Refuzând să cedeze „Lunca uzinei”, fostul şef al CAP Câmpulung era să înfunde puşcăria de două ori
În urmă cu patruzeci de ani, Nicolae Ceauşescu semna decretul de expropriere, prin care pământul CAP-ului, cunoscut sub denumirea „Lunca uzinei”, era pus la dispoziţia statului, pentru construcţia Fabricii de Matriţe Auto. Începând cu anul 1968, când s-a desfiinţat Raionul Muscel, Grigore Bascacov a deţinut funcţiile de inginer şef şi preşedinte al CAP-ului, timp de 22 de ani, până la lichidarea lui, în 1990. A fost, de altfel, şi preşedintele comisiei de lichidare. Din poziţia ocupată mai bine de două decenii, Grigore Bascacov era la curent cu intenţiile de dezvoltare ale conducerii ţării şi ale Uzinei Mecanice Muscel. „Ştiam că se face Matriţeria, cu chinezii. Era un plan de dezvoltare, pentru că uzina era în extindere. Conducerea a cerut şi a obţinut acordul în Adunarea Generală, avize, decretul de expropriere din partea lui Nicolae Ceauşescu. Noi am pus condiţia să se refacă tot ce era acolo, pe alt amplasament.”, ne povestea fostul şef al CAP-ului, care a trăit acele momente istorice pentru Câmpulung. Ferma demolată, pentru a face loc Matriţelor, a fost reconstruită pe Creţişoara, în numai trei luni!
În “Lunca uzinei”, CAP-ul avea două grajduri cu 300 de bovine şi 70 hectare de teren
În momentul în care l-am întrebat despre pregătirile care au precedat ridicarea Matriţelor, de care nu este străin, interlocutorul nostru a izbucnit în râs şi şi-a început relatarea acestui interesant capitol din istoria ARO Câmpulung cu următoarea remarcă: „Eu am tras-o mult, era să fiu arestat de două ori!” Deşi episodul petrecut în urmă cu exact 40 de ani putea avea consecinţe dintre cele mai grave pentru Grigore Bascacov, din cauza înverşunării sale de a nu se “rupe” din proprietatea CAP-ului terenul pe care s-a construit FMA, astăzi, vorbeşte despre acele evenimente cu zâmbetul pe buze. Este adevărat, un zâmbet nostalgic, amintindu-şi ce forfotă a declanşat realizarea a ceea ce avea să devină în scurt timp mândria lui Victor Naghi. Şi, mai ales, câte personalităţi politice ale vremii, în special, de la nivel central, nu numai judeţean, s-au perindat pe la Câmpulung, ca să pună la cale planul construcţiei Fabricii de Matriţe. Interesul liderilor politici era absolut justificat, de vreme ce fabrica reprezenta ajutorul pe care poporul prieten chinez îl acorda României, greu încercate de efectele inundaţiilor din anul 1970.
CAP Câmpulung a deţinut cinci ferme: cea care face obiectul acestui material, amplasată pe terenul de la Matriţe, a doua, în Vişoi, a treia, la Apa Sărată, unde a funcţionat un grajd de dimensiuni reduse, de 50 de metri pătraţi, pentru tineret bovin, a patra, la Pescăreasa, deasupra Grupului Şcolar Minier, şi a cincea, la Mărcuş, „la plute”. „Aici a existat un grajd mare, de lemn, în care nu s-a băgat nimic, fiindcă a fugit pământul. În ziua de Paşti, cu oamenii, am dat ţigla jos, am demolat şi s-a făcut saivan. Toate erau pentru bovine.”, ne relata inginerul Grigore Bascacov.
Pe terenul pe care s-a ridicat, începând cu anul 1974, Fabrica de Matriţe, existau două grajduri, unul de dimensiuni considerabile, de peste 100 de metri pătraţi, iar celălalt, ceva mai mic, pentru tineret bovin. Ferma mai cuprindea un siloz, un grup sanitar pentru personalul angajat şi alte anexe. În perioada în care proprietatea i-a fost luată CAP-ului, grajdurile erau pline ochi cu animale, 250-300 de capete, în total. „Eram pe teritoriul oraşului, oraşul se extindea şi, la noi, efectivele creşteau. Aşa era politica atunci. Ne judecau, în ultimul timp, după câtă carne dădeam la hectar. Era vorba de export.”, a adăugat inginerul Bascacov.
CAP-ul avea în zona FSM o suprafaţă de 70 de hectare, cunoscută sub denumirea „Lunca uzinei”. „Noi o cultivam întotdeauna. Toamna, puneam secară, primăvara, masă verde, pe care o însilozam sau o dădeam ca masă verde la animale, şi, după aceea, porumb. Făceam minimum şase vagoane de mâncare la hectar. Asta însemna la noi şase vaci, un vagon de animal.”, ne explica Grigore Bascacov care a fost miza luptei sale cu toată lumea pentru pământ. Lunca a fost luată şi ea treptat, pe măsura extinderii platformei ARO.
Ion Dincă la Grigore Bascacov: “Ia-ţi animalele de aici!”
