Pe şantierele ţării, “Marele cârmaci” mergea cu ARO. La ARO venea cu elicopterul
„Nicolae şi Elena Ceauşescu în ARO vizitând şantierele ţării”, astfel era înfăţişat cuplul prezidenţial într-o celebră pictură a vremii, care omagia personalitatea „marelui conducător” al Republicii Socialiste România şi a consoartei sale. În schimb, la ARO Câmpulung, „Mult iubitul şi stimatul” şi „savanta de renume mondial” veneau cu elicopterul, pentru aterizarea căruia în faţa întreprinderii se amenajase o platformă specială. Era sărbătoare când sosea Ceauşescu în Câmpulung şi la Uzina ARO, îşi amintesc muscelenii martori ai evenimentului, iar, pentru celebrarea momentului, se întrerupea orice activitate, care nu se mai relua după plecarea şefului statului. Potrivit ediţiei din 10 aprilie 1988 a ziarului „Scânteia”, „între 17 februarie 1965 şi 15 mai 1987, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a vizitat ARO de şapte ori”. Doi dintre interlocutorii noştri, Ion Ologu şi Eduard Ţigler, îşi amintesc atmosfera sărbătorească creată pentru primirea preşedintelui, în care erau angrenaţi muncitorii şi elevii, într-o manifestaţie de amploare.
“Ceauşescu avea o boală pe Câmpulung”
Întrebat dacă-şi mai aminteşte de prima vizită la Uzină a lui Nicolae Ceauşescu, Eduard Ţigler a făcut o legătură cu momentul numirii acestuia ca Secretar General al Partidului Muncitoresc Român, numele de la acea vreme al Partidului Comunist Român, în martie 1965, în locul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. În acel an s-a produs prima vizită a lui Ceauşescu la ARO. Ca o paranteză, fostul angajat a rememorat episodul participării la funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu Dej, pe când urma cursurile Şcolii Tehnice de Metrologie la Bucureşti. Elevii au fost obligaţi de conducerea acelor timpuri să se perinde la căpătâiul liderului decedat, moment istoric, peste ani, la care a fost martor şi bucureşteanul Eduard Ţigler. „În martie, când a murit Gheorghiu Dej, eram elev în anul III la Şcoala Tehnică de Metrologie. Chiar am fost la catafalcul lui. Era coada de la Operetă, pe Calea Victoriei, până la Palat. Am stat de la opt dimineaţa până la două, şase ore, încolonaţi. Am intrat prin spatele Sălii Palatului şi am ieşit prin faţă, în trecerea noastră pe la catafalc. Îmi aduc aminte că avea pe o pernă toate decoraţiile, medaliile, îmi aduc aminte de familia lui…”.
Despre prezenţa la Câmpulung a lui Nicolae Ceauşescu, Eduard Ţigler relata că: „În toamna lui 1965, Ceauşescu a venit la Câmpulung. Naghi a insistat foarte mult ca Uzina de Autoturisme de la Colibaşi să se facă la Câmpulung. Dar nu s-a reuşit. Domnul director Naghi a arătat că avem spaţiu suficient pentru hale. Unde sunt Matriţele acum, era un câmp. Dar se aude că avea el (n.r. Ceauşescu) o boală pe Câmpulung, din cauza unui incident din tinereţe. Uzina s-a construit la Colibaşi şi primele Dacia 1100 s-au făcut prin 1968. Primele bucăţi au venit la Uzină. Una era albastră, alta, roşie, şi a treia, galbenă. Trebuia să iasă la defilare cu ele şi au venit şi la Uzină, la noi, să le prezinte.”, a povestit el.
În luna august a anului 1968, s-a defilat cu primele Dacii produse la Colibaşi. Pe vremea aceea, la Câmpulung, se concepea “familia” lui ARO 24. „Ceauşescu venea cu elicopterul, se făcuse o platformă specială, în faţa Uzinei, unde ateriza… gărzile patriotice trebuia să dea onorul… directorul, secretarii de partid… corul… Aici, noi eram la ieşirea de la poartă şi trebuia să cântăm. Pe alee, de la Uzină până la Fabrica de Matriţe, toată lumea flutura steguţele. De la ARO pleca spre Melană”, a continuat acesta.
