocaţiei noastre umane, să avem dinaintea ochilor mereu învierea noastră, semn al căii ce avem de urmat, pentru a nu ne pierde sufletele. Să ţinem mai mult la mântuire decât la bântuirea de sensuri în care ne-am aruncat în ultimii ani. Este limpede că omului de astăzi îi este mai greu să caute şi să împlinească rigorile legate de adevăr, dragoste, credinţă şi nădejde. Bruiajul societăţii asupra firii noastre este amplu şi aspru. Nu contezi dacă nu accezi în straturile de mediocitate absurdă ori mercantilism superficial prin care lumea de azi se susţine. Nu pare că respiri dacă nu te înalţi pe culmile unui peisaj uman apropiat de iad, de prăpastia nesmeririii, neiubirii şi necredinţei. Dinaintea unor atare provocări, singura cu valoare definitorie rămâne chemarea la mântuire, nu ca metaforă ori fenomen abstract, înveşmântat în false metafore, ci ca realitate plină de Harul lui Dumnezeu. Lecţia este „predată” de Mântuitorul Hristos de la catedra Crucii Sale: „Oamenii veacului acestuia vă vor face şi vouă ce Mi-au făcut Mie. De M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni. Dacă pe Mine M-au denunţat Stăpânirii veacului acestuia, şi pe voi vor pune mâna şi vă vor da în judecăţi şi vă vor duce înaintea regilor şi stăpânitorilor lor şi vă vor arunca în temniţe pentru vinovăţia numelui Meu! Deci, „păziţi-vă de oameni”! De ce atâta prigoană? Fiindcă creştinii au ieşit din complicitatea cu păcatul. Şi-au schimbat cetăţenia. Ei s-au declarat cetăţenii Împăratului Cerurilor.” ( vol. cit. pag. 14)
Această cetăţenie este singura care contează atunci când vrei să-ţi câştigi mântuirea. Candidaţii pe funcţii umane, politice ori sociale, ne îmbată cu schimbări ori propuneri de fericire, aburind a minciună. Ţineţi-vă inima sus, legată de Cer. E singurul sens care contează în fericire, candidatura la Înviere! Pr. Constantin Necula, Sibiu
Provocarea de a fi candidat la înviere
