Într-un cartier cu mulţi pensionari, o locatară, fost medic stomatolog, ieşită din activitate de un car de ani, nu este bine văzută de vecini, pentru că felul de a se comporta se bate cap în cap cu ce a profesat cândva. Când spui medic, te gândeşti la o persoană curată, îngrijită, care iubeşte ca şi ce are în jur să fie curat şi îngrijit. Nu este cazul doamnei din următoarea relatare, care nu s-a îngălat la bătrâneţe, ci, din păcate, cam aşa a fost şi la tinereţe. Într-o zi în care lumea mişuna pe aleile cartierului înghesuit, fie cu drum de la ori spre piaţă/supermarchet, fie, pur şi simplu, picotea la soare, doamna noastră a apărut în peisajul estivalo-matinal ducând sacul de gunoi. La tomberon, şi-au imaginat cei cărora le-a ieşit în cale fosta doctoriţă, care, într-adevăr, se îndrepta către ghenă. Numai că pe traseu era şi un coş de gunoi, din cele în care să arunci un ambalaj, o hârtie, nicidecum ditamai sacul. Cu toate că mult nu mai avea de mers fosta dentistă până la tomberon, a ales să îndese sacul menajer în recipientul care le era de folos celor care consumă bere la băncuţă şi, de jena vecinilor, chiar aruncă dozele la coş. În schimb, fostei doctoriţe nu i-a fost ruşine să facă gestul în văzul lumii, care n-a atenţionat-o, ca să nu se pună rău cu vecina, de la care ce pretenţii de curăţenie pe domeniul public să ridici, când nici de ea n-are grijă! Şi n-a avut nici cât a fost în putere şi a profesat în domeniul, poate, cel mai delicat pentru aspectul unui om: sănătatea dinţilor. De curând, aceasta i se confesa unei cunoştinţe, la o coadă, că o supără atât de tare proteza, încât are o stare proastă mai tot timpul. „Cum, doamnă, dumneavoastră, dentist, aţi rămas fără dinţi?!”, s-a mirat interlocutoarea. Deh, tot ca cizmarul, care simte prin tălpicile găurite ale galoşilor răcoarea bălţilor din târg. Musceleanul de pe bulevard