Recent, la Biblioteca Municipală „Ion Barbu” a avut loc lansarea volumului autobiografic intitulat „Rătăcind printre amintiri”, semnat de Radu Enăşescu. Acest volum poartă cititorii într-o călătorie prin viaţa autorului, de la anii copilăriei petrecuţi în Moldova, la Botoşani, până la perioada maturităţii, marcată de experienţele sale de la Uzina ARO din Câmpulung. Radu Enăşescu îşi deschide sufletul în paginile acestui volum, oferind o perspectivă sinceră asupra unor vremuri care l-au format ca om. Copilăria sa din Botoşani este descrisă cu melancolie, conturând vremurile în care trăia alături de părinţii şi fraţii acestuia. O parte din această carte este dedicată şi perioadei în care autorul a lucrat la Uzina ARO, caracterizând-o ca fiind „o mare familie”. Acesta a trăit, aici, experienţe care l-au influenţat să continue cu un al doilea volum, care va fi intitulat „Rătăcind printre amintiri – Inginer la ARO”, unde va descrie perioada din 1975, de când a început să lucreze în Uzina ARO.
Evenimentul a fost deschis de Anca Şendroiu, directorul Bibliotecii Municipale „Ion Barbu”, care afirma despre autor că acesta a promis, la o lansare de carte anterioară, că va lansa un nou volum tot la bibliotecă. „A te iubi pe tine înseamnă să-ţi îngrijeşti sufletul prin meditaţie, rugăciune şi o carte bună. Astăzi, o carte bună, „Rătăcind printre amintiri”, volumul I, autor Radu Enăşescu, este o carte pentru suflet, aşa cum menţionează şi doamna profesor Maria Chirtoacă în prefaţa cărţii. Aşa cum a promis la ultima lansare, Radu Enăşescu a fost prezent cu o nouă carte, de această dată fiind un roman făcut din amintirile pe care dumnealui le-a dat drumul în faţa lumii, chiar dacă s-a lăsat autodezvăluit în faţa tuturor. Sunt amintiri pe care dumnealui le lasă mărturie următoarelor generaţii şi pe care le vor lectura cu mare bucurie. Este o carte de emoţie, a sentimentelor şi a trăirilor.”, a menţionat Anca Şendroiu.
- În acest roman, Radu Enăşescu a povestit întreaga sa perioadă a tinereţii, până la momentul când a ajuns să lucreze la Uzina ARO
Autorul Radu Enăşescu este originar din Moldova, născut într-o zonă aflată sub „oblăduirea lui Eminescu”, Ipoteşti, unde s-a născut şi marele poet, la 5 km de Botoşani. Acesta a urmat cursurile şcolii elementare la Botoşani, apoi pe cele ale Liceului Teoretic „August Treboniu Laurian” Botoşani, iar în anul 1975 a absolvit Institutul Politehnic, Facultatea de Mecanică din Iaşi. În acelaşi an, Radu Enăşescu s-a angajat ca inginer la Uzina ARO din Câmpulung, Secţia Motoare, iar în anul 2006 a lucrat în cadrul CESAR, Atelier Prototipuri.
Volumul „Rătăcind printre amintiri” este scris prin metoda falsh-back-ului, în sensul că autorul porneşte de la un timp, se întoarce apoi în trecut, apoi revine la timpul iniţial. Romanul porneşte din anul 1986, când autorul se întoarce de la înmormântarea tatălui său, de la Botoşani. Este o perioadă tristă, o perioadă care şi în scrieri demonstrează acest lucru. Apoi, naratorul revine în anul 1951, perioadă în care sunt evocate locul naşterii, familia, părinţii care sunt educatori devotaţi acestei meserii, precum şi fraţii acestuia. Doi fraţi, spune autorul, doi din epoca anterioară, din perioada interbelică şi doi mai tineri, din epoca postbelică. De asemenea, este descris satul Costeşti la fel de frumos cum este descris satul Slănic, cel al soţiei sale, care i-a servit drept „muză” pe parcursul naraţiunii, autorul făcând referire la anii de tinereţe şi perioada în care a cunoscut-o pe actuala soţie.