Eduard Ţigler a activat în corul întreprinderii. „Noi eram primii, la poartă, care îl întâmpinam cu „Ceauşescu, România!”, povestea Ţigler. Corul fabricii, o altă tradiţie a lui ARO, avea vechime când i s-a alăturat Eduard Ţigler, în locul fostei sale soţii, care a lucrat ca tehnician proiectant la Matriţe.
Naghi îl întâmpina pe Ceauşescu cu cele mai noi maşini produse la Câmpulung
Una dintre vizitele sale a precedat momentul construirii Combinatului de Fire şi Fibre Sintetice din Grui. După ce trecea vizita, în ziua respectivă, la ARO nu se mai lucra, era sărbătoare. „Într-un an, s-a anunţat că preşedintele face o vizită la Vâlcea şi că vine şi în judeţul Argeş, inclusiv la Câmpulung. Era o căldură… noi, cei din cor, purtam papioane… Aveam un coleg de la Profesională, din clasa de frezori, Constantin, care a ieşit colonel la Inspectoratul Judeţean de Miliţie.”, a început relatarea unui episod legat de una dintre descinderile preşedintelui la Câmpulung. „Măi, Costică, ce face, nu mai vine, pe unde e?”, şi-a întrebat fostul coleg Eduard Ţigler. Miliţienii aveau locul lor bine stabilit, erau îmbrăcaţi în civili şi infiltraţi peste tot, ca să se asigure că nici musca nu va tulbura scurta şedere a lui Ceauşescu în oraşul nostru. „Mai erau din ăştia cu scrisori, care aveau să-i spună câte ceva şi care erau înlăturaţi imediat. L-am întrebat pe fostul meu coleg de unde vine şi el îmi zice: „Nici noi nu ştim. Sunt trei trasee, dar niciunul nu este definitivat, nu-l ştie nimeni.”
Pentru Nicolae Ceauşescu, Victor Naghi dădea ordin să fie scoase la intrare cele mai bune maşini produse la ARO Câmpulung, cu capota ridicată. „I se prezentau ultimele noutăţi, modificări, se punctau performanţele maşinii, „tabloul” cu zonele în care se exporta, i se comunicau câte vehicule ajungeau în fiecare ţară. Acestea nu erau chiar poveşti. Erau poveşti că s-au exportat nu ştiu câte maşini într-o ţară, când, de multe ori, ajungeau acolo pentru probe şi încercări. Dacă maşina corespundea, urmau şi comenzile.”, a adăugat acesta.
Portretul dictatorului trona în muzeul lui Giuvelcă
Directorul care i-a succedat lui Victor Naghi, Ion Giuvelcă, a avut şi el prilejul de a-l primi pe şeful statului. „Şi Ion Giuvelcă a prins o vizită sau chiar două ale lui Nicolae Ceauşescu la Uzină, tot aşa, cu alai mare, cu sărbătoare. Făcuse Giuvelcă la parterul blocului administrativ un fel de muzeu al Uzinei. Acolo erau butucul pe care Grigore Negoiţă a făcut aripa maşinii, primul IMS 57, istoricul Uzinei, de la lacăte, vermorele şi ce s-a mai fabricat la început, cu poze. Trebuia scris, sub un tablou mare al lui Ceauşescu, un citat despre viitorul construcţiei de maşini. Era Samson director tehnic. El ne-a spus unde trebuie să lipim literele din plastic. Textul respectiv l-am scris pe loc, acolo. Se apropia ora 8 şi jumătate, 9, când trebuia să vină, şi băiatul care scria nu terminase. „Dă-i bătaie, că trebuie să vină! Unde lucrezi?” „La Metrologie.” „Spune-i şefului tău ca, mâine, să te dea afară!” Toţi erau nervoşi când nu ieşea câte un mărunţiş din ăsta, era jale mare, le dădea peste cap tot programul.”, sunt amintirile lui Eduard Ţigler despre pregătirile ce precedau vizitele lui Ceauşescu la ARO.
