Cel de-al doilea moment istoric pentru Biserica Ortodoxă argeşeană, consumat în doar trei zile, l-a constituit, după resfinţirea bisericii mari a Mănăstirii „Negru Vodă”, sfinţirea locaşului cel nou al Schitului „Sfântul Ierarh Modest”, ridicat în locul celui care a ars în urmă cu doi ani. Ceremonialul religios de o frumuseţe şi emoţie dincolo de cuvinte a inclus şi alte momente care i-au amplificat importanţa: instalarea maicii Anastasia în funcţia de stareţă a schitului şi recompensarea cu distincţia „Crucea Basarabă” a preoţilor Marian Verme şi Iustin Tiţa şi cu medalia creştin-ortodoxă „Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel” a celor care au sprijinit reconstrucţia bisericii de cărămidă pe locul celei de lemn, dar şi restul lucrărilor de amenajare care au îmbunătăţit imaginea şi confortul vieţii la mănăstirea din vârful dealului. Între aceştia, primarul de la Stoeneşti, Paul Ion Marin, care a ameliorat condiţia drumului care, însă, se strică după fiecare perioadă cu ploi repetate. Înaltpreasfinţitul Calinic i-a dat sarcină edilului să facă o reparaţie permanentă a căii, cu rigole şi tot ce este necesar unui acces facil către locaşul de cult, dar şi să securizeze urcuşul către Cetăţuia „Negru Vodă”, un pericol pentru enoriaşii bolnavi şi vârstnici.
Istoria Schitului „Sfântul Ierarh Modest” începe în anul 2003, când a fost sfinţită biserica de lemn
Alături de Înaltpreasfinţitul Calinic, care a condus serviciul religios de sfinţire a bisericii celei noi, s-a aflat un sobor important de feţe bisericeşti, între care şi Ieronim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung. După oficierea momentelor specifice slujbei de târnosire a noului altar, părintele Ieronim a dat citire mesajului Arhiepiscopului de Argeş şi Muscel, în cadrul căruia au fost evidenţiate eforturile stareţului de la Cetăţuia de întreprindere a unei lucrări durabile, în intervalul anilor 2020-2022. Hramului Sfântului Ierarh Modest, Patriarhul Ierusalimului, pomenit de Biserică la data de 18 decembrie, i s-a adăugat cel al Naşterii Maicii Domnului.
„Dorinţa zidirii unui aşezământ monahal în aceste locuri i-a aparţinut părintelui protosinghel Modest Ghinea, stareţul Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă”, care, în anul 2002, a făcut demersurile necesare pentru achiziţionarea unui teren cu destinaţia înfiinţării actualului schit pentru călugăriţe. După obţinerea terenului, în anul 2003, Sfântul Ierarh Modest a luat fiinţă cu aprobarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Calinic Argeşeanul, construindu-se o biserică din lemn, chilii şi spaţii administrative necesare bunei desfăşurări a activităţilor, deşi accesul până la aşezământul monahal nu a fost unul uşor.
În urma unui incendiu produs în dimineaţa zilei de 16 octombrie 2020, biserica din lemn a fost distrusă în totalitate. Drept pentru care părintele protosinghel Modest Ghinea, sprijinit de preotul Marian Verme, de Mihai Florentin Mănescu şi de alţi binefăcători, a purces la zidirea şi pictarea actualei biserici, pictura fiind realizată de către domnul Mircea Efrem. Cărămida necesară edificării bisericii a fost oferită de către SC Ceramus SA din Câmpulung Muscel, prin bunăvoinţa domnului Dorin Mirea.
Începând cu luna iulie 2022, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeşeanul a aprobat închinovierea şi numirea ca egumenă la Schitul Sfântul Ierarh Modest a monahiei Anastasia, Dincă Georgiana, care, sprijinită de oameni credincioşi, a efectuat mai multe lucrări de amenajare, pentru înfrumuseţarea chiliilor şi a spaţiilor administrative.