Una dintre temele abordate în acest volum este cea a devenirii, sau a formării unui om, a unui personaj. De la copilărie, de la viaţa de şcoală la facultate, încadrarea în serviciu şi, în sfârşit, omul care a devenit familistul cu răspundere, care şi-a făcut datoria faţă de viaţă, faţă de cei dragi şi faţă de sine însuşi. De asemenea, în roman se regăsesc şi descrieri ale oamenilor satului din care autorul provine, săteni care sunt foarte uniţi, prezentaţi într-o culoare vie, care muncesc împreună şi se distrează împreună. „Mă aflu în faţa dumneavoastră şi mă bucur că foarte multe personalităţi sunt de faţă la această lansare. Sunt emoţionat, ca de fiecare dată. A şasea oară sunt emoţionat tot ca prima oară. Mai întâi, aş vrea să mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit în finalizarea acestei lucrări. Anca Şendroiu, ca de fiecare dată, ne-a fost gazdă primitoare şi ne-a facilitat desfăşurarea evenimentelor în această frumoasă sală, în această frumoasă bibliotecă a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, un adevărat templu al culturii unde, prin toţi porii, simţi cultura că ţâşneşte şi te gândeşti la atâtea generaţii de scriitori care şi-au adus aportul, iar cărţile lor sunt depozitate în această bibliotecă. De asemenea, vreau să-i mulţumesc doamnei profesoare Maria Chirtoacă, cea care, ca de fiecare dată, mi-a formulat, cu pricepere şi profesionalism, prefaţa acestui roman autobiografic.”, a transmis scriitorul Radu Enăşescu.
Coperta cărţii a fost realizată de către Bogdan Petry, cel care l-a ilustrat pe Radu Enăşescu în perioada tinereţii acestuia, pe de-o parte, şi monumentul din Centrul Istoric al Botoşaniului, pe de altă parte, care reprezintă locul în care personajul a copilărit. „Consider că 30% din calitatea unei cărţi o reprezintă coperta, reprezentativitatea acesteia, modul de întocmire şi, în acest sens, faptul că l-am contactat pe domnul Bogdan Petry care mi-a întocmit această frumoasă copertă, ca şi la alte cărţi, mi-a oferit posibilitatea de a realiza un roman deosebit. Este cert că este un maestru în acest sens şi sper şi în continuare să-i solicit, ori de câte ori public, să mă ajute. Mulţumesc, pe această cale, domnului Gigi Grigoroiu, managerul tipografiei care mi-a realizat aceste cărţi în timp util, cu profesionalism şi de o calitate ireproşabilă. Tipografia dispune e o dotare tehnică deosebită şi colaboratori foarte bine pregătiţi.”, a punctat Radu Enăşescu.
Epigramistul şi caricaturistul Gheorghe Mitroiu a avut o mare influenţă asupra autorului, încurajându-l mereu să scrie şi ajutându-l cu sfaturi. „Îmi amintesc cu tristeţe – şi dumneavoastră la fel – dispariţia dintre noi a celui care a fost Gigi Mitroiu, care stătea la masă şi care era un prieten extraordinar de bun şi întotdeauna m-a ajutat şi m-a sprijinit, dându-mi acest impuls de a scrie. El a fost primul care mi-a zis să mă apuc de scris, în urmă cu trei ani, şi de atunci nu m-am mai oprit şi sper să mai scriu şi în continuare. Cu această ocazie, vreau să îi aducem un omagiu pios pentru că a fost un băiat extraordinar, talentat, şi pentru cultura musceleană a fost un pion, un om deosebit”, a transmis Radu Enăşescu.
- Radu Enăşescu: „La realizarea acestui roman autobiografic nu am folosit un limbaj academic sau deosebit, ci am folosit un limbaj normal, care se citeşte cu plăcere.”
