1.3 C
Campulung Muscel
07/12/2023

Grupul Şcolar al Uzinei ARO a pregătit muncitorii şi maiştrii şi pentru Întreprinderea Minieră

Înşişi profesorii care au petrecut o viaţă de om la catedră recunosc că, dacă ar fi să se confrunte, statistic, rezultatele Industrialului cu cele ale altor licee din oraş, primele ar păli, elevii pregătiţi aici nefiind dintre cei mai străluciţi la olimpiade sau absolvenţi ai unor facultăţi de prestigiu. Şi, totuşi, au absolvit Grupul Şcolar oameni care au devenit specialişti în domenii de vârf ale ştiinţei, tehnicii şi învăţământului. Monografia Grupului Şcolar Industrial ni-l prezintă ca prim exemplu pe prof.univ.dr. Ion Băcioiu, de la Institutul Politehnic Piteşti, absolvent al primei promoţii de elevi a Şcolii Profesionale. “Ar fi apoi inginerul Lucian Onofrei, asistent universitar al Institutului de Mine Petroşani, din prima promoţie a liceului, din nefericire, plecat prematur dintre noi. Mulţi absolvenţi au deţinut importante funcţii politice şi administrative, cum au fost Manole Bivol, primar al oraşului Câmpulung, apoi al Piteştiului, inginerul Pavel Sătârbaşa, viceprimar al Câmpulungului, între 1972-1985, generalul Ion Butoi, comandant de unitate. Foarte mulţi absolvenţi sunt ingineri, doctori, arhitecţi, profesori, ofiţeri, tehnicieni, economişti, etc.”, cităm din lucrarea amintită, din care culegem informaţii inedite şi interesante pentru serialul despre istoria ARO.

În ’59, Ministerul Industriei Grele a alipit Şcolii Profesionale IMS Şcoala Tehnică de Cărbune

Un amănunt important din trecutul Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini este că această instituţie a pregătit specialişti şi pentru Întreprinderea Metalurgică de Stat, şi pentru Mină. Se întâmpla după anul 1959, când s-a produs comasarea Şcolii Tehnice de Cărbune cu Şcoala Profesională I.M.S. Ca urmare a acestei fuziuni decise de Ministerul Industriei Grele, care a considerat, la acea vreme, că numărul muncitorilor necesari celor două întreprinderi din oraş nu justifica funcţionarea a două şcoli profesionale ale aceluiaşi minister, Întreprinderii Miniere îi erau livraţi absolvenţi de către Grupul Şcolar I.M.S. Mina primea atât absolvenţi ai Şcolii Profesionale, cât şi ai Şcolii de Maiştri, unde cursanţii erau pregătiţi la zi sau la fără frecvenţă.
Grupului Şcolar I.M.S. îi aparţinea şi Şcoala de Meserii (alipită Şcolii Profesionale a uzinei înainte de comasarea cu instituţia de învăţământ a Minei), care, după cum am punctat într-o ediţie trecută, îşi desfăşura activitatea în clădirea cunoscută sub numele “La Pompieri”, existentă pe amplasamentul actualei BCR. Pe atunci, Şcoala de Meserii, condusă de Marin Roşu, funcţiona cu o clasă de croitorie, o clasă de tâmplărie şi o clasă de lăcătuşerie. Odată unificate cele două profesionale într-un Grup Şcolar ce încorpora şi Şcoala de Meserii, conducerea acesteia din urmă a fost schimbată, Marin Roşu fiind înlocuit, în 1961, cu Haralambie Pepenescu. Până atunci, acesta a ocupat funcţia de director adjunct. Pepenescu a condus Şcoala de Meserii până în 1965, când au absolvit cursurile ultimele promoţii de croitori, 38 la număr, 31 de tâmplari, 18 ţesători şi cei 12 elevi ai clasei de cusături. În 1965, directorul Şcolii de Meserii a fost numit în funcţia de director adjunct al Grupului Şcolar I.M.M.
În 1964 au luat fiinţă Şcoala Tehnică şi Şcoala de Maiştri – curs seral. În 1966 au absolvit 21 de tehnicieni proiectanţi pentru industria metalurgică, iar, în 1967, 30 de tehnicieni proiectanţi pentru industrie şi 30 de maiştri în domeniul prelucrărilor prin aşchiere.

