Pogorârea Duhului Sfânt, praznicul care a marcat nu doar naşterea de Sus a Bisericii, ci toate naşterile cele de Sus ale fiecăruia dintre noi, Botezul nostru putând fi mereu asemănat cu o Cincizecime personală, poartă între darurile sale, unul care face din Rusalii, alături de Crăciun şi Înviere, „Sărbătoarea sărbătorilor” şi „Praznic al praznicelor”. Darul acesta al veşniciei lucrării Sale în mijlocul poporului lui Dumnezeu, darul „neterminării” sale în veac, darul „inepuizării” harului pogorât peste noi rămânând, aşadar, cu noi, până dincolo de linia aşteptării noastre. Chiar când aşteptarea se încheie, dincolo de pragul vieţii acesteia, în moarte, Rusaliile sunt prăznuirea care ne aşează în cer.
Nemurirea. Cuvânt greu, într-o lume în care se produc cele mai viabile produse care ţin doar câteva minute, prezentate ca veşnice. Trăim în societatea care se minte mereu că în ea se realizează cele mai viabile afaceri, care-i costă mult pe săraci, aceştia pierzându-şi agoniselile de-o viaţă, pe jocul „pieţei” sau „bursei”, într-o fracţiune de secundă. Nemurirea. Cuvânt greu, într-o lume care încearcă să „nemurească”, prin publicitate, prinţese în adulter sau drogaţi, politicieni corupţi sau actori de tinichea, în cine ştie ce angrenaj al piesei teribile care este globalizarea.
Nemurirea. Cuvânt greu, la vremea în care s-au născut tot felul de mitologii – din care cea fotbalistică ne este cea mai la… vedere – care să ascundă-n ele dorul de nemurire, fără a o oferi însă, căci veşnicia lor se măsoară în clipe.
Ceea ce Rusaliile au dăruit nu se va lua de la noi, căci ţine în sine lucrarea de Duh a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul nostru. De revitalizare a fiecăruia dintre noi şi a noastră, comunitate creştină. De aceea, nu există o clipă în care să spunem că Biserica se află „după Rusalii”, ea fiind perpetuu „în Rusalii”, în miezul Cincizecimii, desăvârşit izvor de Viaţă vie.
Biruinţă marcantă a Duhului Sfânt împotriva cotidianului uzat, prăznuirea Duhului Sfânt ţine de toate pogorârile Lui în noi şi în lucrările noastre. Şi ce taină-i aceasta să stai cu Împăratul Ceresc în toate ale tale! Să ne ruşinăm când uităm să-L preţuim cum se cuvine, în toată viaţa noastră. Sus inima, aşadar, vine Împăratul Ceresc!
Pr. Constantin Necula
Cerul Rusaliilor
