În anul 1986 s-a făcut un film de dragoste la ARO • Filmările pentru producţia cinematografică „Punct… şi de la capăt”, cu Ovidiu Iuliu Moldovan în rolul principal, au avut loc la Câmpulung
Cine a revăzut de curând la televizor filmul artistic „Punct… şi de la capăt”, în care au jucat mari actori precum Ovidiu Iuliu Moldovan, Victor Rebengiuc, Leopoldina Bălănuţă, Tamara Buciuceanu Botez, Mircea Diaconu, George Constantin, difuzat la televiziunea naţională, de 1 Decembrie, a avut parte de o întoarcere în timp, la Câmpulungul de acum 27 de ani. A revăzut locuri din oraş, imortalizate pe peliculă, în 1986, care astăzi nu mai există: halele de la uzină, Librăria „Mihail Sadoveanu”, din capătul bulevardului, magazinul de pălării şi rochii de mireasă „La Măgeanu”, centrul străbătut de Dacii şi ARO-uri. Ce nostalgii au trezit acele imagini şi, odată cu ele, şi amintiri ale foştilor angajaţi ai fabricii câmpulungene, în incinta căreia s-au filmat mai multe scene, asta pentru că Întreprinderea ARO a devenit locul de muncă al eroului principal, Ovidiu Iuliu Moldovan, care îl interpretează pe inginerul Vasile Lazăr. Acţiunea filmului este următoarea: după ce şi-a pierdut soţia, inginerul caută să se retragă cât mai departe de locurile care îi trezeau amintiri dureroase. Astfel, ajunge la Câmpulung şi se angajează la uzină. La ARO, printre noii colegi de serviciu, o cunoaşte pe Cristina, de care se va apropia încet-încet. Cei care au asistat la turnarea câtorva scene într-una dintre secţiile fabricii habar nu aveau de povestea romantică ce avea să se înfiripe în film între „Vasile” şi „Cristina”. Muncitorii de la bancul de rodaj s-au trezit, într-o bună zi, în secţia lor, cu o echipă de filmare de la Bucureşti, pentru a realiza cadrul în care tânărul actor Mircea Diaconu, echipat în uniforma de salariat al lui ARO, proba un motor, executând toate mişcările cu o corectitudine care i-a uimit pe adevăraţii angajaţi, înghesuiţi pe margine, ca să nu rateze nicio secvenţă.
Personajul principal al filmului lasă Bucureştiul şi se angajează la ARO Câmpulung
Filmul „Punct… şi de la capăt”, regizat de Alexa Visarion, după un scenariu al lui Radu F. Alexandru, a avut premiera pe 23 februarie 1987. Din distribuţia producţiei cinematografice încadrate la „Romantic, dramă” îi amintim pe: Ovidiu Iuliu Moldovan, în rolul lui Lazăr, Camelia Maxim (Cristina, în film), Victor Rebengiuc (Riza), George Constantin (George), Mircea Diaconu (Mircea), Petrică Gheorghiu (Grau), Răzvan Vasilescu (Balaban), Tamara Buciuceanu Botez (Sofica), Mariana Mihuţ (soţia lui Riza), Leopoldina Bălănuţă (mama lui Lazăr), Mircea Albulescu (Pavel), Vasile Niţulescu (tatăl lui Lazăr), Marioara Sterian (Doina).
O descriere a filmului artistic „Punct… şi de la capăt” am găsit în „Dicţionar de filme româneşti” – Tudor Caranfil, 2003, potrivit căruia: „Traumatizat de pierderea soţiei sale, inginerul Vasile se integrează într-un nou colectiv de muncă în provincie, la faimosul ARO. Înduioşată de singurătatea în care se complace, Cristina îi înfrânge rezistenţa, apropiindu-se de băieţelul lui, iar maşina câştigă raliul de la Cairo”. Este vorba despre Raliul Paris – Dakar, la care a participat şi ARO. Informaţia, aşa cum a fost prezentată în film, a stârnit reacţia celor pasionaţi de cursele de raliu, deci, cunoscători ai performanţelor maşinii produse la Câmpulung la competiţiile internaţionale, care au ripostat cu mesaje nu tocmai demne de laudă, din cauza „îndulcirii” realităţii. „Filmul acesta elogiază câştigarea cursei Paris – Dakar de către un autoturism ARO 240, urmat de un Mercedes şi un Renault, cum apar în film. Pe net apare că doar un ARO 10 ar fi câştigat, iar ARO 240 ar fi participat de două ori cu motoare, subansamble şi echipaje franceze, dar nu ar fi terminat cursa, abandonând. Au schimbat comuniştii români ştirile prezentate şi în filmul acesta?”, scria contrariat cineva, care a verificat veridicitatea subiectului.
