Sunt în desfăşurare lucrările de restaurare, consolidare şi punere în valoare a Bisericii „Sfântul Nicolae Popa-Savu”, din Câmpulung. Acestea se fac cu bani europeni, valoarea totală eligibilă a contractului de finanţare fiind de 4.952.175,04 lei. Valoarea eligibilă nerambursabilă este de 4.853.131,54 lei, din care valoarea eligibilă nerambursabilă din F.E.D.R. este de 4.209.348,78 lei, valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional este de 643.782,76 lei, iar co-finanţarea eligibilă a beneficiarului este 99.043,50 lei.
Proiectul urmează să fie implementat pe durata a 34 de luni, iar obiectivele specifice vor consta în: îmbunătăţirea infrastructurii obiectivului turistic „Biserica Sfântul Nicolae Popa-Savu”, respectând principiile dezvoltării durabile, prin consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare a Bisericii „Sfântul Nicolae Popa-Savu”, la sfârşitul perioadei de implementare a proiectului; creşterea numărului de vizitatori cu 15% la un an de la sfârşitul perioadei de implementare a proiectului, ca urmare a realizării lui şi a derulării activităţilor de marketing şi promovare turistică; creşterea gradului de expunere a Bisericii „Sfântul Nicolae Popa-Savu” prin digitizarea acestuia şi crearea unei pagini web dedicată promovării obiectivului de patrimoniu.
Scrierea proiectului, care a fost acceptat la finanţare, a început în aprilie 2016 şi a fost depus pe 25 noiembrie 2016. Pe 8 martie 2018, a fost semnat contractul de finanţare nr. 1505, iar contractul de execuţie a lucrărilor a fost semnat pe 1 iulie 2019, cu firma Proger Global Network SRL din Bucureşti, termenul de finalizare a lucrărilor, conform contractului de execuţie, este 31 iulie 2021.
Biserica „Sfântul Nicolae Popa-Savu”, monument istoric categoria B
Nu există date precise cu privire la construcţiile anterioare, mai ales că acestea (presupuse a fi existat), cât şi actuala, nu au fost legate de numele vreunui domnitor, demnitar sau boier, ci de „mahalagii”, fiind aceia care au iniţiat şi construit biserica.
O piatră de mormânt din 1673 sugerează existenţa în secolul al XVII-lea. Când s-a făcut catagrafia din 1840, preotul Ion Spiroiu arată că s-a reînnoit în 1747, iar pe un Minei al lunii octombrie (tipărit la Râmnic, în 1776) apare o însemnare din secolul al XVIII-lea („jupânului Manole şi popa Constantin cel Bătrân, feciorul popii Savu protopop de la hramurile Bunei Vestiri şi al ierarhului Nicolae”).
Se presupune, deci, că numele de Popa Savu vine de la un preot, care a păstorit aici, la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. El este pomenit şi într-o scrisoare către braşoveni a lui Constantin Brâncoveanu, de la 1708, în care se arată că a fost prădat de nişte scheieni.
Între anii 1860-1868, biserica a fost refăcută din temelie. Ctitorii sunt trecuţi în pisania din dreapta intrării, printre ei aflându-se: părintele arhimandrit Dionisie Aninoşeanu, N. Gheoghiu, C.I. Măţăoanu, etc.
Construcţia a fost edificată fără un proiect întocmit de un specialist. Lucrările din anii 1860-1868 au fost conduse de un anume Marin Iosif, „arhitect de zidărie şi tâmplărie”, menţionat pe pisania din piatră de Albeşti.
În perioada 1930-2007 întregul monument, precum şi ansamblul picturii murale, atât de la interior, cât şi de la exterior, au suferit intervenţii, descrise în studiul istoric de specialitate.
Faţadele clădirii au fost afectate de umiditate
Biserica „Sfântul Nicolae Popa-Savu” este o construcţie masivă, având fundaţia de piatră şi pereţii din zidărie de cărămidă, grosimea acestora fiind de un metru. Clădirea, un monovolum, a fost gândită ca o prismă rectangulară, montată pe orizontală, ceea ce dă impresia de stabilitate.