Prefaţa cărţii îi aparţine profesoarei Maria Chirtoacă, cea care l-a cunoscut pe autor şi în celelalte volume care îi aparţin. „Radu Enăşescu a scris poezie, a scris un roman foarte frumos, iar acesta continuă acel şir de amintiri care încălzesc sufletele noastre, ale tuturor. Suntem rătăcitori prin viaţă şi îmi aduc aminte de Jean Paul Gaultier, care spunea: „Amintirea este singurul Rai din care nu putem fi alungaţi!”. Amintirile, tot timpul, ne fac bine, ne aduc bucurii şi trebuie să le scoatem mereu la lumină. Acesta este un roman care aparţine curentului realist. Majoritatea, în trecut, prin acele timpuri pe care le evocă autorul, am cunoscut şi epoca de „tristă amintire”, dar avem şi amintiri frumoase din acea perioadă. Am cunoscut şi această epocă a unui capitalism imperfect. Probabil că – spuneam şi în carte – generaţiile următoare vor face mai mult ca să-l aducă unde trebuie să fie un capitalism frumos.”, a punctat Maria Chirtoacă.
Despre cel mai nou volum al său, „Rătăcind printre amintiri”, scriitorul Radu Enăşescu ne-a împărtăşit că: „La realizarea acestui roman autobiografic nu am folosit un limbaj academic sau deosebit, ci am folosit un limbaj normal, care se citeşte cu plăcere. Nu am pus pe hârtie decât date reale, trăite personal în decursul vieţii mele îndelungate. Mi-a făcut o deosebită plăcere – şi chiar am fost impresionat de mine – că mi-am adus aminte atâtea amănunte. Spre mulţumirea mea s-a dovedit că încă mai am o urmă de memorie care m-a ajutat să scriu. Cred că, citind, o să vă placă această carte, căci nu este „greoaie”, să nu o poţi citi. Sunt foarte multe fragmente vesele, care îţi creează o bună dispoziţie şi sper să vă placă atunci când o veţi lectura!”.
Scriitorul a anunţat, de asemenea, apariţia volumului II al aceluiaşi roman, căruia îi va adăuga subtitlul de „Inginer la ARO”. „Cu această ocazie, „vă ameninţ” că urmează şi volumul al II-lea, care se va chema tot „Rătăcind printre amintiri”, dar subtitlul va fi „Inginer la ARO”. Nu va fi neapărat un roman pur tehnic, cu date tehnice, ci mi-am propus să realizez un roman al unui tânăr inginer – adică eu – care a venit în 1975 la ARO, s-a angajat, iar viaţa sa de 30 de ani s-a împletit cu viaţa acestei mari familii a noastră, cea care a fost Uzina ARO. Pe parcursul acestei cărţi voi descrie exact evoluţia mea ca inginer, locurile unde am lucrat şi colegii pe care i-am avut. Timp de 30 de ani am efectuat diferite activităţi, am avut multe prietenii şi legături colegiale cu foarte mulţi ingineri, tehnicieni şi muncitori din Uzina ARO, care – mă repet – a fost o mare familie. Prin dispariţia acestei familii, Câmpulungul a pierdut un lucru enorm. A scăzut pe scara ierarhică şi s-a dat înapoi cu multe trepte. Vă urez „lectură plăcută!”, dacă veţi cumpăra această carte. Eu zic că o veţi citi, veţi avea prilejul să cunoaşteţi viaţa mea şi cu părţile amoroase şi cu plimbările – am fost cam iubăreţ la viaţa mea, în general – dar şi părţile tehnice, de conjunctură, de familie, cu ajutorul dintre cei patru fraţi, că patru băieţi am fost. Din păcate, doi au plecat la ceruri, au rămas numai doi, dar familia noastră a fost foarte unită şi ne-am ajutat între noi.”, a relatat Radu Enăşescu.
Spre final, autorul a mai împărtăşit şi faptul că soţia acestuia nu obişnuieşte să citească, însă, de această dată, a fost încântată de apariţia acestui volum. „Culmea culmilor este că soţia nu citeşte, nu-mi dă informaţii. Când am scris romanul despre tatăl ei, domnul Petrică, doctorul satului, nu a vrut să-mi dea nici un amănunt, a zis: „interesează-te!”. Eu trăisem viaţa acolo şi fusesem în diverse medii: la vânătoare, la povarnă, la cules de prune, dar informaţiile le-am cules singur. La urmă, după ce le-am cules şi am scris cartea, a zis: „Da, merge!”. Nici la cartea aceasta nu i-am cerut informaţii, dar probabil că i-a plăcut, fiindcă a citit capitolul care a fost legat direct de întâlnirea noastră, finalizată prin căsătorie.”, a povestit Radu Enăşescu.
Robert Adrian ŞTEFAN