Dragii mei,
Zilele marilor sărbători, în general, ale hramurilor unor parohii, mănăstiri şi catedrale, în special, ne dau prilejul la un efort special, totodată duhovnicesc şi trupesc, pe care-l numim „pelerinaj”. Unii credincioşi parcurg chiar distanţe considerabile ca să ajungă la locul sfinţit dorit, uneori şi în alte ţări, motiv pentru care şi satisfacţia personală, dar, mai ales, harul primit de la Dumnezeu, ca răsplătire a dăruirii lor, sunt mai intense, mai bine simţite!
Dar v-aţi întrebat vreodată, oare, care este cel mai mare pelerin cunoscut cu numele?! Oare, Adam, care se plimba prin grădina Edenului şi admira toată natura şi fauna creată de Dumnezeu? Sau poporul evreu, care a mers, vreme de 40 de ani, prin pustiul Sinai, până să ajungă în pământul făgăduit lor de Dumnezeu, prin dreptul Avraam? Sau Sfântul profet şi rege David, care a ieşit cântând psalmi şi dansând înaintea Chivotului Legii, acel cufăr în care se păstrau Cele 10 porunci scrise pe piatră de mâna nevăzută a lui Dumnezeu, toiagul primului preot din Vechiul Testament, Aaron, ales în urma minunii înfrunzirii şi înfloririi sale, precum şi o năstrapă, un vas cu mană, cu pulberea de pâine trimisă de Dumnezeu spre hrană evreilor în pustiul Sinai, chivot ce fusese recâştigat de la cei ce-l furaseră?
Ei bine, Dumnezeu este Cel mai vestit Pelerin! Cum aşa?! Păi, nu a venit El, din cereştile locaşuri, de pe tronul slavei atotputerniciei Sale, şi a intrat în inima noastră, luând chip de om, ca să ne invite să devenim noi dumnezei după har, adică sfinţi, prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu?! Mântuitorul Iisus Hristos este Pelerinul care ne însoţeşte din momentul în care ne doresc părinţii noştri şi până ajungem în locul de vieţuire veşnică, fie spre fericire, ori spre înjosire!
Dânsul, în marea dragoste pe care ne-o poartă din veci, nu numai că ne-a adus la viaţă, ci a ales şi varianta de a se întrupa, pentru a ne curăţi de păcat din interior chiar, din inimă şi minte, ca să putem să-L vedem, să-L cunoaştem şi să-L simţim mai uşor, mai clar. Acest Pelerin dumnezeiesc care este Domnul Iisus Hristos, „Mesia, chip luminos” din colindă, doreşte să ne însoţească în toată viaţa noastră, şi la serviciu, şi acasă, peste zi şi noaptea, în vreme de lipsuri şi în îndestulare, la onomastici şi la înmormântări, la cumpărături şi la biserică, în momentele cruciale ale vieţii şi în provocările de zi cu zi, cu dorinţa de a ne oferi elixirul fericii veşnice: pacea interioară!
De ce mergem din când în când în pelerinaj, nu doar acum, de Sfinţii Dimitrie, la Bucureşti? Pentru ca să-L invităm pe Dumnezeu la noi: „Doamne, eu am venit acum la Tine, vino şi Tu la mine, că sunt bolnav, sau singur, sau supărat, sau pătimaş, sau neevlavios, sau nefericit!” Dragilor, pelerinajele, fie şi cele făcute la locuri sfinţite mai din apropierea noastră, au acest dar de a fi mijloace de încălzire a inimilor noastre! Să ne gândim, însă, că nu e potrivit să-L aşteptăm pe Dumnezeu la noi, fără ca noi să nu ne aranjăm casa sufletului! Aceasta o putem face prin spovedanie amănunţită înaintea unui duhovnic pe care să-l preţuim cu mult drag, prin citirea continuă a unor pasaje, mai ales din Noul Testament, şi printr-o sfătuire permanentă cu Dumnezeu, pentru toate cele pe care le facem, ca să realizăm mai uşor care sunt lucrurile bune, de dorit a le menţine şi care sunt cele rele, de care este bine să ne lăsăm!
Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Articolul precedent