Drumul de acces către schit a fost amenajat de către Primăria şi Consiliul Local Stoeneşti, prin bunăvoinţa primarului Ion Marin. Construcţia schitului a fost sprijinită, de-a lungul vremii, de mai mulţi ctitori, donatori şi sponsori, ştiuţi numai de Domnul Dumnezeu, care şi-au înscris astfel numele în cartea ctitorilor acestui sfânt locaş ortodox de rugăciune.
Lucrările de construire ale ansamblului au fost supravegheate de către Sectorul Economic şi Construcţii Bisericeşti Eparhial, coordonat de părintele consilier eparhial, Arhimandritul Caliopie Cristian Ichim.”, a prezentat părintele stareţ Ieronim Gheorghiţă un rezumat al înfiinţării schitului marcat de un eveniment trist, a cărui amintire a fost ştearsă de unul fericit, produs sâmbătă, 10 septembrie 2022.
Arhimandritul Caliopie: „Aici, unde este doar cerul deasupra noastră, cu atât mai mult se cuvine să conştientizăm că Dumnezeu lucrează astfel încât pentru sufletele noastre să fie o întărire, o încurajare, o rezistenţă”
Minunat cuvânt a rostit Arhimandritul Caliopie, care a creat o legătură frumos argumentată între renaşterea schitului de la Stoeneşti şi sărbătoarea marcată pe 10 septembrie 2022, Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora.
„Ne bucurăm să ne vedem în acest loc preafrumos, în vârful dealului, la sfinţirea bisericii cu hramul Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Ierarh Modest, Patriarhul Ierusalimului. Este o bucurie duhovnicească pe care ne-a rezervat-o Dumnezeu în această sâmbătă atât de binecuvântată cu ploaie şi cu soare, ceea ce arată cât de mult îi place lui Dumnezeu lucrarea mâinilor oamenilor făcută în pace şi cu multă dragoste, adresându-se Stăpânului nostru Ceresc.
Această mănăstire pe care am călcat-o cu piciorul, astăzi, sperăm să rămână pe veci în acel fel, primitoare şi deschisă, pentru ca sufletele noastre să-şi găsească hrană duhovnicească atât de necesară, mai ales în aceste vremuri tulburi, care ne cheamă tot mai mult la meditaţie, la a înţelege cuvântul lui Dumnezeu, de a ne folosi de el, dar, mai ales, de a-l pune în practică. Magazinele şi bibliotecile sunt pline astăzi de cuvântul lui Dumnezeu, de tălmăciri, de înţelesuri explicate, astfel încât tot poporul să aibă acces la acest cuvânt. Însă se vede tot mai mult nevoia de fapte, de arătare a celor pe care reuşim să le înţelegem şi să le lucrăm ca atare.
O lucrare de acest fel s-a desfăşurat în acest loc. Oamenii s-au străduit şi se străduiesc să lucreze tot mai mult şi tot mai bine, să bucure creştinătatea noastră ortodoxă, care, într-o anume perioadă, a fost extrem de văduvită de locaşuri de închinare. Astăzi, putem spune că este o oarecare plinătate din acest punct de vedere, nu mai există niciun fel de interdicţie în a construi case lui Dumnezeu. Am putea spune că nu sunt atât de mari nici dificultăţile materiale, astfel încât tot ceea ce ne propunem să se şi realizeze. Mă refer la construcţia de locaşuri noi, dar şi la repararea şi restaurarea celorlalte biserici, printre care cele mai importante şi valoroase sunt monumentele istorice, care ne-au fost lăsate de moşii şi strămoşii noştri spre a le păstra şi a le preda şi noi generaţiilor următoare.
În acest loc din comuna Stoeneşti este lucrarea lui Dumnezeu, care a binecuvântat pe oameni cu înţelesuri care să-i ducă la faptă. Nu a fost uşor şi nu sunt atât de simplu de descris în cuvinte eforturile care s-au realizat. Ceea ce ne interesează mereu în orice fel de demers pe care îl începem este rezultatul. Şi rezultatul ne bucură pe toţi şi oferă nădejdea cea dătătoare de permanenta binecuvântare a lui Dumnezeu peste noi.