Uzina îi plătea pe elevii care lucrau repere din producţie

De-a lungul celor cinci decenii de existenţă a şcolii, cât a fost legată de Uzina ARO, legătură întreruptă, din păcate, atât de brutal şi nemeritat de către Câmpulung şi Muscel, instituţia de învăţământ a crescut odată cu uzina, pentru care a pregătit peste 10.000 de muncitori, maiştri şi ingineri. Cei mai mulţi s-au format urmând cursurile profesionale, liceale, de maiştri şi postliceale sau de ucenici ale Grupului Şcolar care a funcţionat pe lângă Întreprinderea Mecanică Muscel. Am punctat nu o dată condiţiile vitrege în care au învăţat elevii, din cauza împrăştierii prin tot oraşul a localurilor de şcoală, a internatelor şi a atelierelor, toate “încropite” în imobile de vârste considerabile, lipsite de instalaţii sanitare, de mobilier corespunzător şi de încălzire. Atât dascălii, cât şi tinerii – atâtea generaţii de tineri instruite la Grupul Şcolar, din 1948, până în 1973, când s-a încheiat construcţia noii clădiri din Calea Braşovului – au îndurat frigul, fumul înecăcios scos de sobele pe lemne şi cărbune din săli de clasă ori dormitoare, igrasia şi drumurile istovitoare între localurile dispersate pe distanţe apreciabile. “Probleme ridica şi spălătoria din Calea Braşovului, unde maşina de spălat nu funcţiona din cauza lipsei pieselor de schimb. Din acest motiv, rufele se spălau cu mâna, în albii de lemn.”  
În afară de lipsurile din infrastructura şcolară, termen mult prea pretenţios pentru condiţiile oferite de şcoală la acea vreme, alt minus l-a constituit numărul redus de cadre didactice. Personalul insuficient a fost suplinit de inginerii trimişi din uzină, dar şi de la Mină, o perioadă, mai ales în domeniul tehnic, pentru a-i pregăti pe viitorii muncitori. Ca să exemplificăm, în anul 1962, şcoala număra 37 de cadre didactice, dintre care 34 profesori pentru instruire teoretică şi 3 maiştri instructori, unul fiind Tiberiu Bădescu, pentru pregătirea practică a celor patru clase de anul I: strungari, lăcătuşi-mecanici, montatori şi mecanici de mină. Din 37 de profesori, 10 proveneau de la I.M.M. şi I.M.C. Amintim câţiva ingineri de la I.M.M., pe care uzina i-a trimis să ţină ore la şcoală: Ion Şerboiu, Sorin Buta, Petre Guja, Ion Weber, Ion Anuţa, Paul Rizeanu. În lipsa utilajelor necesare, clasa de frezori desfăşura orele de practică în uzină, sub îndrumarea inginerului Ion Şerboiu.
Cât despre ucenicii din cele cinci clase din anii II şi III şi cele trei clase de anul IV, aceştia erau duşi pentru practică în atelierele de producţie şi întreţinere ale lui ARO. “Ucenicii anului II erau ataşaţi pe lângă muncitori sau lucrau în echipe cu muncitorii. Cei din clasele de mecanici motoare cu combustie internă, tinichigiii, dar şi strungarii au fost lăsaţi să lucreze efectiv pe maşini, fiind supravegheaţi de muncitori. Ucenicii din anul III – strungari, rectificatori, frezori – făceau în fiecare zi patru ore de practică, de la 15.00, la 19.00, când li se asigurau maşini libere şi lucrau repere din producţia uzinei. Pentru activitatea lor efectivă, ucenicii anului III erau plătiţi de uzină şi aveau depuse la CEC sumele de bani corespunzătoare muncii şi pieselor realizate.”

În ’77, şcolii i-au fost afiliate, pentru treapta I, mai multe clase de la Boteni şi Şcoala 3

Mulţi maiştri şi ingineri, descoperindu-şi vocaţia pedagogică, nu s-au mai întors la fabrică, rămânând la catedră. Unul dintre aceştia a fost maistrul Eugen Moarcăş, care, la începuturile Şcolii Profesionale, a devenit un apreciat director. Împreună cu Ion Ifrim, care provenea din armată, a ocupat şi funcţia de diriginte, şi funcţia de pedagog, dormind în internat cu elevii, pentru ca aceştia să nu facă năzbâtii. Haralambie Pepenescu şi-a luat diploma de inginer, iar Nicolae Hagi, de pe funcţia de pedagog, a devenit director adjunct.                                                                         
În 1965, Eugen Moarcăş coordona întreaga activitate din unitatea de învăţământ, în special, munca administrativ-gospodărească, ajutat de colegii săi, Haralambie Pepenescu, în calitate de responsabil de Şcoala Profesională, şi Constantin Ivancu. Acesta din urmă, ca director adjunct, răspundea de organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ la Şcoala Tehnică şi Şcoala de Maiştri. Graţie calităţilor de bun organizator şi gospodar ale administratorului Victor Pitulan, erau asigurate întreţinerea clădirilor ce formau baza materială înşirată pe o rază de 7 kilometri, curăţenia, hrana şi transportul elevilor de la un imobil la altul ori de la internat la uzină.
De la fabrică au fost trimişi la şcoală şi alţi specialişti: Petre Livovschi, Ion Smadea, Teodor Bârzu, Emil Cenţiu, Mihai Neniţă, Militon Garcea, etc.
Alte repere din istoria şcolii, pe care le punctăm în continuare:
• În 1968, Şcoala Profesională a iniţiat prima şi ultima clasă cu specialitatea maşinişti reglori, selecţionată din candidaţi care au avut media de intrare peste 8. A fost singura promoţie de înalţi specialişti în reglarea maşinilor.
• În 1974 se înfiinţează treapta I cu absolvenţi de şcoală gimnazială cu 8 ani, iar şcoala profesională funcţionează de acum cu absolvenţi de treapta I. Prima promoţie a terminat în 1976.
• În 1977 au fost afiliate şcolii două clase pentru treapta I cu 83 de elevi de la Boteni şi Şcoala Generală nr.3, care avea în treapta I 285 de elevi. Grupul Şcolar mai pregătea specialişti pentru Ministerul Industriei Materialelor de Construcţii, pentru Consiliul Judeţean şi Ministerul Transporturilor.  
• În perioada 1975-1978, după ce s-a construit noul local din strada Braşovului, Grupul Şcolar a avut cel mai mare număr de absolvenţi ai şcolii profesionale şi liceului. În 1977-1978, liceul număra 2.354 de elevi şi au terminat şcoala 16 clase, adică două promoţii, una de patru ani, alta de cinci ani.

