De 104 ani se păstrează în familia profesoarei Cristina Nicula, ca o moştenire de valoare, un caiet de reţete aparţinându-i bunicii paterne, Lilla Negulici, Mârtzu, după căsătorie. În 1918, anul în care tânăra doamnă aşternea pe 124 de pagini felurite preparate culinare inspirate în special de gastronomia franţuzească, fiul ei, Flaminiu Mârtzu, avea cinci ani, iar fiica Elena, doi ani. Lilla era pe atunci o tânără soţie şi mamă, aflată la moşia familiei de la Gorganu – Călineşti, pe vremea aceea considerată parte a Muscelului. Acolo a redactat însemnările „gospodăreşti”, care impresionează prin stilul elevat al conţinutului, neavând nimic în comun cu o carte de bucate tradiţionale. Este o scriitură pretenţioasă, generată de educaţia primită de tinerele aristocrate care, după cum ne povestea încântătoarea noastră interlocutoare, învăţau la şcoală să fie şi gospodine. Chiar dacă nu găteau şi nu făceau curăţenie ele, fetele provenind dintr-o categorie socială mai ridicată „erau şcolite să fie neveste”, potrivit doamnei Cristina. Caietul de reţete depăşeşte valoarea sentimentală simţită de urmaşa care îl păstrează ca pe un bun de preţ, dacă ne gândim cine este autoarea: fiica lui Dimitrie I. Negulici, deputat de Muscel, fratele lui Nicolae Negulici, senator de Muscel şi primar al Câmpulungului. Mai mult decât atât, Lilla Mârtzu este mama istoricului Flaminiu Mârtzu, fondatorul Muzeului Câmpulung.
- Sub imperiul emoţiei, bunica Cristinei Nicula a lăsat pe caietul de reţete o menţiune din Primul Război Mondial
Lilla şi soţul ei, medicul Francisc Mârtzu, au construit casa în care locuieşte nepoata lor, Cristina Nicula, în anii ’30, ca o completare a imobilului în care s-a născut pictorul Ion D. Negulici, vechiul nucleu al neamului Negulicilor. „Completarea”, care este o vilă în regulă, cu parfum de epocă, avea rol de casă de vacanţă, unde se retrăgeau proprietarii când veneau de la Bucureşti. Lilla n-a fost doar o femeie favorizată de originea nobilă, ca descendentă a pictorului Ion D. Negulici, şi de statutul aristocrat de care s-a bucurat, ci ea însăşi a fost un artist talentat. Mărturie sunt tablourile care decorează pereţii unei case care mai are puţin şi face suta. Bunul ei gust s-a simţit şi în aranjarea grădinii trecute prin transformări pe măsura modificării regimului politic şi a statutului proprietarilor care, în timpul comuniştilor, au devenit chiriaşi în propria casă. Şi aşa au trăit vreme de 50 de ani.
Proprietatea aflată în curtea învecinată este altă casă a Negulicilor, edificată pe la 1900, unde trăgea Titu Maiorescu în timpul vizitelor pe care i le făcea lui Nicolae Negulici, fostul primar al Câmpulungului şi fratele tatălui Lillei. Dar să nu amestecăm poveştile, subiectul relatării noastre fiind caietul de la 1918 al bunicii Cristinei Nicula, o frântură de istorie locală şi o mărturie a fineţurilor pregătite în bucătăriile oamenilor cu stare.
Pentru doamna Cristina, caietul rămas de la bunică are o valoare în plus datorită însemnării de război găsite între paginile sale. „Trec primele resturi ale armatei române venite din Moldova. Suntem ocupaţi. Ai noştri nu au sosit încă.”, este menţiunea făcută în josul unei file, care o emoţionează pe doamna Cristina atunci când vorbeşte despre cele trăite de înaintaşii săi în Primul Război Mondial. Dimitrie, tatăl Lillei, era la Gorganu împreună cu fiicele şi nepoţii. Bărbaţii, însă, erau pe front.
