Biserica Miresei, din Cimitirul Flămânda, este un monument de artă unic, cu o poveste pe măsură. La Câmpulung, se ştie că ea a fost ctitorită de Gheorghe Ştefănescu, în memoria fiicei sale, Margareta, moartă în ziua nunţii, în urma unui tragic accident de automobil, pe 24 septembrie 1936, în apropiere de Găeşti. Tânăra mireasă a fost înmormântată, iniţial, la Bucureşti, în Cimitirul Bellu, însă, ulterior, rămăşiţele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate şi aşezate într-un nou mormânt, în incinta lăcaşului de cult ridicat în memoria ei. Tot aici, şi-au găsit odihna veşnică şi părinţii fetei, decedaţi în anii 1942, respectiv 1959.
Singurul copil al familiei Ştefănescu, Margareta, moartă într-un tragic accident
În anul 1936, pe data de 24 septembrie, într-o sâmbătă după-amiaza, tânăra Margareta Ştefănescu se îndrepta cu maşina spre Câmpulung, însoţită de proaspătul ei soţ şi de părinţi. Fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului filantrop Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, avusese cununia religioasă la Bucureşti şi, de la biserică, venea direct acasă, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă, care urma să aibă loc la un conac din Muscel. Dar, în localitatea Găeşti, automobilul s-a ciocnit violent cu un camion al unei companii forestiere. În urma accidentului, frumoasa mireasă Margareta a fost singura care şi-a pierdut viaţa, ceilalţi pasageri din maşină rămânând neatinşi. Distruşi de tragedie, îndureraţii părinţi şi-au înmormântat unicul copil la Cimitirul Bellu. La puţină vreme, Gheorghe Ştefănescu a început să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, rugându-l cu lacrimi în ochi: „Nu mă lăsa singură, în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung…”. Tatăl a înţeles mesajul şi a decis să ridice o biserică mare şi frumoasă, în amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flămânda, acolo unde, cu aproape două sute de ani în urmă, Schitul Mireselor înzestra fetele sărace pentru măritiş. Înainte de a fi încheiată pictura interioară, rămăşiţele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate, aduse la Câmpulung şi aşezate în lăcaşul ridicat în amintirea ei, sub o lespede de mormânt albă, precum un voal de piatră. În 1942, a plecat dintre cei vii şi mama miresei, ea fiind aşezată alături de fiica sa, în aceeaşi criptă. În 1959, a trecut în nefiinţă şi ctitorul bisericii, Gheorghe Ştefănescu, osemintele sale odihnind lângă soţie şi fiică, sub cea de-a treia lespede de piatră.
Cele opt decenii trecute de la sfârşitul tinerei transformat în legendă s-au împlinit pe 24 septembrie, care, în 2016, a picat tot într-o zi de sâmbătă.