Din punct de vedere stilistic, clădirea poate fi încadrată în stilul eclectic, fiind prezente elemente de arhitectură tradiţională bisericească (soclu de zidărie „opus mixtum”, bandou decorativ sinusoidal), gotice (arhivoltă la uşa de intrare, ferestre şi arcade), neoclasice (cornişa profilată, fronton la pridvorul adosat în 1930, coloane angajate).
Clădirea, respectând tradiţia arhitecturii bisericeşti, are o turlă octogonală pe un tambur cilindric, fiind dominată de turnul clopotniţă cu ceas, care depăşeşte cu 2/10, ca dimensiuni, turla. Acesta este flancat de două turnuri mai mici, în care se află scările de acces la turnul principal.
Deşi, ca aspect exterior, clădirea este de factură eclectică, la interior, spaţiile sunt clar definite conform arhitecturii de tradiţie bizantină: pronaos, naos şi altar. Planul este de tip triconc, cu abside rectangulare pe laturile de Nord şi Sud şi cu o absidă circulară decroşată pe latura de Est (absida altarului). Bolţile sunt de tip cruce greacă înscrisă.
La exterior, faţadele sunt dominate volumetric de elementele verticale reprezentate de turlă şi turnul clopotniţă. Proporţia dintre gol şi plin este aceea din arhitectura tradiţională bisericească, golul nedepăşind 1/10 din suprafaţa faţadei. Traveele au fost rezolvate similar, elementele decorative (coloane angajate şi ancadramente) susţinând volumele şi subliniind golurile.
Profilaturile şi colurile împletesc elemente neoclasice şi gotice.
La exterior se remarcă o serie de componente artistice – pictură murală – la baza celor două turle mici şi materiale litice – soclu, trepte de acces, ancadramente.
Spaţiile interioare au fost tratate cu deosebită îngrijire, în spiritul arhitecturii tradiţionale bisericeşti (altar, naos, pronaos). Altarul este despărţit de naos printr-o tâmplă de lemn (iconostas), artistic sculptată, cu ornamentaţie bogată. În pronaos, balconul sau cafasul cu panouri de lemn pictate este sprijinit pe două coloane fixate pe socluri cu capiteluri. Edificiul are ca parte componentă şi un pridvor, care păstrează stilul arhitectonic al lăcaşului.
Un element decorativ important îl reprezintă vitraliile. Acestea sunt realizate din sticlă colorată în masă legată cu profil de plumb, fiind prezente la toate ferestrele.
Componentele artistice ale monumentului sunt variate – pictură murală, componente din lemn, componente materiale litice, metal şi sticlă.
Starea tehnică a clădirii, din punctul de vedere al riscului seismic, conform expertizei tehnice, situează clădirea în clasa de risc seismic RsIII, adică construcţie care, sub efectul cutremurului de proiectare, poate prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranţa structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi importante.
Structural, expertiza tehnică a identificat unele fisuri cu caracter local, apărute în unele zone ale monumentului. Acestea nu pun în pericol stabilitatea şi rezistenţa clădirii, însă necesită luarea unor măsuri de stopare a fenomenului.
Faţadele clădirii au fost afectate de umiditate, necesitând lucrări de intervenţie. Componentele artistice prezintă degradări, detaliate în expertizele specifice.
Ce presupune implementarea proiectului de restaurare
Implementarea proiectului constituie răspunsul articulat la nevoile identificate în monumentul Biserica „Sfântul Nicolae Popa-Savu”. Astfel, în linii generale, acţiunile propuse prin proiect vizează consolidarea monumentului istoric; restaurarea elementelor de arhitectură-stucături, ancadramente, cornişe; restaurarea/ conservarea componentelor artistice – pictură murală; restaurarea şi conservarea componentelor artistice – iconostas, icoane, cafas, jilţ şi strane; modernizarea instalaţiilor electrice şi termice; îmbunătăţirea sistemelor de asigurare a condiţiilor de climatizare, siguranţă la foc, antiefracţie; punerea în valoare a monumentului, prin realizarea unui iluminat arhitectural exterior.
