Orașul Câmpulung. Fotografie din „Albumul General al României. Județul Mușcel” (1893), de Alexandru Antoniu.
În istoria fotografiei românești de la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, numele lui Alexandru Antoniu ocupă un loc important pentru înțelegerea procesului de modernizare vizuală a societății urbane. Activ în București într-o perioadă de efervescență culturală și tehnologică, Antoniu aparține acelei generații de fotografi care au transformat fotografia din simplu meșteșug într-o veritabilă formă de expresie artistică și documentară. Atelierul său, frecventat de reprezentanți ai burgheziei, ai elitei administrative și culturale, dar și de oameni obișnuiți, devine un spațiu de întâlnire între tradiție și modernitate, între convențiile portretului de atelier și noile tendințe ale imaginii fotografice europene.
Fotograful Alexandru Antoniu (circa 1860-1926) s-a remarcat, în special, prin lucrarea intitulată „Albumul General al României. Compus din 300 tablouri reprezentând: monumentele istorice și contimporane, poziții pitorești, Domeniul Coroanei și costume naționale, cu descrierea istorică și pitorească”. Albumul este structurat în două mari secțiuni: partea I a apărut în 1901 la Atelierele Stengel & Co. din Dresda, iar partea a II-a, în 1904, la Editura Socec din Bucureşti.
În epocă, Alexandru Antoniu s-a bucurat din plin de stima contemporanilor. Lui îi datorăm majoritatea imaginilor proaspete ale unor palate sau bulevarde din Bucureştiul abia născutului secol XX. Fotografiile cuprinse în primul volum din „Albumul General al României”, expuse la Expoziția Universală de la Paris din 1900, i-au adus autorului medalia de bronz.
Alexandru Antoniu a publicat și alte albume de mare interes: „Albumul armatei române” (1902), „Amintiri din România. Expoziţia Națională Română 1906. Cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie a M. S. Regelui Carol I” (1906) și „Din București” (1910), toate tipărite la Editura Socec din Capitală.
Meritul fundamental al lui Alexandru Antoniu constă în capacitatea de a surprinde nu doar fizionomii, ci și o anumită psihologie a epocii. Portretele sale, realizate cu o grijă deosebită pentru lumină, compoziție și detaliu, depășesc statutul de simple documente de identitate socială, devenind veritabile „studii de caracter”. Într-un timp în care tehnica fotografică presupunea încă dificultăți materiale și limitări de expunere, Antoniu dovedește o stăpânire remarcabilă a procedeelor, contribuind la rafinarea limbajului vizual autohton. Fotografiile sale, astăzi răspândite în colecții particulare și arhive, oferă o imagine coerentă și nuanțată asupra societății românești în plină transformare.
Orașul Câmpulung. Fotografie din „Albumul General al României. Județul Mușcel” (1893), de Alexandru Antoniu.
În același timp, activitatea sa trebuie înțeleasă și în contextul mai larg al consolidării unei culturi urbane moderne în România. Prin intermediul imaginilor produse în atelierul său, Alexandru Antoniu participă, implicit, la construirea unei memorii vizuale colective, fixând chipuri, vestimentații, gesturi și atitudini care definesc o epocă. Astfel, opera sa nu este doar un repertoriu de portrete, ci și un document istoric de primă importanță, situat la intersecția dintre artă, tehnică și sociologie.
Panorama Câmpulungului în 1893
Ca parte componentă a unui întreg care va constitui în 1901 „Albumul General al României”, Alexandru Antoniu a tipărit în 1893 la editura Carol Göbl din București un splendid album dedicat județului Muscel, conținând 44 de imagini în care pot fi văzute aspecte ale Câmpulungului de odinioară, cu vechile lui biserici, dar și mănăstiri, monumente istorice ori peisaje din întreg județul. Nu lipsesc, de asemenea, imagini care ilustrează frumusețea costumului național din zonă.
Într-una dintre fotografiile cuprinse în „Albumul General al României. Județul Muscel” (1893), Alexandru Antoniu ne prezintă o vedere generală cu orașul Câmpulung. Fotograful, asemenea predecesorilor săi care au realizat panorame ale orașului – Carol Popp de Szathmári, Franz Duschek și Ioan Niculescu -, și-a așezat aparatul de fotografiat pe dealul Flămânda, pe culmea care se întinde din spatele bisericii Flămânda înspre Valea Rumâneștilor, loc ce oferă o largă deschidere spre Câmpulung.
În partea stângă a fotografiei lui Alexandru Antoniu, se vede albia Râului Târgului și podul care leagă orașul cu drumul ce urcă spre Mățău. Apoi, privind de la stânga spre dreapta, pot fi identificate în fotografie mănăstirea „Negru-Vodă”, bisericile orașului și construcțiile mai însemnate de atunci. Spre deosebire însă de predecesorii săi, Alexandru Antoniu nu mai realizează un colaj din mai multe imagini. Ca urmare, deși amplă, panorama sa surprinde o parte însemnată a Câmpulungului, dar mai puțin zona nordică.
Ulterior, în „Albumul General al României. Compus din 300 tablouri reprezentând: monumentele istorice și contimporane, poziții pitorești, Domeniul Coroanei și costume naționale, cu descrierea istorică și pitorească”, partea I, apărut în 1901 la Atelierele Stengel & Co. din Dresda, Alexandru Antoniu a publicat o altă fotografie a Câmpulungului, care este însoțită și de o scurtă descriere a orașului, realizată de autor:
„Câmpulungul este aşezat pe un platou între două dealuri numite muscele şi pe malul drept al Râului Târgul [sic]. Vara e vizitat de multă lume ce vine pentru băi şi aer curat. În oraş sunt multe biserici foarte vechi, făcute de diferiţi domni ai ţării. Este şi o Şcoală Normală de învăţători. Privind oraşul din înălţime, se prezintă o panoramă admirabilă. Are o populaţie de peste 10.000 de locuitori”.
Locul lui Alexandru Antoniu
„Albumul General al României. Județul Mușcel” (1893), de Alexandru Antoniu. Pagina de titlu.
Fără a avea talentul unui Carol Popp de Szathmári sau Franz Mandy, Alexandru Antoniu își are locul său în galeria pionierilor fotografiei românești. „El – și nu altul – este fotograful Micului Paris. Lui îi datorăm majoritatea imaginilor proaspete a cutărui palat sau cutărui bulevard”, îl caracteriza istoricul Emanuel Bădescu, unul dintre cei mai fini cunoscători ai începuturilor fotografiei în România.
Fotografiile panoramice ale Câmpulungului din secolul al XIX-lea, realizate de Carol Popp de Szathmári, Franz Duschek, Ioan Niculescu și Alexandru Antoniu, vor fi continuate în prima jumătate a secolului al XX-lea prin alte imagini de ansamblu ale orașului, făcute cu măiestrie de fotografi ca Emilie R. Speek, Ion Munteanu, Eduard Constantinescu și alții.
Între toate aceste imagini, fotografia realizată de Alexandru Antoniu în 1893 rămâne un document deosebit de prețios. Ea fixează Câmpulungul într-un moment de tranziție, înainte ca modernizarea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor să-i modifice treptat înfățișarea. Privită astăzi, panorama de pe dealul Flămânda ne permite nu numai să recunoaștem monumentele orașului, ci și să redescoperim proporțiile, ritmul și atmosfera unui Câmpulung dispărut.
Notă:
În ediții precedente ale ziarului, am prezentat fotografiile panoramice ale Câmpulungului realizate în secolul al XIX-lea de Carol Popp de Szathmári, Franz Duschek și Ioan Niculescu.