4.6 C
Campulung Muscel
07/12/2022

Propovăduind Evanghelia Iertării SFÂNTUL IOANICHIE CEL NOU DE LA MUSCEL

Astăzi, 26 iulie, Muscelul se îmbracă în straie de sărbătoare pentru a cinsti cum se cuvine, prin cântări de laudă şi rugăciuni, pe Sfântul care veghează şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru cei care cu credinţă vin şi se închină cinstitelor sale moaşte. Ca un voievod stă de strajă în necropola domnească a vechii capitale şi din cei care calcă pragul Mănăstirii „Negru Vodă” sunt foarte mulţi care dau mărturie despre minunatul şi mult ajutătorul Sfântul Cuvios Ioanichie. Aceştia sunt sfinţii, pentru puţinul timp petrecut bine aici pe pământ, s-au învrednicit de Patria Cerească, şi ei sunt cei care mijlocesc şi pentru noi înaintea Tronului Prea Sfintei Treimi, pentru mântuirea lumii. În frumuseţea spaţiului muscelean, aşezat la poalele Carpaţilor, aşa cum era de aşteptat, mărgăritarele credinţei nu au întârziat să apară. „Printre aceste mărgăritare alese de Dumnezeu se numără şi Sfântul Ioanichie Schimonahul,   a cărui sfinte moaşte au fost aduse prin purtarea şi binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscopulul Argeşului şi Muscelui, şi aşezate cu mare evlavie în Biserica Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung, la data de 19 ianuarie 2013. Acest fericit, cunoscut de toţi credincioşii ca mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu, după ce s-a dăruit cu totul vieţii pustniceşti şi a ajuns la desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii. Fiind lucrător al rugăciunii neîncetate, cuviosul a fost cinstit în timpul vieţii pământeşti de toţi credincioşii şi numărat împreună cu marii isihaşti ai monahismului românesc, numiţi şi sihaştri. După trecerea sa la cele veşnice, Dumnezeu a proslăvit trupul său cu nestricăciunea şi cu facerea de minuni. Astfel, el a rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor, ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de iscusită povăţuire duhovnicească. Şi pentru a se cunoaşte mai bine viaţa Cuviosului Ioanichie, în câteva cuvinte vă voi reaminti petrecerea minunată şi viaţa sihăstrească a Cuviosului. Acest sfânt a sihăstrit în Valea Chiliilor, în apropiere de Mănăstirea „Cetăţuia”, în primele decenii ale secolului XVII. Într-o peşteră, pe un versant al muntelui, într-un loc foarte greu accesibil, treizeci de ani cuviosul a înălţat zi şi noapte rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu, pentru neamul nostru românesc, dar şi pentru întreaga lume. Căci un monah desăvârşit este un rugător fierbinte pentru toată zidirea lui Dumnezeu. Se spune că Sfântul Ioanichie, odată intrat în acea peşteră, nu a mai văzut faţă de om, şi doar ucenicul lui, cu ajutorul unei frânghii, cobora până la peşteră un coş cu puţină mâncare şi apă, şi la o vremea rânduită se împărtăşea cu Sfintele Taine. Cum s-a nevoit acolo Schimonahul Ioanichie, câte ispite a răbdat şi la ce măsură duhovnicească a ajuns, singur Dumnezeu ştie. Sfântul Ioanichie, în urma marilor sale nevoinţe pentru Hristos, şi-a cunoscut dinainte sfârşitul său, astfel încât, şi-a săpat singur mormântul în peştera în care a vieţuit. Apoi, aşezându-se în mormânt, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.. iar peştera a rămas părăsită vreme prea îndelungată. Cu trecerea anilor, numele Sfântului Cuvios Ioanichie s-a uitat, iar peştera lui s-a părăsit din cauza muntelui abrupt. În primele decenii ale secolului al XX-lea, coborându-se egumenul Schitului cu o frânghie în peşteră, a descoperit osemintele întregi ale acestui mare sihastru, aşezate cu bunăcuviinţă în fundul peşterii. Erau galbene, bine mirositoare şi acoperite cu o pânză de păianjen. Deasupra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonahul 1638”. Mare mângâiere că şi în acest spaţiu binecuvântat ne-a hărăzit Domnul un rugător şi mijlocitor înaintea Tronului Dumnezeirii. Sunt foarte multe minuni petrecute la racla sfântului şi foarte mulţi credincioşi povestesc cu lacrimi în ochi despre ajutorul sfântului dobândit prin rugăciune. Credinţă să avem şi când ne rugăm să nu ne îndoim nici o

Clipă, căci minunea se întâmplă. Avem rugător şi prieten de nădejde la noi acasă… să îndrăznim să-i cerem ajutorul şi să-l rugăm aşa:  „O, întru tot lăudate Părinte Ioanichie, omul rugăciunii, podoaba sihaştrilor şi a Bisericii dreptmăritoare, nevoitorul din peştera Muntelui Cetăţuia, lumina cea nestinsă a argeşenilor şi muscelenilor, cel ce după îndelungi osteneli ai primit moştenirea veşnicelor bunătăţi ale Cerului, primeşte această smerită cântare de laudă şi, prin rugăciunile tale către Dumnezeu, uşurează-ne necazurile şi supărările, alină-ne suferinţele sufleteşti şi trupeşti şi fii ajutătorul nostru în ziua Judecăţii, ca împreună cu tine să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!” Până data viitoare, rugăm pe Sfântul Cuvios Ioanichie Cel Nou de la Muscel să mijlocească în rugăciune la Dumnezeu pentru gândul şi nevoia fiecăruia dintre noi. Să fiţi sănătoşi şi voioşi! 

Protosinghelul Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!