Pentru că în acest răstimp ne aflăm între două mari Praznice Împărăteşti, cel al Înălţării Domnului şi al Pogorârii Duhului Sfânt, care ne înfăţişează modelul ascultării desăvârşite, am socotit de cuviinţă să amintesc câte ceva despre cât de importantă este această virtute. Ascultarea desăvârşită a fost împlinită de Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre, faţă de Tatăl Ceresc, care S-a întrupat, a pătimit, a înviat şi S-a înălţat… Nimic nu atârnă aşa de greu ca păcatul şi neascultarea. Sfântul Simeon Noul Teolog, mărturiseşte: „Acela care nu împlineşte poruncile lui Hristos să nu se socotească a nu se fi lepădat de El”. Fiindcă orice călcare de poruncă, orice neascultare este o lepădare de Hristos, iar Fericitul Augustin spune că „Dumnezeu ne cere lucruri uşoare ca să trăim veşnic şi noi suntem zăbavnici la ascultare”. Ascultarea cea adevărată este răsplătită cu ascultare. Câci, dacă cineva Îl ascultă pe Dumnezeu şi Dumnezeu îl ascultă pe el… Însă condiţia esenţială a ascultării este … IUBIREA. Cel ce mă iubeşte pe Mine – zice Hristos – ascultă cuvintele Mele… (Ioan cap. 14, vers. 15). Aşadar, ascultarea este o expresie a iubirii … ascult pentru că iubesc. În sensul evanghelic şi patristic, doar ascultarea din dragoste, liberă, este o virtute, ascultarea iraţională sau din frică fiind proprie robilor… Ascult de Dumnezeu, pentru că Îl iubesc şi nu vreau să-L mâhnesc cu greşelile mele … îl ascult pe duhovnicul sau pe stareţul meu, pentru că îl iubesc şi nu vreau să-l necăjesc, căci el este cel care dă mărturie înaintea Tronului Dumnezeirii pentru sufletul meu şi auzim la Apostolul Pavel: „ascultaţi de mai marii voştri, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei cap. 13, vers 17) … îmi ascult soţul sau soţia pentru că este parte din mine prin Taina Cununiei şi nimeni nu ar vrea să-şi supere vreo parte a trupului său… Până unde trebuie, însă, să meargă ascultarea? Toate cazurile de ascultare totală relatate în literatura patristică se referă la răbdarea umilinţelor de tot felul, nu şi la supunerea faţă de o poziţie dogmatică sau morală nedreaptă. Aşadar, ascultarea încetează acolo unde intervin nedreptatea şi minciuna, căci dragostea, despre care am spus că este condiţia ascultării evanghelice, se bucură doar de adevăr. Ascultarea nu se face doar pe linie ierarhică, ci mai ales pe linia adevărului şi a iubirii … căci aflăm din nou de la Apostolul Neamurilor care le spune galatenilor: „dar, chiar dacă un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie… să fie anatema” (cap. 1, vers. 8 – 9) – adică blestemat. Pentru noi nu există autoritate în afara Evangheliei iubirii şi a jertfei în Hristos. Aşa se explică paradoxul că mari învăţători ai ascultării, precum Ioan Gură de Aur şi Maxim Mărturisitorul, au fost de neînduplecat atunci când li s-au cerut lucruri nedrepte de către suveranii lumii acesteia… în cazul Sfântului Ioan, să renunţe la apărarea săracilor şi la mustrarea făţişă a lăcomiei şi înfumurării împărătesei, iar în cazul Sfântului Maxim, renunţarea la a mai condamna în public mărturisirea de credinţă greşită a împăratului şi a patriarhului Constantinopolului din timpul său. Vedem din viaţa multor Sfinţi că apogeul ascultării este jertfa, căci atât marele Ioan, cât şi marele Maxim au murit departe de ţară, condamnaţi de majoritatea trăitorilor din vremea lor… Însă, Dumnezeu care nu trece jertfa ascultătorilor Săi, a făcut ca peste ani acestora să li se aducă în toată lumea slava de stâlpi şi dascăli ai Bisericii. Şi în familie trebuie să avem grijă până unde ducem ascultarea … ce ţine de persoana noastră trebuie să jertfim, pentru pacea familiei … însă, când ascultarea familiară intră în contradicţie cu ascultarea divină trebuie să alegem a rămâne alături de Prietenul nostru Cel Veşnic – Hristos… În concluzie, trebuie să înţelegem, după cuvântul părintelui Efrem Katunakiotul că „nici preoţia, nici Dumnezeiasca Împărtăşanie, nici Rugăciunea minţii, nici postirea, nici privegherea nu te mântuiesc fără ascultare” … Îndemnându-vă să meditaţi la cele scrise, vă doresc să fiţi sănătoşi, voioşi şi ascultători!
Protosinghelul Serafim, Stareţul Mânăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Ascultarea, expresie a iubirii!