Bogăţia conţinutului caietului denotă interesul tinerei Lilla de a absorbi informaţii pe care statutul social n-o obliga să le pună în practică, având bucătăreasă în casă. Dar a fost pasionată de domeniul culinar, pasiunea transformându-se într-o mărturie despre care se vorbeşte şi se scrie 104 ani mai târziu.
- Mesteacănul şi nucul, martorii istoriei celei mai cunoscute familii câmpulungene
Discuţia cu doamna Cristina Nicula – discuţie iniţiată de profesorul Adrian Săvoiu – s-a consumat în arome de desert proaspăt preparat de prietena sa, doamna Stela, care a avut grijă ca musafirii să nu fie copleşiţi de poftă frunzărind foile cu zeci de delicatese. Doamna Stela, profesor la Clubul Copiilor, este pasionată de prepararea bunătăţilor „aliniate” în cămară, „materia primă” fiind lângă casă, în pomii din grădina care are o poveste separată. Clătitele pregătite de doamna Stela cu puţin timp înainte de sosirea noastră au fost umplute cu gem de vişine, respectiv gem mixt de mere, prune şi gutui, nefiind lăsat nimic nevalorificat din ce oferă superba proprietate a descendenţilor Negulicilor. Iniţial, grădina a fost amenajată sub forma unui parc de inspiraţie „française”, însă timpurile negre de după perioada interbelică, venite la pachet cu naţionalizarea, au transformat-o într-o livadă, în care găseşti şi arbori care tind către suta de ani.
Mesteacănul aflat într-un colţ al grădinii, „înghesuit” de pomii plantaţi ulterior, avea aceeaşi reputaţie ca a bradului de la Mălin al familiei Săvoiu. Fiind un arbore falnic, era reperul gospodăriei urmaşilor Negulicilor din multe puncte ale oraşului. Înălţimea îl făcea vizibil încă din vremurile în care Cristina Nicula era un copil. Cocoţată pe dealul Flămânda, îşi repera casa graţie acestui mesteacăn care străjuieşte proprietatea Negulicilor de aproape un veac.
Este comparabil ca vârstă unul dintre nucii din grădină, care are o imagine de poveste. Urmele unei vijelii care au desprins o bucată din trunchiul copacului, pe unde a pătruns apa, au luat forma unei scorburi. Exact ca ascunzătoarea Lizucăi şi a lui Patrocle din „Dumbrava minunată”! N-am zăbovit mult sub nucul al cărui trunchi nu te saturi să-l priveşti, datorită arcuirii lui graţioase, incompatibile cu cele peste şapte decenii trecute peste el. Cad din el încontinuu „proiectile” desprinse de stolul de coţofene care agită cu zborul lor atmosfera de toamnă liniştită.
Merii fac fructe ca cireşii! Crengile stau să se frângă sub greutatea merelor crescute ca ciorchinele! Are doamna Stela din ce prepara bunătăţile care, probabil, ajung de la o recoltă la alta, judecând după cantitatea de fructe „livrată” de o grădină generoasă cu proprietarii săi. Ce dulceaţă de piersici a ieşit din producţia 2022! O minunăţie!
- Chiar dacă nu eşti gurmand de fel, eşti învins de poftă răsfoind caietul bunicii Lilla
Să ne întoarcem la discuţia despre caietul moştenit de la bunica Lilla, discuţie înmiresmată de aromele de cafea, clătite calde, prăjituri de casă, concurate de parfumul tufelor de „Mâna Maicii Domnului”, înflorite a doua oară.
„Reţete pentru mâncări şi prăjituri” este titlul îndrumarului de preparare a unor delicatese care, în bună parte, nu se găseau pe mesele tuturor câmpulungenilor de acum mai bine de o sută de ani. Erau preparate care se serveau în casele orăşenilor înstăriţi, cu carte, pe care doamnele vremii le învăţau şi din şcoală, şi din călătoriile lor în afara ţării, şi din revistele vremii, şi culegându-le din bucătăriile altor familii de acelaşi rang.
