-2.7 C
Campulung Muscel
07/02/2025

Întoarcerea la Dumnezeu!

Dragii mei!
Pentru că suntem într-o perioadă de urcuş duhovnicesc, de întărire sufletească, prin practicarea virtuţilor şi în special a rugăciunii, pentru că mereu ne propunem să renunţăm la vicii şi păcate, astăzi vă propun să reactualizăm împreună, cu sinceritate, întoarcerea noastră la Dumnezeu. O să spuneţi că nu e nevoie să facem acest lucru pentru că suntem oameni responsabili de credinţa noastră, suntem botezaţi, mergem la Biserică, facem milostenie… Sunt bucuros dacă se întâmplă aşa, dar totuşi scepticismul încolţeşte în gândirea mea. De ce? Tocmai pentru că dându-mi seama de iureşul şi zbuciumul lumii în care trăim este foarte greu să fii ocolit de ceea ce numim păcat. Chiar dacă este mic păcatul, tot păcat se numeşte şi el nu face altceva decât să ne despartă de Dumnezeu.
Vom fi fără păcat doar când vom păşim în Împărăţia lui Dumnezeu, numai atunci vom fi curaţi şi străluciţi. Să fim foarte sinceri şi ne vom redescoperi hidoşenia păcatului din noi. Sfinţii ajungeau la aşa măsură duhovnicească, încât ani de zile plângeau doar pentru un mic păcat,  săvârşit cu gândul. De exemplu, noi tratăm cu foarte mare uşurinţă faptul că unii semeni de-ai noştri nu vorbesc cu noi sau noi nu vorbim cu ei. Cerem iertare superficial sau iertăm la fel de superficial şi cu asta credem că ne-am făcut datoria. O viaţă avem şi vom da seama de felul cum o petrecem. Iertarea şi Iubirea vin de la Dumnezeu, doar în măsura în care iertăm şi iubim, potrivit rugăciunii domneşti „Tatăl Nostru”. De aceea, spun că nu trebuie decât să recunoaştem starea noastră şi vom avea de ce să ne căim. Să nu ne fie frică de ceea ce descoperim înlăuntrul nostru, pentru a nu cădea în păcatul cel greu al deznădejdii, căci şi aceasta este o lucrare a vrăşmaşului, ci să-i mulţumim Domnului că ne-a dat şansa de a ne cunoaşte pe noi înşine. Avem această şansă, de a schimba viaţa noastră, de a înoi conştiinţa noastră prin recunoaşterea şi mărturisirea păcatelor şi practicarea virtuţilor. Deznădejdea să nu se cuibărească niciodată în sufletul nostru. Sfântul Luca al Crimeii, care a fost şi medic dar şi ierarh, ne spune că „Chiar dacă omul va fi plin de tot păcatul şi va face tot ce îi închide intrarea în Împărăţia cerurilor, chiar dacă un mare nevoitor va deveni preacurvar şi ucigaş, tot nu trebuie să deznădăjduiască. Chiar dacă cineva va ajunge la treapta cea mai de jos a fărădelegii, iar apoi se hotărăşte să se întoarcă pe calea virtuţii, Domnul şi pe unul ca acesta Îl primeşte şi de unul ca acesta Îi este milă, şi Îl vindecă, Îl întăreşte şi Se bucură de mântuirea lui ca un Păstor bun şi Părinte iubitor. El nu leapădă niciodată pocăinţa lipsită de făţărnicie”. Vedeţi cât de frumos ne învaţă Sfântul Luca? Ne atenţionează însă că întoarcerea nostră la Dumnezeu trebuie să fie curată, sinceră şi fără făţărnicie. De ce să lăsăm făţărnicia care din păcate pe foarte mulţi ne caracterizează, să se cuibărească în inima şi mintea noastră!
Omul făţarnic poartă masca evlaviei la vedere, iar în sufletul său este lipsit de orice evlavie şi cu o îndrăzneală rea, îşi exprimă dragostea şi loialitatea faţă de aproapele său, îi spune cuvinte blânde, linguşitoare, dar în suflet simte ură şi dispreţ faţă de el şi urzeşte cele rele împotriva lui. Să nu ne amăgim pe noi şi nici pe alţii; ce este de îndreptat să îndreptăm; ce este de iertat să iertăm şi ce avem de împlinit pentru mântuire să împlinim fără şovăire şi fără cârtire. Oare aşa de rău este răvăşit sufletul  nostru încât să nu mai putem dobândi iertarea? Nu! Să punem la lucru voinţa noastră şi vom vedea minuni cu ochii. Să ne dorim mântuirea şi ne vom bucura de ea. De aceea, în aceste zile de pregătire duhovnicească să ne străduim să ne curăţim inimile de răutăţi, şi să ne primenim sufletul. Să ne străduim să facem sufletul nostru locaş în care să primim pe Domnul Hristos, care din iubire se jertfeşte pentru întreaga omenire.
Să încercăm să fim mai buni şi generoşi, mai râvnitori spre Biserică, mai înţelepţi şi mai puţin nervoşi, făcându-ne din fiecare clipă a vieţii noastre bucuria de a ne numi fii ai lui Dumnezeu după dar. Milostenia ne duce la rai iar cuvântul cel blajin înmoaie inima. Însă, ceea ce trebuie să ne caracterizeze pe noi, creştinii, în această perioadă de pregătire duhovnicească şi nu numai, este dragostea şi iertarea. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim Caiea, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!