Folosesc de multe ori „permanenta binecuvântare a lui Dumnezeu peste noi”, pentru că avem nevoie şi cu aceasta trebuie să plecăm acasă. Considerăm că aici, unde este doar cerul deasupra noastră, în acest loc înalt, cu atât mai mult se cuvine să conştientizăm că Dumnezeu lucrează astfel încât pentru sufletele noastre să fie o întărire, o încurajare, o rezistenţă.”, spunea Părintele Arhimandrit Caliopie.
„Se vorbeşte la plural despre locul acesta ca destinaţie de maici, nu de maică”
Despre rezistenţă este vorba şi în sărbătoarea Sfintelor Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora, ziua aleasă pentru sfinţirea Schitului „Sfântul Ierarh Modest”. „Sărbătoarea acestor sfinte a căror viaţă este una impresionantă aduce un înţeles suplimentar pentru ceea ce se întâmplă astăzi. Aceste trei femei au fost muceniţe în primele trei secole ale creştinătăţii, atunci când a fost o perioadă groaznică de persecuţie.”, spunea Părintele Arhimandrit Caliopie despre acele timpuri în care omul era vinovat numai pentru simplul fapt că era creştin, că-L mărturisea pe Hristos. „Şi femeile acestea vrednice s-au dovedit a fi mari iubitoare de Hristos. Erau surori, având aceiaşi părinţi, proveneau din aceeaşi familie, au considerat că viaţa adevărată înseamnă jertfă. Aşezarea lor în pustie, în post şi rugăciune, li s-a părut viaţa cea mai potrivită.”, a continuat Arhimandritul Caliopie mesajul despre soarta celor trei muceniţe chinuite, batjocorite şi, în cele din urmă, omorâte, aducând jertfa supremă pentru credinţa lor.
„Aici, lucrurile nu s-au făcut uşor, a fost un efort extraordinar numai dacă ne gândim la greutatea drumului, la posibilitatea de a ajunge până aici şi înţelegem că este cu adevărat un efort. Apoi trebuie să admirăm şi să ne bucurăm ca un exemplu pentru noi de perseverenţa de care a dat dovadă ctitorul acestui loc, părintele stareţ Modest, care a avut de înfruntat şi întristare de moarte, atunci când a văzut biserica distrusă de foc. Dar, astăzi, are şi posibilitatea de a se bucura din nou şi de a-L slăvi pe Dumnezeu, pentru că a înlocuit ceea ce, oricum, era perisabil. Lemnul este mai supus degradării decât cărămida şi piatra. Şi iată că a rânduit Dumnezeu ca, în acest loc, să se facă un lucru trainic, de data aceasta, şi, sperăm noi, ferit de distrugere, ferit de tot ceea ce ar putea ataca ori degrada această frumuseţe cu care ne înconjurăm.”, puncta Părintele Arhimandrit unul dintre motivele de asemănare între viaţa sfintelor pomenite pe 10 septembrie 2022 şi ceea ce s-a întâmplat aici.
Un alt punct de vedere: „Aici s-a întemeiat dintr-un început schit de maici, nu de călugări, de obşte. Şi cele trei femei sfinte pe care le pomenim astăzi au format dintr-un început obştea despre care vorbim atunci când ne referim la o mănăstire. Au fost de la început trei ostenitoare în acelaşi loc, trei simţiri într-un singur gând, o singură voinţă, trei identităţi care au nutrit aceeaşi speranţă şi aceeaşi dragoste. (…) Un exemplu de urmat, o dorinţă şi o rugăminte către Dumnezeu, căci se vorbeşte la plural despre locul acesta ca destinaţie de maici, nu de maică. Ne rugăm lui Dumnezeu şi nutrim această dorinţă ca aici să se înmulţească vieţuitoarele, inimile fierbinţi care, în primul rând, au rolul de a se ruga lui Dumnezeu pentru toată lumea. Aceasta este menirea monahului care îşi încheie viaţa lumească şi o îmbrăţişează pe cea îngerească cu scopul de a se ruga pentru oamenii pe care Dumnezeu i-a lăsat pe acest pământ, ca El să le dea tot ceea ce le este de folos.”, a încheiat Părintele Arhimandrit Caliopie.
Magda BĂNCESCU