O presă locală exista la Câmpulung încă din secolul al XIX-lea, când prima publicaţie (din care nu s-a păstrat niciun număr) pare să fi fost „Muscelul”, tipărită în 1886, urmată de alte două ziare numite „Vocea Muscelului” şi „Drapelul Muscelului”. La începutul veacului XX ieşeau de sub teascuri publicaţiile „Voinţa Muscelului”, „Viitorul Muscelului”, „Gazeta Muscelului”, „Muscelul” ori „Democraţia Muscelului”, nişte efemeride eclectice, difuzând informaţii de larg interes, cantonate strict în spaţiul muscelean, pe care toate, fără excepţie, şi-l revendică în foaia de titlu, aşa cum lesne se observă. Ziarele acestea ale „începutului de drum” au deschis calea gazetelor interbelice câmpulungene, unele de reală calitate, cu încercări de a depăşi, ceea ce îndeobşte se cheamă, condiţia de revistă provincială.
Revistele culturale
Dacă urmărim spectrul divers al publicisticii muscelene din perioada dintre cele două Războaie Mondiale, cu peste 20 de publicaţii periodice, apar distinct patru direcţii. Coordonata culturală ar fi una din ele şi dintre cele mai solide. Se pot grupa aici câteva apariții, iar prima, nu doar în ordine cronologică, dar şi ca importanţă, este „Prietenul nostru” (1923 – 1926). Subintitulată „Revistă pentru popor”, publicaţia îl avea ca director pe marele folclorist C. Rădulescu Codin, care i-a imprimat o linie cu evidente conotaţii educative, morale şi etice. Revista îşi ţinea la curent cititorii cu principalele evenimente locale pe plan cultural, religios, politic ori didactic şi îi avea printre colaboratori pe consacraţii N. Iorga şi Ion Simionescu, dar şi pe mai tinerii I. U. Soricu, Dan Simonescu ori Ioan Răuţescu, aflaţi în plină afirmare. Cu acelaşi ton sfătos, „pe înţeles”, apărea revista „Facla Muscelului”, subintitulată „Foaie pentru luminarea poporului”, unde directorul George Ulieru, cunoscut medic, îşi propunea un ambiţios program de culturalizare. Într-o direcţie similară mergeau „Prietenul poporului” (1928), cu articole preponderent religioase, şi „Piatra Craiului” (1928 – 1929), condusă de doctorul George Ulieru, în colaborare cu preotul Ioan Răuţescu.
Revistele asociaţiilor şi ziarele cu orientare politică
Numeroase au fost în epocă revistele asociaţilor. Cercul ziariştilor musceleni edita revista „Vestea” (1928 – 1930), iar învăţătorii îşi făceau auzit cuvântul prin „Muscelul nostru” (1928 – 1938), o revistă renăscută în 1996 şi coordonată din Germania, vreme de câţiva ani, de profesorul Ion-Şerban Ţicăloiu. Preoţii, la rândul lor, se făceau auziţi prin „Vino şi vezi” (1927 – 1931), profesorii, prin „Buna Vestire” (1922 – 1923), iar comercianţii, prin „Orizontul” (1931 – 1934).
O altă direcţie în presa interbelică din Câmpulung a fost cea orientată politic. Alerte, combative, ziarele câmpulungene exprimau opinii diverse, proprii democraţiei. Printre cele mai însemnate au fost „Viitorul Muscelului” (1921 – 1930), de esenţă liberală, „Secera Muscelului” (1922 – 1937), ziar al organizaţiei ţărăniste din Muscel, „Steaua poporului” (1924 – 1927), de orientare averescană, şi „Glasul dreptăţii” (1923 – 1929), organ local al Partidului Dreptăţii, cu apariţie lunară. Cel mai important şi cel mai obiectiv dintre toate a fost însă „Presa”, o publicaţie independentă, apărută între 1934 şi 1944.
Revistele literare
Cele mai valoroase, mai vii şi mai bine alcătuite au fost fără îndoială revistele literare. Mai puţin cunoscuta „Zori de ziuă” (1921 -1922) a deschis drum excelentei reviste „Muguri” (1922 1923), apărută sub conducerea unui comitet al cărui director a fost Aurel Dancovici. „Muguri” s-a vrut o publicaţie care cultiva literatura tradiţionalistă şi aduna semnături valoroase, la cele ale muscelenilor Dimitrie Nanu, Tudor Muşatescu, Alexandru Ţuţuianu ori Jean de Leresty, adăugându-se nume sonore ca Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Elena Farago, Sanda Movilă sau I. Valerian. Concomitent, se tipărea la Câmpulung „Glasul ţării” (1921 – 1928), revistă de „literatură, artă, ştiinţă”, aşa cum scria pe frontispiciu, condusă de D. I. Ghiţescu. O urmaşă a revistei „Muguri” a fost „Provincia literară” (1928; 1938), care îşi deschidea rubricile tinerelor condeie, publica recenzii, cronici şi note, iar la „Poşta redacţiei” răspundea corespondenţilor din ţară. Printre cei care au semnat aici îi găsim pe Tudor Arghezi şi G. Bacovia.
Revista „1944. Literatură. Poezie. Artă”
O situaţie cu totul aparte oferă revista „1944. Literatură. Poezie. Artă”, care a apărut în doar două numere la Câmpulung, în iulie şi august 1944, sub îngrijirea lui Pericle Martinescu şi Ernest Bernea. Evacuaţi din Bucureşti din pricina bombardamentelor, vreo duzină de scriitori, de regulă funcţionari prin ministere, îşi găsiseră la Câmpulung un loc propice pentru discuţii şi proiecte literare. După cum îşi aminteşte memorialistul Pericle Martinescu în cartea „Umbre pe pânza vremii”, se distingeau mai multe facţiuni: grupul „birocraţilor” condus de sociologul şi etnograful Ernest Bernea, grupul „studioşilor” condus de istoricul Emil Condurachi, grupul „artiştilor” în frunte cu Tudor Ciortea şi grupul „boemilor” compus din tineri scriitori aflaţi în „dispersare” la Câmpulung. În cele două numere ale revistei (al treilea, surprins sub tipar de evenimentele din august 1944, n-a mai putut să apară) redactorii încercau să adune laolaltă forţe artistice şi literare cunoscute, „refugiate” în provincie şi aflate în… „criză de afişare”. Printre cei care semnează poezie se numără şi Mihai Moşandrei.
Doar această simplă enumerare a celor mai importante ziare şi reviste apărute la Câmpulung, de la „origini şi până la instaurarea regimului comunist” (ca să parafrazez titlul celebrei „Istorii a literaturii române…” de G. Călinescu) demonstrează că în această perioadă presa câmpulungeană a ţinut pasul tot timpul cu pretenţiile unui oraş cu veche tradiţie culturală. Aproape toate aceste publicaţii pot fi găsite şi consultate la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.