Testări cu M461, efectuate de pilotul muscelean Ion Irimia
În competiţiile de crosuri şi raliuri internaţionale erau mereu prezente maşinile 4×4 marca ARO. De cele mai multe ori, erau pilotate de şoferii de la Uzina ARO sau de reprezentanţii importatorilor, care concesionau maşina românească peste hotare. Ion Irimia, pasionat de automobile, încă de mic copil, a pilotat maşini de la vârsta de 15 ani. În anul 1961, s-a angajat la Întreprinderea Mecanică Muscelul, pe postul de mecanic, la Secţia de Remedieri, iar, după un an, a intrat în echipa de specialişti, care efectuau rodajul maşinilor pe ruta Câmpulung – Stâlpeni şi retur. Fiecare maşină, care se asambla, intra într-o serie de probe, în care era inclusă şi aceasta, pe un traseu de 50 de kilometri, considerat cursă de rodaj. A făcut probe cu M 461, până în 1965, an în care a început primul export de maşini de la Câmpulung pentru statul chinez.
Pilotul a fost verificat psihologic
La începutul exportului în China, s-a conservat o maşină, un M 461, pentru a se constata defecţiunile şi uzura pieselor pe perioada statică, modificările din timpul transportului şi până ajungea la destinaţie. Automobilul respectiv a stat timp de şase luni, ca şi cum ar fi fost transportat spre ţara asiatică. După această perioadă, maşina a fost reasamblată şi pusă în funcţiune. Specialistul Ion Irimia ne relata: „Exportul pentru China începuse în decembrie 1965, iar, în primăvară, am scos maşina din conservare, pentru a testa rezistenţa la apă, la săruri şi toate modificările ce puteau interveni pe perioada transportului. Am testat comportamentul pieselor, apoi am intrat la probe de anduranţă şi rezistenţă. Acesta a fost startul competiţiilor de prezentare pe Mateiaş şi toată zona Muscelului. Din acel moment, m-am axat numai pe probe. Era perioada în care încă nu-şi dădea nimeni seama ce poate face maşina noastră.” În astfel de probe, specialistul uzinei muscelene, Ion Irimia, a fost trimis cu M 461 şi în Cehoslovacia, apoi la omologări cu maşina românească. La fiecare prezentare, pilotul de la uzină reuşea să facă spectacol pe patru roţi. „După aceste testări, o parte din conducerea uzinei nu credea că maşina este în stare de aşa ceva şi că se pot face astfel de demonstraţii. În consecinţă, cei de la uzină m-au trimis la examene psihologice în două centre, la Bucureşti şi la Braşov, unde am fost supus la două testări psihologice. Ei nu credeau că se poate face aşa ceva, vedeau la faţa locului, dar nu realizau. Am reuşit amândouă testele psihologice cu bine. Decizia de a mă testa a fost a conducerii uzinei, având în vedere că făceam probe numai pentru străinii care veneau să vadă ce poate maşina noastră. Trebuia să existe o siguranţă că nu se întâmplă nimic.”, mai spunea Ion Irimia. Curajul pilotului a fost testat psihic şi s-a dovedit că se poate avea siguranţa că nu se pot întâmpla accidente. Cele mai multe spectacole erau făcute pe Mateiaş, iar cei care priveau demonstraţiile spuneau că pilotul era „nebun”. Dar maşina nu s-a răsturnat niciodată, Ion Irimia avea mare încredere în el şi în puterile maşinii. Pilotul cunoştea foarte bine maşina, ştia care sunt punctele de răsturnare, de înclinare sau ce se putea defecta. Era bazat pe partea tehnică a maşinii şi pe cunoştinţele şi curajul său. Acesta ne spunea: „Mă bazam pe maşină, eram unul şi acelaşi cu maşina, nu mă gândeam la nimic altceva, decât la faptul că trebuia să reuşesc şi să demonstrez că maşina pe care o pilotez este cea mai bună. Automat, aşa reuşeam să închei şi contractele de vânzare.”
Prezentări de excepţie
În Italia, în Alpi, cu M 461, pilotul român a urcat cu maşina de la Câmpulung pe o pistă de bob, acolo unde nicio maşină nu avea acces, nimănui nu i-a venit să creadă ce reuşea maşina românească. În Franţa, la Val d’Isčre, cu ARO 10, a urcat pe o pistă de schi, unde alte maşini nici nu se înscriau să urce. Astfel de demonstraţii au fost făcute de Ion Irimia şi în Elveţia, Anglia, Portugalia, Cehoslovacia, Polonia, Italia, aproape toată Europa de vest a fost cucerită de maşina de la Câmpulung şi asta datorită demonstraţiilor de excepţie pe care le făcea pilotul român. După aceste probe, martor era succesul care se înregistra în urma desfacerii automobilelor româneşti pe piaţa auto din ţările respective. Importatorul încheia contracte cu dealerii după fiecare prezentare şi demonstraţie publică. Ion Irimia ne relata: „Eram acolo, ca orice comerciant, care trebuia să ne prezentăm marfa, ca să o putem vinde. Străinii asistau stupefiaţi la demonstraţii şi nu aveau curaj să urce cu mine în maşină.” Marca noastră era în competiţie cu mărci de prestigiu, dar, cu toate acestea, era căutată şi maşina funcţiona destul de bine. Din partea uzinei se primea tot ce era nevoie pentru ca fiecare defecţiune să fie remediată fără întârziere. Exista o desfacere destul de bună în toate ţările din lume.
