Oameni care au fost înaintea noastră i-au privit, cuminţi şi tăcuţi, din sute de fotografii adunate într-o colecţie emoţionantă, pe vizitatorii expoziţiei „Familia în alb şi negru din satul românesc de altădată”, un demers de suflet al dâmboviciorenilor mobilizaţi de preotul Dănuţ Nonoşel. Mişcat de chipurile părinţilor, bunicilor şi străbunicilor înrămate şi expuse pe pereţii caselor care îl au ca oaspete, în ocaziile de sărbătoare de peste an, parohul bisericii din Podu Dâmboviţei a avut ideea de a organiza, împreună cu oamenii Dâmbovicioarei, un eveniment dedicat memoriei celor care au trăit şi au muncit în aceste locuri. Un eveniment dedicat celor dragi contopiţi cu eternitatea, a căror amintire păstrată în mintea copiilor şi în fotografiile de familie a primit, sâmbătă, 19 august 2023, o dovadă de respect şi dragoste nestinsă din partea comunităţii. Dorul de cei duşi în lumea cea fără de dor s-a simţit în vocea gâtuită de lacrimi a vorbitoarelor, care au contribuit cu albumele personale la închegarea expoziţiei-omagiu. Căci nu-i uşor să-ţi priveşti părinţii al căror chip risipit ca abur în timp îţi zâmbeşte protector dintr-o poză îngălbenită. Atât de mulţi oameni din Podu Dâmboviţei şi-au dorit să-şi alăture înaintaşii consătenilor ale căror vieţi s-au petrecut, poate, în aceeaşi generaţie, încât s-a închegat un sat în regulă în spaţiul expoziţional amenajat în Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara.
- Dorul de cei dragi, imboldul unei expoziţii cum nu s-a mai organizat în Muscel
Este impresionantă, înainte de a studia fotografie cu fotografie, mobilizarea locuitorilor din Podu Dâmboviţei, cărora li s-a adresat parohul Bisericii „Sfinţii Constantin şi Elena” din sat cu îndemnul de a-şi aşeza laolaltă străbunii, într-o expoziţie cum nu s-a mai organizat în Muscel. Ideea inedită a părintelui Dănuţ Nonoşel a declanşat o receptivitate extraordinară din partea membrilor parohiei, zeci de persoane contribuind cu sute de fotografii la reconstituirea unui sat de altădată. Un sat cu oameni blajini, credincioşi, modeşti, trăiţi greu, încercaţi de pierderile din războaie, de anii de prizonierat şi de munca aspră, de la ţară. Un sat cu oieri, artizani şi meşteşugari vestiţi, rapsozi, primari şi funcţionari, învăţători şi profesori, soldaţi, eroi de război, măicuţe, copii şi bătrâni, femei şi bărbaţi, învăţaţi şi oameni simpli, cu nunţi, botezuri, şezători şi alte evenimente păstrate prin aceste mărturii ale vieţii de acum o jumătate de secol, un secol şi mai bine. Vieţuitorii de astăzi ai Dâmbovicioarei sunt descendenţii celor trei mari familii, din care au coborât generaţie după generaţie: Bârloiu, Secăreanu şi Pantea.
Sub impresia numărului copleşitor de imagini, care-ţi răpesc câteva ceasuri pentru a le analiza pe îndelete, pătrunzi într-o lume din trecut, graţie acestei iniţiative a comunităţii dâmboviciorene. De la tablouri mari, de perete, până la poze cât să le cuprinzi în podul palmei, expoziţia „Familia în alb şi negru din satul românesc de altădată” a fost programată, deloc întâmplător, pe 19 august, datorită faptului că, în lume, la această dată, este marcată Ziua Internaţională a Fotografiei.
