Fotograful Alexandru Antoniu, activ la București între 1890 și 1925, s-a remarcat în special prin lucrarea sa intitulată „Albumul General al României. Compus din 300 tablouri reprezentând: monumentele istorice și contimporane, poziții pitorești, Domeniul Coroanei și costume naționale, cu descrierea istorică și pitorească”. Albumul este structurat în două mari secțiuni: partea I a apărut în 1901 la Atelierele Stengel&Co. din Dresda, iar partea a II-a, în 1904, la Editura Socec din Bucureşti.
Alexandru Antoniu (circa 1860-1925) este cunoscut ca „fotograful Micului Paris” şi s-a bucurat din plin de stima contemporanilor. Lui îi datorăm majoritatea imaginilor proaspete ale cutărui palat sau bulevard din Bucureştiul abia născutului secol XX. Fotografiile cuprinse în primul volum din „Albumul General al României”, expuse la Expoziția Universală de la Paris din 1900, i-au adus autorului medalia de bronz.
Alexandru Antoniu a publicat şi alte albume de mare interes: „Albumul armatei române” (1902), „Amintiri din România. Expoziţia Națională Română 1906. Cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie a M. S. Regelui Carol I” (1906) și „Din București” (1910), toate tipărite la Editura Socec din Capitală.
De la Câmpulung la Rucăr
Drumul de la Câmpulung la Rucăr, pe care va fi mers Alexandru Antoniu purtându-și trepiedul și plăcile fotografice, va fi parcurs în aceeași perioadă de scriitorul Alexandru Vlahuță, care observă și el, asemenea fotografului, frumusețea peisajului și a costumului național din Rucăr:
Foto: O horă în satul Rucăr, județul Muscel
„De la Câmpulung plecăm la Rucăr pe frumoasa şosea care s-aşterne ca o prispă netedă pe vârful Mateiaşului, de unde-n largi şerpuiri trăgănate se lasă-n valea Dâmboviţii, ascultă şuietul apelor şi zgomotul morilor şi joagărelor de la Dragoslave şi de la Rucăr, apoi o rătează-n sus peste măgurile umbrite de brazi şi trece, prin strunga de la Pajera, dincolo, în Ţara Bârsei. Ne oprim câteva minute la Nămăeşti, la mânăstirea de călugăriţe, adăpostită-ntre copaci, cu vestita bisericuţă scobită în inima unei stânci, pe coasta verde a unui deal, de pe care se vede-n jos, ca-ntr-o panoramă, oraşul Câmpulung, cu mândrele-i împrejurimi.
După două ceasuri de drum intrăm în Rucăr, sat mare, aproape un orăşel, aşezat sub straşina Carpaţilor, la răspântia a două ape, în una din cele mai încântătoare văi ale judeţului Muscel. Toate te-nveselesc aici: aerul curat, freamătul pădurii, şuietul apelor, casele albe presărate printre copaci, înfăţişarea mândră şi voinicească a gospodarilor, chipul rumăn şi luminos al rucărencelor şi portul lor adevărat românesc, ţesut, lucrat şi înflorit de mâna lor c-o măiestrie pe care nu ştiu singure de unde-au învăţat-o.” (Alexandru Vlahuță, „România pitorească”, 1901)
Sursa foto: Alexandru Antoniu, „Albumul General al României”, 1901
*
Din „Albumul General al României” (1901), partea I, de Alexandru Antoniu, reproducem patru fotografii etnografice care pun în prim-plan bogăția costumului național din Rucăr: „O horă în satul Rucăr, județul Muscel”, „O țărancă din Rucăr, județul Muscel”, „Țărănci din județul Muscel”, „Costumul bogat din Rucăr, județul Muscel”.