Prin proiect se vor realiza următoarele: lucrări de consolidare; repararea fisurilor sau crăpăturilor zidăriei de la cheile bolţilor, prin injectarea acestora cu răşină epoxidică; repararea fisurilor arcelor şi semicalotei de deasupra cafasului, prin aplicarea unor cămăşuieli locale, cu tencuială de mortar din ciment armat, cu reţea din bare de oţel; schimbarea elementelor degradate de la nivelul şarpantei şi acoperişului; repararea şarpantei, repararea / înlocuirea, după caz, a învelitorii cu tablă din titan-zinc; repararea fisurii de cedare dintre pronaos şi tindă (pridvor), prin introducerea în grosimea zidăriei a doi tiranţi (la partea inferioară şi superioară a ferestrei), băgaţi prin foraj orizontal; consolidarea fundaţiei prin subzidire la nivelul pridvorului; pentru asigurarea stabilităţii la acţiunile seismice se va crea un rost între pridvor şi pronaos, cu subzidirea aferentă; pentru eradicarea umidităţii se va crea un sistem de trotuar de protecţie şi drenaj specific monumentelor istorice, alcătuit din: pat de argilă compactată, înclinat, situat cât mai aproape de nivelul fundaţiilor, strat de rupere a capilarităţii din pietriş şi dale de piatră pozate pe nisip fără mortar, cu rigolă de piatră, care să prindsă cota superioară a patului de argilă compactată. Trotuarul de protecţie se va realiza pe întregul perimetru al clădirii.
Vor fi restaurate faţadele. Faţada Nord: va fi readusă la starea iniţială, prin înlocuirea ferestrei semicirculare cu tâmplărie PVC, de către una cu tâmplărie din lemn stratificat şi prin îndepărtarea stratului de tencuială decorativă de pe soclu şi perete până la cota +1.60; Faţada Sud: va fi readusă la starea iniţială, prin înlocuirea ferestrei semicirculare cu tâmplărie PVC, de către una cu tâmplărie din lemn stratificat şi prin îndepărtarea stratului de tencuială decorativă de pe soclu şi perete până la cota +1.60; Faţada Est: va fi readusă la starea iniţială, prin îndepărtarea elementelor parazitare (cabluri electrice şi izolatori din porţelan); Faţada Vest: va fi readusă la starea iniţială, prin îndepărtarea stratului de tencuială decorativă şi refacerea soclului la starea iniţială.
Învelitoarea, degradată în prezent, se va înlocui în totalitate cu o învelitoare din tablă fălţuită şi tip solzi, de titan-zinc. Se vor decoperta până la cărămida roşie zonele cu tencuială degradată şi se vor reface tencuielile după reţeta originală. Vor mai fi restaurate elementelor litice exterioare – trepte exterioare, soclul bisericii şi profilaturile din tencuială, dar şi elementele de tâmplărie – ferestre şi uşi de acces.
La nivelul solului, se vor desface pardoselile interioare din mozaic turnat, lipsite de valoare istorică şi artistică, care vor fi înlocuite cu pardoseli din piatră naturală, montate perimetral la distanţă de minim 10 cm distanţă de pereţi, spaţiu în care se va prevedea pietriş. Pardoselile se vor executa după realizarea sistemului de încălzire în pardoseală. Se vor restaura scările de acces în turnul clopotniţă; treptele de piatră de acces principal şi secundar (altar); scările de acces în turnul clopotniţă; corpurile de iluminat (policandre); vitraliile; componentele artistice – pictură murală, iconostas, cafas, jilţ arhieresc, strane. Se vor moderniza instalaţii electrice, de iluminat general şi iluminat de siguranţă, iluminatul arhitectural exterior (faţade şi turn), instalaţiile antiefracţie; instalaţiile de încălzire (sistem de încălzire sub pardoseală).
Clădirea va fi dotată cu echipamente care să asigure parametrii de umiditate optimi (dezumidificatoare), cu rampă metalică mobilă (amovibilă), în vederea facilitării accesului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, echipamente pentru îmbunătăţirea pe linie PSI (centrală antifoc), centrală antiefracţie, mijloace de informare şi semnalizare destinate persoanelor cu dizabilitaţi de vedere (de exemplu, plăcuţă în limbaj Braille). “E.M.”