Meritele pentru reuşita manifestării bazate pe imaginile oferite pentru a fi expuse aparţin celor pe care îi vom enumera în continuare: Florin Minciună, Aurelia Busuioc, Dana Busuioc, Viorica Căciulă, Magdalena Dumitru, Carmen şi Viorel Bârloiu, familia Lucica şi Nelu Pantea, Rodica Busioc, Florina Florescu, Domnica Secăreanu, Mihaela Mîzgaciu, Georgeta Benga, Raluca, Nuţa şi Gheorghe Busioc, Nuşa Negritu, Maria Danciu, Mioara Crăciun, Ligia Anghel, Maria şi Ion Pantea, Elena Ancu, Ion Busuioc, Marcela Oprişoi, Rodica Pîrnuţă, Gica Bîrloiu, Viorel Vorovenci, Viorica Ochi, Madi Bîrloiu, Marian Crăciun, Ioana Tiucă, Mariana Solovăstru, Mihaela şi Dumitru Secăreanu, Rodica Tican, Rodica Bîrloiu, Viorel Popescu (familia Lupu), Mariuţa Tiucă, Doina Bîrloiu, Maria Cojocaru, Viorica şi Stelian Florescu, Maria Boghez, Nicoleta Rîmbu, Nicoleta Manea, Angela Rusea, Polina şi Gheorghe Bârloiu, Georgeta Bătrâneanu, Cornelia Uretu, Ştefana Lupu, Şcoala Gimnazială Podu Dâmboviţei (prin Lămîiţa Jinga), Mugur Jingoi, Venera Tican şi Mariana Dobrin, fiica Vochiţei Stoian, „Privighetoarea Muşcelului”.
- La îndemnul părintelui Nonoşel, au fost aduse atâtea fotografii, încât s-a impus o selecţie riguroasă. Viorica Ochi a venit cu 300 de poze!
După serviciul religios oficiat de preotul Dănuţ Nonoşel în debutul acţiunii expresie a dragostei pentru cei aşezaţi în Lumină, acesta a explicat raţiunea organizării ei. „Bucuria, emoţia, dragostea sunt prezente în casa noastră, unde Dumnezeu a binecuvântat să ne dea gând bun pentru a ne întâlni: cei care suntem şi cei care au fost. Mare mi-a fost bucuria când vă vedeam, în casele dumneavoastră, înaintaşii aşezaţi cu evlavie lângă sfintele icoane şi mi-am dorit să ne „întâlnim” cu cei pe care n-am avut ocazia să-i cunosc. De aceea v-am îndemnat să păstrăm amintirile. Aceste familii, care, poate, au fost cele mai liniştite, şi-au lăsat gândul numai la rugăciune, au contribuit la ceea ce suntem astăzi. Într-o familie, aşa cum au fost acestea din fotografii, este viitorul nostru. Gândindu-mă la fiecare în parte, la câţi urmaşi a avut fiecare, câtă jertfă, câtă trudă şi câtă iubire a lui Dumnezeu am aflat faţă de cei care nu mai sunt! 2023 este sărbătorit de Patriarhia Română ca anul comemorativ al persoanelor vârstnice. Astăzi, este o celebrare a persoanelor vârstnice şi vă mulţumesc pentru toată dragostea şi dărnicia acordate. Confruntând cu vremurile de astăzi, lumea s-a schimbat foarte mult. Aici a rămas mult mai prezentă familia de odinioară, nu numai în poze, ci şi în casele noastre.”, spunea părintele despre impulsul închegării expoziţiei, pentru realizarea căreia au fost oferite mult mai multe fotografii decât cele expuse. Dar pentru a avea reprezentare cât mai multe familii, s-a făcut o selecţie, dar chiar şi selectate, tot ni s-au părut foarte multe. Şi copleşitoare prin vechime şi expresiile devotate ale oamenilor dinaintea noastră.
Părintele şi colaboratorii săi au adunat atât de mult material încât le-ar fi trebuit încă două încăperi de dimensiunea celei care a găzduit întâlnirea, pentru a fi arătate generaţiile care s-au succedat pe durata secolului lăsat în urmă. Viorica Ochi, de pildă, a adus vreo 300 de fotografii! Dintre acestea au fost alese cele care grupează oameni din sat, pentru a oferi prilejul celor prezenţi de a-i revedea.
