25.2 C
Campulung Muscel
16/04/2024

Propovăduind Evanghelia Iertării DESPRE SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL!

În ziua de 12 iulie, Biserica Ortodoxă aduce aminte de Icoana Maicii Domnului numită Prodromiţa, pictată la Iaşi şi străjuitoare a Schitului Românesc Prodromul din Muntele Athos, una din cele mai minunate şi frumoase icoane ale ortodoxiei, făcătoare de minuni şi plină de har; tot la această dată, cinstim cu evlavie  pe Sfânta Mironosiţă Veronica, care, strecurându-se printre soldaţii romani, a adus jertfa sa Domnului, o lacrimă curajoasă şi duioasă şi o mahramă dăruită  Mântuitorului Iisus Hristos,  când se afla  pe  drumul Crucii. Astăzi găsim în calendar, pe lângă ceea ce am amintit mai sus, şi un sfânt contemporan canonizat de puţin timp, şi anume, pe minunatul Sfânt Preacuvios Părinte Paisie Aghiotirul.  Părintele Paisie de la Mănăstirea Suroti de lângă Tesalonicul Greciei, numit şi Aghioritul, pentru că a vieţuit cea mai mare perioadă a vieţii în Muntele Athos (Aghion Oros = Sfântul Munte), s-a născut în 1924 într-o familie de greci credincioşi stabiliţi în Farasa, o localitate din Estul Turciei de astăzi. Acolo aveau îndrumător duhovnicesc pe părintele Arsenie Capadocianul, un alt mare sfânt al Bisericii! Acesta i-a pus micuţului numele său la botez, proorocind că o să-i urmeze în credinţă şi întărind familia în apropiatele prigoane care dădeau târcoale comunităţii greceşti! La o săptămână după botez s-a şi făcut un schimb de populaţii între Turcia şi Grecia, motiv pentru care familia pruncului Arsenie a plecat în ţara mamă şi s-au instalat la Koniţa, o localitate aproape de cunoscuta insulă Korfu, unde se găsesc şi moaştele Sfântului Ierarh Spiridon! Era un  copil credincios, mergând aproape zilnic la bisericile oraşului şi petrecând mult în rugăciune şi fapte bune faţă de oamenii întâlniţi în cale, pe care-i ajuta să treacă strada, să ducă cumpărăturile acasă sau să scuture covoarele! A rezistat şi ideilor filosofice atee, care începuseră a fi mult răspândite, prin minunile pe care Domnul i le descoperea în rugăciunile sale! După armată, a lucrat la un atelier de  tâmplărie, până ce surorile sale s-au măritat, după care, în 1950, a păşit în Muntele Athos, trecând pe la Mănăstiri cum sunt Cutlumuş – fosta Lavră a Ţării Româneşti din perioada medievală, pe teritoriul căreia s-a şi aşezat la Chilia Panaguda (Sfânta Maria Mică).  Între 1958 – 1962, a revenit între sătenii din Koniţa pentru a le fi rugător şi ajutător în faţa asaltului învăţăturilor eretice, iar apoi, doi ani, a vieţuit ca pustnic în Egipt, lângă Mănăstirea Sfintei Ecaterina din Muntele Sinai. În 1966 i s-a extirpat un plămân, motiv pentru care a început să petreacă mai mult timp pe continent, fiind foarte bine primit la Mănăstirea de măicuţe a Sfântului Ioan Teologul, de lângă  Tesalonic, în localitatea Suroti. După ce a suferit şi altă operaţie, datorată unui cancer dezvoltat în pieptul său, Părintele Paisie Aghioritul a dat slavă lui Dumnezeu pentru toate şi a trecut la Domnul în data de 12 iulie 1994. În întreaga sa viaţă a dat dovadă de multă smerenie, socotindu-se mereu mai păcătos decât cei – foarte mulţi la număr – care veneau să-şi caute alinarea în preajma sa. Permanent, deşi avea dureri mari, era gata de a servi pe ceilalţi cu micul său sprijin, în primul rând, la rugăciune, dar şi fizic ori financiar, în funcţie de ce-i trimitea Dumnezeu, nepăstrând pentru sine practic nici chiar strictul necesar de multe ori! Iată şi câteva cuvinte de folos ale sale: ”Nu trebuie să deznădăjduim când ne luptăm şi vedem că nu înaintăm aproape deloc. Când Hristos vede mica noastră strădanie, ne dă un dar potrivit şi, astfel, aproape nimicul nostru capătă valoare şi putem vedea o mică înaintare. De aceea nu trebuie să deznădăjduim, ci să avem nădejde în Dumnezeu. Fiecărui ortodox i se cere să pună neliniştea cea bună în eterodocşi (eretici), ca aceştia să înţeleagă că se află în înşelare. Asta pentru ca ei să nu îşi liniştească conştiinţa şi astfel să fie lipsiţi în viaţa aceasta de bogatele binecuvântări ale Ortodoxiei, iar în cea care va să vină, de binecuvântările încă şi mai mari şi vrednice ale lui Dumnezeu. Să nu aşteptăm primăvara duhovnicească dacă nu trecem mai întâi prin iarnă…. Nu trebuie să ne aşteptăm ca cele dumnezeieşti să înflorească înlăuntrul nostru, dacă mai înainte de aceasta nu au murit cele omeneşti.” (citate extrase din Cartea Vieţii şi cuvinte de învăţătură ale Bătrânilor contemporani din Grecia, Ed. Sophia, Bucureşti, 2016.)  

Până data viitoare vă doresc, să fiţi sănătoşi şi voioşi! 

Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii “Negru Vodă” din Câmpulung

 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!