„Azi, cu trenul de 7.15, prinţul Ferdinand şi principesa Maria au plecat la Câmpulung, pentru a face o campanie de vânătoare. La această campanie vor participa peste 50 de persoane. Alteţele lor se vor înapoia în Capitală săptămâna viitoare.”, anunţa ziarul Adevărul în ediţia din 21 octombrie 1900. În numărul următor al cotidianului, duminică, 22 octombrie 1900, cititorii de acum 124 de ani erau informaţi că familia princiară a ajuns, cu o zi înainte, la Goleşti – Golesci, conform scrierii timpului -, de unde principele a plecat cu suita în munţi, la vânătoare, iar principesa s-a dus la Câmpulung. Viitoarea regină a României avea programate excursii la Rucăr şi la Dâmbovicioara.
- La Rucăr, „prinţesa a intrat în horă şi a jucat multă vreme cu fetele de ţărani îmbrăcate în haine scumpe şi frumoase”
Ziarele vremii şi-au concentrat atenţia pe „excursiunea de plăcere” a principesei Maria la Rucăr, însoţită de doamna de onoare Presan, generalul Botescu, Varlam, prefectul de Muscel, şi colonelul Petroianu.
Iată şi cronica deplasării la Rucăr a celei care, 14 ani mai târziu, avea să devină regina României. „La intrarea în Rucăr, excursioniştii au fost întâmpinaţi de toţi elevii şcolii din localitate, care au intonat imnul regal. În fruntea elevilor aşezaţi pe două rânduri erau şi cei opt învăţători din Rucăr. Când prinţesa – „princesa”, în ortografia vremii – s-a oprit un moment în drum pentru a admira ordinea în care erau aşezaţi micii copii şi cum cântau de frumos, domnul N.A. Ghica, institutor, a pronunţat o mică cuvântare, urând bună venire prinţesei, frumoasă petrecere prin munţii albiţi ai Rucărului.
Prinţesa, cu toată compania domniei sale de voiagiu, a fost apoi invitată la domnul I. Ionescu, unul dintre cei mai bogaţi proprietari din partea locului, unde a fost reţinută de seară. În curtea caselor s-au adunat toţi flăcăii şi fetele din sat, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, şi au încins o horă ţărănească. Prinţesa, orbită de strălucirile costumelor ţărăneşti, care se roteau în hora frumoasă a satului, a luat mai multe fotografii instantanee.
Apoi prinţesa a vizitat împrejurimile încântătoare ale Rucărului, peştera Dâmbovicioara şi toată frontiera. În juru-i veneau călare, cu caii înveşmântaţi ca la zi mare, toţi flăcăii satului. Tocmai seara târziu, prinţesa Maria s-a întors în sat, însoţită de flăcăii care o acompaniau călare şi de compania sa. Satul, de astă dată, a fost luminat feeric, pe lângă strălucirea lunii pline. Sub acest tablou s-a întins din nou hora satului şi jucau fetele şi flăcăii cu mult foc… Prinţesa a intrat în horă şi a jucat multă vreme cu fetele de ţărani îmbrăcate în haine scumpe şi frumoase.”, scria Adevărul, în toamna anului 1900, despre timpul petrecut de principesa Maria în mijlocul rucărenilor.
- „Alteţa Sa a cumpărat un costum naţional mare şi două mici pentru principii Carol şi Elisabeta”
Ziarul Universul are şi alte amănunte, ca, de pildă, în momentul în care principesa Maria a intrat în Rucăr, pe lângă copii şi învăţători, i-au asigurat primirea comandantul Garnizoanei, preoţii şi notabilităţile comunei. Toţi proprietarii de gospodării, purtând costume naţionale, au ieşit ca să o salute pe Alteţa Sa. Până la casa rucăreanului înstărit I. Ionescu, unde i se pregătise o primire de sărbătoare, principesa şi suita sa au parcurs pe jos drumul. Şi această publicaţie a punctat momentul în care A.S.R. Principesa Maria a fotografiat şapte grupuri de femei şi copii, înainte de a călători în împrejurimile pitoreşti ale Rucărului.
„Principesa Maria a rămas foarte încântată de poziţiunile care se desfăşurau ca o panoramă înaintea ochilor săi, precum şi de frumuseţea portului localităţii. Alteţa Sa a cumpărat un costum naţional mare şi două mici pentru principii Carol şi Elisabeta. Când Alteţa Sa s-a întors din excursiune, se înnoptase. La lumina unui număr mare de făclii, s-a încins în Rucăr o nouă horă. Flăcăii şi fetele au înconjurat pe Alteţa Sa Regală, care a stat în mijlocul horei mai bine de un sfert de oră. După aceea s-a început brâul, sârba de doi şi mânioasa, joc de care Alteţa Sa a fost mult impresionată. Târziu de tot, Alteţa Sa a părăsit aceste localităţi, unde a fost primită cu atâta căldură.”, este o mărturie rămasă despre acest moment deosebit din istoria Muscelului, pe care o avem datorită articolelor publicate în presa timpului.