- Raluca Busioc, despre demersul de a recrea Dâmbovicioara de altădată: „Astăzi este doar începutul unei ample documentări”
Cu precizarea că mulţumiri merită fiecare locuitor care a acceptat să contribuie la realizarea unei incursiuni în satul de odinioară, Raluca Busioc, reprezentanta Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara, a direcţionat câteva cuvinte speciale unui localnic stabilit în Canada, prezent cu imagini în format digital, şi copiilor care au ajutat-o cu o seară înainte: David, Alexia, Ştefania, Maria şi Teo. „Sunt cinci copilaşi care au dat o mână de ajutor. Tinerii chiar se implică dacă sunt puţin coordonaţi. Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care s-au implicat şi urmează să se implice, pentru că astăzi este doar începutul unei ample documentări.”, a afirmat Raluca Busioc.
Intenţia şi dorinţa ei sunt de a prelua fotografii de la cât mai multe familii, iar ceea ce s-a întâmplat sâmbătă a constituit un prim pas. Şi nu unul mic, dimpotrivă. Câteva repere dintr-o expoziţie despre care s-ar putea vorbi o săptămână: Gheorghe Mâzgaciu, străbunicul Nicoletei Manea, erou de război, prizonier în lagăr, Ion Secăreanu, primul primar al comunei Dâmbovicioara, a cărui fiică, Olimpia Secăreanu, a fost prima moaşă a satului şi prima contabilă din comună, Ecaterina şi Ion Ochi, bunicii Mariuţei Tiucă, donatorii pământului pe care s-a construit Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Podu Dâmboviţei, podencele în rol de bocitoare, care apar în filmul „Ochi de urs”, realizat în urmă cu 40 de ani, pe Valea Cheii. Expoziţia a inclus fotografii cu două femei atât de implicate în acţiunile culturale ale Centrului de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara, Valentina Voicu şi Fiţa (Filofteia) Boghez, trecute în amintire. Nu doar în amintirea familiei, ci în amintirea colectivă, datorită susţinerii arătate manifestărilor de perpetuare a tradiţiilor muntenilor de la margine de Muscel. Valentina Voicu a şi donat obiecte pentru atelierul de ţesut.
- „Bocitoarele”, care apar în filmul „Ochi de urs”, din 1983, o fotografie care depăşeşte interesul personal
Dintre cele 50 de persoane implicate, cu poze personale, în realizarea expoziţiei, s-au adresat publicului cu descrierea imaginilor reprezentative: Viorica Ochi, Maria Dimian, a cărei mamă, tanti Fiţa Boghez, s-a stins în urmă cu şase luni, iar tatăl, cu doi ani înaintea ei, Georgeta Benga, Cornelia Uretu, Mariuţa Tiucă, Rodica Busuioc, Nicoleta Manea, al cărei bunic a fost implicat în munca de construcţie a zidului bisericii, cărând piatră din râu, Angela Voicu, datorită căreia am aflat scurta poveste a „bocitoarelor” care au apărut în filmul din 1983. „Multe dintre aceste femei nu mai sunt – spunea Angela Voicu -, mai trăiesc cinci-şase.”
Câte nostalgii s-au răscolit şi câte amintiri s-au povestit în faţa fiecărei fotografii din colecţia de chipuri smerite! Unele dintre doamnele care au acceptat să-şi prezinte şi verbal moştenirea de familie le-au depănat cu ochii umeziţi de lacrimi, mai cu seamă în situaţiile unor pierderi recente. Durerea n-a fost încă atenuată prin trecerea timpului şi transformată în tristeţe şi dor, dar acţiunea de sâmbătă a constituit, pe lângă o dovadă de recunoştinţă, un prilej de eliberare, pentru câteva momente, de suferinţă, vorbind despre cei plecaţi înaintea noastră.
Evenimentul fotografic a fost dublat de o prezentare a câtorva piese din colecţia de costume populare a lui Ionuţ Fintoiu, alăturat gazdelor cu minunăţiile sale adunate în decursul anilor. O veste bună pe care a dat-o părintele Dănuţ Nonoşel a fost că evenimentul va beneficia şi de a doua ediţie. Şi de cât mai multe, le urăm dâmboviciorenilor, care fac să se vorbească despre Muscel prin astfel de acţiuni cu efect la iubitorii de frumos.
Magda BĂNCESCU