Chiar şi aşa, pe câmpulungean îl emoţionează să vadă, aşa cum am precizat la început, Gara Câmpulung, în urmă cu 27 de ani, unde se mută imediat acţiunea după ce personajul principal se urcă în tren, pentru a părăsi Bucureştiului, după moartea soţiei. Dacă aveţi ocazia să vedeţi sau să revedeţi “Punct… şi de la capăt”, merită măcar pentru faptul că s-a filmat la noi, iar starea de melancolie după ce a fost şi nu mai este e asigurată. O producţie încadrată în categoria 40-50 de ani, adică filme cu actori în rol principal între 40 şi 50 de ani (la 45 de ani, Ovidiu Iuliu Moldovan).
„Muncitorul” Mircea Diaconu a făcut rodajul motorului de ziceai că lucrează la uzină de-o viaţă
Un fost angajat al uzinei, martor, împreună cu mai mulţi colegi, ai unor cadre filmate chiar la ARO, ne-a povestit o întâmplare savuroasă, care s-a petrecut în timp ce echipa de producţie îşi făcea treaba. Aşadar, ficţiunea din film, închegată în bancul de rodaj, unde „muncitorul” Mircea Diaconu executa probele unui motor, a fost dublată de o scenă reală, în care un maistru şi-a descărcat nervii pe un salariat în vârstă, în pragul pensiei, care i-a nesocotit dispoziţia. „Mircea Diaconu s-a îmbrăcat în salopetă, ziceai că este muncitor, pur şi simplu.”, şi-a amintit cel care a avut ocazia de a se afla în mijlocul asistenţei, datorită faptului că acela era locul său de muncă. Interlocutorul nostru nu a dorit să-i fie făcut public numele, dar ne-a asigurat că, în afară de el, cel puţin 12 lucrători, care, în acel moment, se aflau la bancurile de rodaj şi probau motoarele, pot confirma adevărul următoarei istorisiri.
„Celor de la Bucureşti li s-au pus la dispoziţie prizele de curent, au băgat camerele şi… cam atât. Era o treabă simplă. Iar Mircea Diaconu s-a descurcat foarte bine, ca şi când ar fi lucrat la noi de când lumea. L-am urmărit special. Eram la doi metri de el şi mă uitam la toate manevrele, cum le-a învăţat atât de repede. Băiat deştept! L-au şcolit, probabil, cu o zi înainte, şi a prins imediat. Lucra acolo, la motor, cu şapca aia pe cap, cu salopetă de muncitor pe el, puteai să juri că e de-al nostru!”, a povestit fostul angajat.
Apoi, a depănat întâmplarea cu maistrul, care n-a mai ţinut cont că are „musafiri” şi a făcut un tămbălău veritabil, fără nicio repetiţie în prealabil. Atât de natural i-au venit replicile, încât, pentru câteva momente, atenţia naratorului nostru a fost distrasă de la adevăratul eveniment din secţie. „Aveam un maistru la bancul de rodaj, care se aprindea dintr-odată, dar îi trecea repede. O echipă de filmare de la Bucureşti a venit la uzină, ca să realizeze câteva scene pentru un film, „Punct… şi de la capăt”. Acest maistru l-a pus pe Mircea Diaconu să facă rodajul unui motor, ca şi când ar fi fost un muncitor din secţie. Muncitorul respectiv a pornit motorul şi l-a pus în temă pe Mircea Diaconu cum să manevreze comenzile.” Aşadar, a început filmarea, cu tânărul actor în plină acţiune. Cameramanii îşi vedeau de treaba lor, când, la un moment dat, s-au auzit nişte strigăte. „Culmea este că în locul unde, de obicei, erau depozitate motoarele rodate, s-a întâmplat să fie un singur motor în tot bancul de rodaj! Nu aveam motoare la ora respectivă. Pe bancuri, însă, erau motoare la probă. Aveam 12 bancuri de rodaj, şase pe-o parte, şase pe-o parte. Se puneau motoarele pe bancuri şi li se făcea proba, ca şi când ar funcţiona montate pe maşină. Rodajul dura cam două ore. De la intrarea în banc era o cale de acces către bancurile propriu-zise, iar de-o parte şi de alta era o porţiune de cel puţin 30 de metri pătraţi, unde se depozitau motoarele rodate. Acestea erau luate cu stivuitorul şi puse pe nişte suporţi, între care era o distanţă.”, a continuat el.