Doamna Cristina păstrează cu o grijă enormă jurnalul scris de bunica paternă în 1918, din cauza fragilităţii paginilor peste care au trecut 104 ani. Colecţia de reţete scrise de mână de Lilla Mârtzu este datată 19 martie 1918, timp în care autoarea se afla împreună cu copiii şi părinţii la Gorganu, una dintre moşiile Negulicilor, situată la Călineşti. Educaţia elevată de care a avut parte o membră a aristocraţiei câmpulungene se simte în maniera de redactare a textelor, foarte multe cu denumiri franţuzite, fiind inspirate de cea mai rafinată gastronomie europeană. Fără discuţie, nu conţinea prânzul omului de rând: şuncă de gâscă, salată de icre negre, mâncare de prepeliţă, pate de iepure, pate de fois gras, scoici, andive gratinate, ouă elveţiene, sos de capere, sardele cu parmezan, supă cu găluşte de ficat, sos tartar, omletă cu sparanghel, sos pentru „vânături” (căprioare, dropie), ouă în Bechamel, pilaf de raci, bulete de toate neamurile, tomate cu parmezan şi câte şi mai câte alte feluri aşternute pe hârtie cu o caligrafie impecabilă de doamna Lilla.
Dacă ai privilegiul să răsfoieşti caietul, găseşti sufleuri, atât ca fel principal, cât şi ca desert, sosuri fie pentru carne, fie pentru deserturi, aperitive, rulade, supe din cele despre care auziţi şi astăzi la emisiunile cu specific culinar, când concurenţilor li se cer „fine dish”-uri, ca să-şi arate măiestria în bucătărie. Găseşti feluri sofisticate de gătire a ochiurilor, omletelor, peştelui şi sunt foarte multe reţete de peşte în caietul bunicii Lilla, mai multe decât cele de pui şi porc.
Să spunem ceva şi despre cel mai sensibil capitol pentru pofticioşi? N-ar fi „decât” zeci de deserturi, fie tradiţionale, cum sunt scovergile, cozonacul şi turta dulce, fie preluate din gastronomia franţuzească şi englezească, de la gemuri şi dulceţuri, până la şerbeturi şi creme sofisticate, budincă, bomboane, praline, biscuiţi şi pişcoturi de „n” feluri, pesmeţii şi covrigeii pentru ceai, eclere, tarte şi torturi, alviţa, nuga, jeleuri, marmelade şi şarlote. Şi o mie de feluri de îngheţată! Înseşi ingredientele erau exotice pentru acele timpuri: migdale, ananas, fistic, banane, portocale, smochine ş.a.m.d. Iar asocierile lor… nu mai spunem.
Caietul conţine o secţiune rezervată sfaturilor practice despre cum să prepari ceara pentru parchet, săpun de casă, soluţii contra purecilor de frunze, despre albirea completă a rufelor şi curăţirea blănurilor albe, despre curăţirea hainelor şi mici secrete culinare.
Deşi era un caiet personal, nedestinat publicării, iar autoarea nu era obligată să precizeze sursa documentării, doamna Lilla a menţionat-o, totuşi, punctând în dreptul fiecăreia de unde a cules reţeta: de la alte membre ale înaltei societăţi a Câmpulungului începutului de secol XX, de la bucătăresele de meserie, precum şi din revistele şi gazetele acelor timpuri. Cu speranţa că vom avea ocazia de a reveni asupra subiectului, îi dorim doamnei Cristina să-i reuşească demersul de a oferi publicului câmpulungean iubitor de istorie şi frumos o altă prezentare a conţinutului acestui caiet. Dar mai multe nu divulgăm acum.
Magda BĂNCESCU
Fotografiile cu Lilla Negulici Mârtzu aparţin colecţiei personale a doamnei Cristina Nicula.