Instalaţia de transport s-a defectat cu câteva ore înainte de sosirea şefului ţării
O altă întâmplare s-a petrecut înainte ca Nicolae Ceauşescu să vină ca să vadă cum se lucrează pe bandă. Defectarea instalaţiei de transport „suspendat”, de la un loc de muncă la altul, care, abia realizată, era pusă în funcţiune cu ocazia vizitei oficiale, s-a produs pe când inginerul Ion Ologu activa la Mecanicul Şef. De la el am aflat păţania echipei implicate în executarea acestei benzi rulante, care ducea maşinile la fiecare punct de lucru.
„Am primit o comandă să facem conveiere, ca maşina să treacă de la un loc de muncă la celălalt, pe bandă, sus, în special, caroseria. Am făcut această instalaţie şi n-am avut timp s-o testăm. Asta era sâmbătă şi, duminică, era convocat să vină Ceauşescu. Era o lucrare care nu mai exista în ţară. Am terminat-o, dar n-am făcut verificarea. La ora patru, am zis să facem, totuşi, probele. Am dat drumul… urca, mergea pe sus, apoi cobora la Vopsitorie, de aici, intra la Cuptoare şi aşa mai departe. Când aud „trosc-plosc”! Ne uităm, când colo ungătoarele de pe partea dreaptă, de la maşina carosată, s-au rupt. Ce facem? Am chemat 40 de muncitori în seara aceea, fără să anunţăm conducerea, şi la cinci dimineaţa i-am dat drumul. Maşina noastră mergea fără obstacole. Ne-am strâns în braţe şi ne-am pupat de bucurie! Nu ne-am mai dus acasă. La 7 dimineaţa, a venit inginerul şef Zotta, i-am povestit lui – lui Naghi nu i-am spus – iar la ora 10.00 a venit Ceauşescu. Oamenii noştri, toţi, au fost chemaţi, am rămas singur eu, împreună cu un maistru, lângă instalaţie. În rest, muncitorii au fost scoşi din Uzină. Ceauşescu ne-a felicitat, ne-a strâns mâna – că ne-a prezentat Naghi – şi, după plecarea lui, i-am povestit inginerului şef Zotta ce-am păţit, pentru că proiectul a fost făcut de oamenii lui. Atunci, el aşa de bucuros a fost că i-am salvat onoarea, făcând proba înainte. Dacă îi dădeam drumul atunci când venea Ceauşescu?!”, ne-a relatat inginerul Ion Ologu, astăzi, ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani.
După ce acesta a devenit directorul Grupului Şcolar Construcţii de Maşini, participa la organizarea momentelor omagiale închinate lui Nicolae Ceauşescu mobilizând efectivele de elevi la manifestaţiile prilejuite de eveniment. „Pe noi ne scotea des şi ne prezenta în Uzină, datorită uniformei: pantalonii la dungă, veston încheiat, cravată, şapcă, cu număr, iar fetele, obligatoriu, cu fuste peste genunchi, cu matricole, cravate la guler. Era, în orice caz, o ţinută plăcută.”, îşi aminteşte inginerul Ologu. Locul rezervat elevilor şcolii care îi pregătea în diverse domenii utile Uzinei ARO era în incinta fabricii. „Noi n-aveam acces la ateliere, iar muncitorii s-au gândit că elevii ar fi tentaţi să intre şi pe unde nu aveau voie. Atunci, noi făceam coridorul de la Poarta 2 până la cealaltă poartă.”, a încheiat inginerul Ologu. O „mare” de oameni fremătând saluta sosirea şefului statului, venit să vadă marile realizări ale întreprinderii câmpulungene.
