La un eveniment public, două persoane publice, un el şi o ea, ambii trecuţi de prima tinereţe şi singuri amândoi, şi-au făcut apariţia împreună. Asta nu înseamnă că legătura profesională care îi uneşte pe cei doi, prin natura serviciului, este dublată de una în plan personal. În timp ce aşteptau sosirea invitatului zilei, cei doi au “omorât” timpul discutând, separaţi de restul colegilor domnului, de o altă culoare politică decât cea care l-a propulsat pe acesta la conducerea localităţii. Aşa că, pentru a nu mai fi bănuit că simpatizează cu dreapta, ori cu stânga, la manifestarea cu pricina, politicianul n-a mai stat cu niciunul, ci s-a afişat cu doamna, nimerind din lac în puţ, căci
le-au ieşit nişte uşoare vorbe insinuatoare de o probabilă unire a singurătăţilor. Mai ales că doamna n-ar fi la prima experienţă personală cu un ales local. Iar diferenţa dintre cei doi este ca de la noapte la zi: fostul, bădăran, vulgar numai prin simpla apariţie, nu mai vorbim despre şuvoiul de prostii şi mitocănii ce-i curgea când deschidea gura; iar acesta, educat, manierat, blând, loial, dar nu suficient de gospodar, vorbeşte lumea de la bloc, care nu l-a văzut vreodată participând la curăţatul zonei verzi de buruieni sau luând o iniţiativă de îmbunătăţire a aspectului scării. Vecinii lui s-au mirat când au auzit că domnul, pe care nu-l ştiau dat cu vreun partid, vrea să candideze, cunoscându-l ca lipsit de acţiune şi spirit întreprinzător.