Bucuria credinţei!

Dragii mei!
Cu emoţie, dar şi cu mare bucurie vă împărtăşeam, cu puţin timp în urmă, câte ceva despre Sărbătoarea Sfintei Învieri. Cântarea îngerească „Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, care a răsunat în noaptea de Paşti în sunetul cristalin al clopotelor Sfintelor Biserici şi Mănăstiri, ne bucură viaţa pe care ne-a dăruit-o Domnul; salutul nostru creştinesc „Hristos a Înviat” îţi oferă prilejul de a mărturisi credinţa, de a ierta pe toţi şi de a împărtăşi şi semenilor tăi din simţirile sufleteşti, pe care le trăieşti. Cele mai frumoase slujbe şi cântări din această perioadă sunt cuprinse în cartea numită Penticostar, folosită în acest răstimp de Biserică, de la Paşti şi până la Înălţarea Domnului. Oamenii sau străduit să-şi primenescă sufletul, dar şi trupul pentru a cinsti cum se cuvine aceste preacinstite zile de praznic. Reflectând mai mult asupra acestei perioade pascale, mi-am dat seama că mai avem, totuşi, nădejde de mântuire. Oricât ar fi omul contemporan de supărat şi de vlăguit sufleteşte, totuşi, legătura cu Dumnezeu n-a rupt-o şi aceasta este refugiul şi limanul nostru. Pe bună dreptate, stă scris „omule, dacă în vreme de necaz nu eşti ancorat în Dumnezeu, îţi plâng de milă”. La cine să alergi atunci când ispita te încearcă? Unde să te izbăveşti atunci când necazul dă năvăla peste tine? Cum să fii de folos semenilor tăi, care strigă după ajutor? Toate aceste lucruri îşi au rezolvare atunci când laşi orgoliile şi vanitatea acestei lumi şi plecându-ţi cu pioşenie genunchii la rugăciune, îţi deschizi inima, rugându-L pe Dumnezeu să-ţi vină în ajutor. Vei constata că fără prea mult efort sau, mai bine zis, cu puţină osteneală, te vei împăca cu Ziditorul cerului şi al pământului şi, în mod special şi cel mai important, cu tine însuţi. Cu durere constatăm că, deşi avem la îndemână rugăciunile Sfintei Biserici, avem Sfintele Taine, Sfânta Liturghie, care ne ajută în drumul nostru către Viaţă, totuşi, omul modern este tentat să experimenteze tot felul de „miracole de trei zile”, vrăjitorii de tot felul, astrologii, fel de fel de indivizi care nu fac decât să speculeze naivitatea oamenilor. Pentru cei care sunt  botezaţi în numele Sfintei Treimi şi care se numesc a fi creştini le spunem că Dumnezeu lucrează în orice timp şi în orice loc prin Biserică. Este singurul liman neînviforat care îţi poate aduce alinare sufletească. Dacă te încearcă, de exemplu, o boală, înainte de a merge la doctor, cercetează Sfânta Biserică, mărturiseşte-ţi păcatele la părintele duhovnic, împărtăşeşte-te cu Sfintele Taine, cere-i  binecuvântare şi apoi cu nădejde caută un doctor bun şi Dumnezeu lucrează. Oricum, ştiu că foarte mulţi musceleni sunt oameni de treabă, cu credinţa curată în Dumnezeu, oameni care cercetează Biserica şi au grijă de sufletul lor şi, de aceea, cuvintele de mai sus le adresez celor care sunt încă în căutare. Astăzi, 21 mai, este zi sfântă pentru întreaga creştinătate şi ea trebuie cinstită cu mare bucurie şi recunoştinţă, pentru că prăznuim două modele de sfinţi, care au adus credinţei şi Bisericii noastre, statut şi libertate, cum frumos spunea Părintele Cleopa Ilie în predicile sale: „Când a binevoit Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să înceteze pâraiele de sânge, care se vărsau din trupurile apostolilor, ale martirilor şi ale mărturisitorilor Săi şi să dea deplină libertate Bisericii Sale, răscumpărată cu Sfîntul şi Preascumpul Sânge al Fiului Său, atunci şi-a ales pentru acest scop, dintre toţi împăraţii lumii, pe Sfântul împărat Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena. Prin aceşti Sfinţi împăraţi a adus Dumnezeu libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pământ… Să nu uităm, însă, ce mare rol a avut Sfânta Elena, la creşterea, formarea şi sfătuirea fiului ei, Constantin. După Hristos şi Biserică, mama este aceea care dă educaţie creştină fiilor ei. Sfânta Elena a dat viaţă, educaţie şi îndemnuri bune fiului ei. Datorită mamei sale a ajuns el cel dintâi împărat creştin, Sfânt şi „întocmai cu Apostolii”, tare în credinţă, apărător al Bisericii, viteaz în războaie, eliberator al creştinilor persecutaţi pentru Hristos şi ctitor al primului imperiu creştin şi a nenumărate biserici”. De aceea, dragii mei, să ne rugăm Sfinţilor Împăraţi, pentru întărire şi statornicie în credinţă. Să le urmăm credinţa şi dragostea pentru Dumnezeu şi, în felul acesta, vom fi moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru cei care poartă numele Sfinţilor Împăraţi, le dorim credinţa şi biruinţa  înflăcărată a Sfântului Constantin şi dragostea şi bucuria Fericitei Elena. La mulţi şi buni Ani! Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung