Dragii mei!
Trăim într-o continuă alergare şi agitaţie şi, de cele mai multe ori, nu ne mai ajunge timpul pentru a ţine pasul cu tot ceea ce se petrece în jurul nostru. Spre ce ne grăbim? Spre moarte, dacă nu ştiaţi… Şi, atunci, de ce ne grăbim? Este o întrebare retorică la care las pe fiecare să-şi dea răspuns… De am avea graba aceasta în a lucra fapta cea bună, gândindu-ne că timpul este scurt şi vine vremea când trebuie să ne înfăţisăm înaintea Dreptului Judecător pentru a da răspuns de timpul petrecut în această viaţă sau de ne întrebăm fiecare ce am făcut cu viaţa noastră pe care El ne-a dăruit-o în dar fiecăruia dintre noi, ar însemna că am înţeles menirea noastră pe acest pământ. Dacă este aşa, atunci cu timp şi fără timp, să lucrăm pentru a ne mântui sufletele. Mă tem, însă, că lucrurile, din păcate, stau altfel. După o privire de ansamblu asupra omenirii, semnele sunt îngrijorătoare: lupte care nu se mai termină, sete după putere, poftă de dominaţie, indiferenţă faţă de aproapele, disperare, violenţă, asuprire, sărăcie, mizerie, sete după bani… Cu alte cuvinte, omenirea e pe cale să-şi distrugă propria casă. Cât de minunat a lucrat Dumnezeu la creaţia Sa şi ce investiţie a făcut în om, şi ce răsplată primeşte pentru binele făcut…! S-a strâmtorat odată Dumnezeu, S-a micşorat, S-a smerit atât de mult, S-a întrupat de dragul unei făpturi pe care a creat-o, care L-a înfruntat, L-a batjocorit, L-a răstignit, dar pe care Dumnezeu nu încetează Să o iubească. O nespusă milostivire şi bunătate… De ar fi să plătim pe bună dreptate, atunci când păcătuim înaintea Domnului, nu ar mai fi om pe pământ. De aceea, dragii mei, să nu abandonăm lupta şi să nu fim fricoşi în faţa vicleanului Antihrist, care aşa cum spune psalmistul David: „umblă pe pământ răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”, căci vremea se pare că este a lui! Noi să vrem doar să luptăm şi să ne dorim mântuirea şi, negreşit, va trimite Domnul îngerii, arhanghelii şi toate puterile cereşti şi vom birui. Arma pe care trebuie să o folosim în luptă este credinţa nestrămutată în Dumnezeu, credinţa care face ca acolo unde s-a înmulţit păcatul, să prisosească harul lui Dumnezeu. Credinţa puternică face ca atunci când nu mai avem soluţii la problemele şi necazurile vieţii, când nu mai vedem nicio speranţă în drumul vieţii, uneori, mai presus de logica şi raţiunea noastră nemărginită, să primim răspuns şi ajutor miraculos. Aceasta este credinţa, mută munţii atunci când e nevoie. Să avem nădejde şi să nu dezarmăm niciodată, căci nădejdea în Domnul nu ruşinează niciodată. Să ne punem toată nădejdea noastră în Dumnezeu, pentru că El niciodată nu a dezamăgit pe nimeni. Să nu nădăjduim spre oameni, ca nu cumva să fim fără ajutor atunci când ne este greu. Nădejdea noastră să o punem la Măicuţa Domnului, Mama noastră a tuturor, ca una care pururea mijloceşte înaintea Domnului pentru întreaga omenire. Nădejdea noastră să fie în Sfinţii Săi, care duc rugăciunile şi cererile noastre la Dumnezeu şi ajutorul vine negreşit. La judecata de apoi, Domnul Dumnezeu va judeca lumea, nu după vreo lege omenească, vreun cod civil sau penal, va judeca lumea după legea dragostei. Adică, vom primi plată sau răsplată după câtă dragoste am avut în viaţa noastră pământească. După binele pe care l-am făcut sau după binele care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Când lucrezi puţin, puţin primeşti! Când dăruieşti puţin, tot puţin ai să primeşti. Să nu fim împuţinaţi la suflet şi fricoşi, să nu fim indiferenţi la suferinţa celor din jur; să fim solidari cu cei care sunt în necaz şi în strâmtorări. Să îmbărbătăm şi să încurajăm pe toţi, pentru că toţi suntem copiii şi fraţii mai mici ai Domnului. Un lucru este la îndemâna tuturor, acela de a ne ruga în toată vremea şi dacă ne vom ruga toţi pentru un lucru, se va milostivi Domnul. De aceea, Biserica este cea care ne cheamă mereu la rugăciune şi pentru cererea celor mulţi, va împlini Domnul rugăciunea. Iar, dacă s-a împlinit rugăciunea, imediat să şi mulţumim. V-aţi gândit vreodată cât de mult Dumnezeu ne iubeşte şi câte daruri primim fără ca noi să ştim? Cât de puţin dăruim Domnului şi cât de mult primim… Să nu irosim viaţa pentru lucruri nefolositoare, ci puţinul timp pe care îl avem să-l petrecem bine. Să rămânem în ceea ce suntem chemaţi fiecare şi să fim credincioşi Domnului. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung
Să fim credincioşi Domnului!