Prima promoţie de Electronişti – Electrotehnică 1983-1987

• Androne N. Cristinel
• Arădoaie M. Sorina
• Bacu C. Roberto Atanase
• Bodea If. Laurenţiu
• Banu D. Mariana
• Bogdan I. Carmen
• Bragă I. Cristian
• Cartaleanu Şt. Tancred
• Căţoiu Gh. Valentin
• Dascălu I. Florin
• Deleanu Gh. Gheorghe
• Diaconescu I. Ovidiu
• Ene Gh. Gheorghe
• Gerula V. Victor Eduard
• Jugănaru E. Luminiţa
• Lixandru Gh. Gheorghe
• Lixandru N. Sorin
• Man I. Ion
• Manta Gh. Gheorghiţa
• Marinescu Dumitru
• Matei Gh. Nicolae
• Mitu I. Maria Camelia
• Necula P. Emil
• Neguleţ I. Ion
• Nicolae A. Nicolae
• Nicolaescu M. Dan Mircea
• Petricel M. Mihaela
• Popa B. Ion Augustin
• Popa D. Daniela
• Popescu V. Paul Cosmin
• Şerban A. Emanuel
• Tomoiu V. Gabriel
• Tonghioiu V. Mihaela
• Ţenţiu N. Doris
• Vasile I. Iulian
• Văduva P. Gabriel Mihai
• Sas N. Denis Carolina

Prima promoţie de Matematică – Fizică 1988-1992

• Avram D. Irina Simina
• Biţă V. Mihaela Carmen
• Boteanu R. Bogdan Alin
• Burta L. Alin
• Ceapraz I. Gheorghe Valentin
• Cicu A. Carmen Gigica
• Coman I. Liviu
• Coman N. Anca Mihaela
• Cosac V. Bogdan Marian
• Dragomir T. Robert Gabriel
• Duţianu Taină I.S. Daiana Irinel
• Eftene V. George Dragoş 
• Eremia V. George Dragoş
• Mârzac V. Dănuţ Viorel
• Moise N. Melania
• Moraru I. Ionela
• Nicolaescu Gh. Iulian
• Nicolaescu A. Romulus
• Petre I. Ionela
• Rujan N. Daniel Nicolae
• Stan I. Daniela
• Stăniloiu E. Ion
• Ştefănescu P. Claudia Elena
• Trandafir Fl. Florentina
• Vasile I. Cristina
• Voican I. Bogdan

Prima promoţie de Programatori Informatică 1992-1996

• Anghel D. Tatiana
• Brânză C. Iuliana Mihaela
• David F. Bogdan Angelin
• Diaconescu D. Maria Beatrice
• Dole Şt. Gheorghe Bogdan
• Drăcea Gh. Eugenia
• Florea N. Ciprian
• Gheorghilaş V. Bogdan
• Ghinescu C. Mircea Constantin
• Gogescu I. Angela
• Lupu V. Ramona Florina
• Manole N. Nicolae Robert
• Manta Gh. Alin Ionuţ
• Matei P. Arabela Fulvia
• Mitran I. Adriana Ramona
• Niculai I. Laura
• Oncioiu N Mihai Rodin
• Păun V. Andreea
• Polexe P. Florentina
• Răcaru Sp. Răzvan Mihai
• Simionescu C. Daniela Mirela
• Solomon I. Elena Cristina
• Stana Gh. Florin Ciprian
• Şotcan C. Veronica
• Tăbârcă I. Sorina Monica
• Teodoroiu Sp. Cristina
• Zăbavă I. Alina Dana

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!