Maistrul n-a mai ţinut cont că se filmează în bancul de rodaj şi s-a pus pe urlat la un muncitor
În ziua în care s-a nimerit să filmeze la fabrică echipa de la Bucureşti, nu era pe suport decât un singur motor, care trecuse prin toate probele de funcţionare, fiind dimineaţă în momentul sosirii regizorului, actorilor şi cameramanilor la ARO. „Muncitorul, după ce a terminat rodajul motorului, l-a aşezat pe un suport. Maistrul de schimb, care era în acea zi, vorbea exact ca Naghi, răstit, dar era bun la suflet. Dacă îi spuneai că ai copilul bolnav, îţi dădea trei zile libere, nu una. Era rău de gură, dar, dacă auzea că ai o problemă, era foarte sufletist. Maistrul i-a zis muncitorului, un om în vârstă, aproape de pensionare: „Bă, Ioane – maistrul era apropiat de vârsta acestuia – ia motorul şi pune-l în dreapta.” Ce-o fi fost în capul lui! Nu că n-ar fi vrut să-l asculte pe maistru, dar, văzând că este loc liber şi acolo, şi dincolo, în loc să-l pună în dreapta, l-a pus în stânga. Dacă spaţiul de depozitare era gol, şi-a zis că n-o fi foc dacă-l pune în stânga! Mamă, s-a aprins ăla! A început să urle şi să înjure, a făcut circul de pe lume! Dădea cu şapca de pământ! Exact ca Naghi făcea. S-a înfuriat rău de tot! Aşa era el la mânie. Că de ce n-a respectat ce-a zis şi a făcut ce a vrut el?! Adică îşi bate joc de el! Nu fuma, dar tot a ieşit în afara bancului de rodaj. Cinci minute a stat acolo, şi-a descărcat nervii şi s-a întors înăuntru. Unul dintre cameramani a văzut toată faza. Nu l-a filmat, fiind toţi cu camerele îndreptate spre Mircea Diaconu. Dar cel care a asistat la scenă, după ce şi-a terminat filmarea, m-a întrebat pe mine: „Ăsta e nebunul de adineaori?!” „Da, domnule, el e.”, i-am răspuns. Nu-i venea să creadă că este una şi aceeaşi persoană, fiindcă, în cinci minute, s-a calmat ca şi când nu se întâmplase nimic.”, este păţania relatată de angajatul martor la criza maistrului, care a avut loc în timp ce echipa filma în bancul de rodaj. Este adevărat că protagoniştii incidentului se aflau către intrarea în hală, dar gura şefului furios tot a fost auzită de cel puţin unul dintre bucureşteni şi de muncitorii aflaţi în acea zi la lucru, la bancuri. „Când maistrul a început să urle, toţi muncitorii de pe lângă motoare, cel puţin 12 muncitori, care erau acolo, au văzut faza. Mare mirare să n-o fi văzut şi Mircea Diaconu! Fiindcă maistrul s-a manifestat foarte gălăgios, deşi acolo era un zgomot infernal făcut de cele 12 motoare puse pe bancurile de rodaj!”, a încheiat cel care şi-a amintit episodul cu maistrul a cărui prestaţie era s-o eclipseze pe cea a actorilor din film.