ARO tracta încărcătură de 5 tone
După toate testele, pe care le-a reuşit maşina de la Câmpulung, în Elveţia a trebuit să facă demonstraţii suplimentare. Astfel, pe o pantă de 15 grade înclinaţie a fost supusă să urce cu o greutate de 5 tone remorcate. Pilotul de excepţie, Ion Irimia, ne relata cum a reuşit să omologheze ARO în Elveţia: „Cu o asemenea încărcătură trebuia să urc pe panta respectivă şi să opresc la jumătatea pantei şi să plec cu maşina de pe loc şi cu alte trei persoane în maşină. Erau doi ingineri de la omologări, importatorul şi mai aveam şi încărcătura de 5 tone în remorcă. Prima probă nu mi-a reuşit, dar am stat şi m-am gândit că trebuie să reuşesc din a doua încercare. Am găsit un motiv, o portiţă, precum că nu aş fi avut toate patru roţile motrice şi să mai încerc încă o dată, să mai am o şansă. Importatorul a cerut să mai fac o probă pe care am reuşit-o. Nici cei din uzină nu au crezut că maşina lor poate să tracteze o remorcă de cinci tone la o pantă de 15 grade. În baza rezultatelor, am cerut aprobarea uzinei că şasiul maşinii rezistă la o omologare de 5 tone. Atunci am reuşit să omologăm maşina în Elveţia.” După această omologare s-au încheiat contracte prin care uzina musceleană a vândut foarte multe maşini în Elveţia.
Cu M 461 în Afganistan şi Pakistan
Într-un reportaj din anul 1971, apărut într-un ziar naţional, se prezentau amănunte despre aprecierea maşinii M 461 din expediţia realizată în Afganistan şi Pakistan. Curse care s-au făcut cu acelaşi pilot, Ion Irimia, care apoi a participat la cel mai dificil autocros de la Pardubice, din Cehia. Vă redăm materialul apărut în urmă cu 30 de ani: „La agenţia economică română din Praga a avut loc recent o întâlnire în cadrul căreia reprezentanţii a două expediţii ştiinţifice cehoslovace, în Afganistan şi Pakistan, inginerii Z. Filla şi J. Stetina, au prezentat amănunte despre performanţele tehnice realizate de autoturismele de teren româneşti „M-461” folosite de ei în unele expediţii în perioada iunie – octombrie 1970. Cei doi ingineri au făcut aprecieri elogioase la adresa calităţilor tehnice ale acestor maşini, care au pornit în aceste expediţii fără a necesita în prealabil o pregătire specială. A fost parcurs un traseu de circa 25.000 kilometri, aproape o treime din aceasta efectuându-se în condiţii de teren şi de climă extrem de dificile. Aproape 3.000 de kilometri s-au parcurs prin locuri nestrăbătute anterior de vreo altă maşină. S-au parcurs zone întinse cu o temperatură de plus 50 de grade Celsius, mari porţiuni cu nisip excesiv şi cu vânturi uscate. S-au atins altitudini de până la 3.800 de metri, s-au traversat albii de râuri, fără poduri, cu apa de până la un metru adâncime, s-au escaladat vârfuri de munţi cu pante foarte abrupte. În pofida acestor condiţii neobişnuit de grele, niciunul din cele două autoturisme „M-461” nu a înregistrat vreo defecţiune. Ele s-au comportat excelent – au arătat cei doi ingineri – fără a necesita reglaje suplimentare. La încheierea expediţiilor, cele două autoturisme româneşti au fost supuse unei scurte revizii, după care au reintrat în exploatare normală. Unul din ele, condus de tehnicianul Ion Irimia, a participat la dificilul autocros de la Pardubice, unde a obţinut premiul al doilea, clasându-se înaintea multor maşini de teren aparţinând unor firme renumite, şi special pregătite pentru preţioasele probe ale autocrosului. Aprecierile elogioase făcute de exploratori reprezintă un nou certificat de calitate pe care îl capătă tânăra noastră industrie de automobile reflectă creşterea prestigiului pe care l-au câştigat în lume prin produsele lor constructorii de autoturisme de teren din Câmpulung Muscel.” Trebuie amintit că expediţiile ştiinţifice din Afganistan erau în perioadă plină de război. Piloţii era la fiecare cursă în faţa tancurilor şi se gândeau în orice moment că nu vor mai reveni în ţară. Cu toate acestea, expediţia a fost una reuşită şi apreciată.