În primăvara anului 1974, a venit la Câmpulung prim-secretarul Ion Dincă, însoţind o delegaţie de la Bucureşti, condusă de ministrul Ioan Avram, de la Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, şeful direct al lui Victor Naghi. În intervalul iunie 1973 – iunie 1976, generalul Ion Dincă a deţinut funcţia de prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid din Argeş. „M-a chemat imediat. Pe Dincă îl cunoşteam, a fost un prim-secretar de nota zece, deosebit, militar de carieră. L-am cunoscut pe când era comandantul Academiei Militare, la Bucureşti. „Bascacov, ce faci?”, m-a întrebat Dincă. „Tovarăşul prim-secretar, ce să fac? Trăiesc.”, am eu vorba asta. „Lasă, mă! Ia-ţi animalele de aici!” „Unde să le mut, tovarăşul prim-secretar, că stau la bloc?! N-am unde să le duc!”, i-am răspuns eu. Stăteam la bloc, am fost primul locatar din Vişoi, pe 15 aprilie 1967. Erau vaci cu lapte, unde le mulgeam? Pe bulevard? „Şi ce faci cu ele?”, a insistat Dincă. „Singura soluţie era la ORACA, sus, la Arsenescu – s-a vândut acolo – unde erau nişte grajduri mai mari, în care încăpeau o parte dintre ele.”, numai că varianta găsită nu s-a concretizat.
Presat de şefii de la judeţ şi Bucureşti, Grigore Bascacov şi-a consultat superiorul de la Direcţia Agricolă ce decizie să ia. „Am vorbit cu Emil Teodorescu (n.r. tatăl deputatului Cătălin Teodorescu), directorul general de la Agricultură, de la Piteşti, şi l-am întrebat şi pe el ce să fac, iar răspunsul lui a fost scurt: „Te descurci tu, nu ne băgăm.” Astfel, dacă nici directorul general, membru în Comitetul Judeţean de Partid, nu voia să se amestece, considerând că-şi depăşeşte atribuţiile, şeful CAP Câmpulung a fost nevoit să se resemneze cu ideea cedării pământului. „Eu am pus condiţia – ştiam că se întâmplă treaba asta – să refacă grajdurile în altă parte.”, ne-a povestit în continuare Grigore Bascacov cum s-a străduit să obţină de la conducerea judeţului angajamentul că grajdurile de la Matriţe vor fi reconstruite în altă parte a oraşului. „Parcă îl aud, spunea el despre Dincă: „Augur!” Ion Augur, ungur de origine şi un tip de treabă, era director general la TC IND, pe Grui (era grup de şantiere). Inginerul Bascacov îl cunoştea destul de bine şi pe acesta, deoarece şantierul era tot pe pământul CAP-ului. „Mâine, te apuci de grajduri!”, i-a ordonat prim-secretarul Ion Dincă şefului de şantier.
Era primăvară când s-au purtat aceste discuţii, îşi aminteşte interlocutorul nostru. Cum ordinul nu se discuta, a doua zi, Augur a început amenajarea noilor grajduri, pe Creţişoara, în care urmau să fie mutate bovinele de pe terenul de la Matriţe. Astfel, în trei luni, construcţia noii ferme a fost finalizată. Fostul şef al CAP ne spunea că nu i-a convenit cum a fost realizat sistemul de evacuare, prin urmare, a fost executat altul. „Era cu racleţi, care se rupeau mereu, se stricau.”, preciza acesta.
Într-o dimineaţă, Batalionul de Securitate a mutat vacile de la Matriţe pe Creţişoara
În toamna anului 1974, a venit din nou la Câmpulung prim-secretarul de la judeţ, Ion Dincă, aducându-i în zonă pe Manea Mănescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ilie Verdeţ, prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Ioan Avram, ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini şi mulţi alţii. O coloană de maşini în regulă, de la Bucureşti, plus chinezii, cu sprijinul cărora s-a construit FMA. „Dimineaţă, la ora 05.00, Batalionul de Securitate Câmpulung – erau 1.000 de oameni aici – a luat toate vacile, le-a dus de acolo (n.r. de la Matriţe) şi a început să demonteze grajdul, începând de sus, cu ţigla. Faptul era consumat.” „Ai văzut, mă, că se poate?”, l-a luat pe Grigore Bascacov prim-secretarul Ion Dincă, omul care purta dialogul cu factorii locali. „Mă arestau atunci, căci era interesul prea mare, dacă au venit prim ministrul Manea Mănescu, prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Ilie Verdeţ!”, a precizat acesta. Comuniştii nu stăteau la discuţii, opoziţia considerându-se sabotarea economiei naţionale. „Era să fiu arestat aici de două ori, că n-am dat drumul la industrializare, că am pus frână în relaţia cu chinezii, care s-ar fi deteriorat ş.a.m.d. Dincă era „călăul”.”, a continuat Grigore Bascacov, a cărui atitudine potrivnică l-a costat nişte explicaţii, în timpul unor anchete, pe la Piteşti.
Fostul şef al CAP Câmpulung apare într-o fotografie, alături de directorul uzinei, Victor Naghi, şi prim-secretarul Ion Ploscaru, iar, pe fundal, se zăreşte inginerul Irimescu, de la Investiţii. Acesta din urmă s-a ocupat de coordonarea lucrărilor de construcţie a fabricii, în calitate de diriginte de şantier. Dintre toţi, doar Grigore Bascacov mai este în viaţă. Fotografia a fost imortalizată pe 28 august 1974, când a avut loc prima „scurmare cu utilajul”, vorba povestitorului nostru. Din câte îşi aminteşte Grigore Bascacov, mecanicul de pe utilaj era Hanganu, care a lucrat şi la ferma de pe Creţişoara. Aceasta din urmă a funcţionat până acum câţiva ani, după care Societatea Agricolă Obştea – care a cumpărat o parte din activele fostului CAP – a vândut-o liberalului Dan Radu Ruşanu. „Sunt construcţii bune, solide, dar se degradează dacă nu sunt întreţinute.”, a încheiat fostul şef al CAP Câmpulung.
