Nu cred că este o coincidenţă programarea unei şedinţe extraordinare taman în ziua împlinirii unui an de când aleşii municipali au depus jurământul. Şi nu orice fel de şedinţă, ci una cu atâtea propuneri de investiţii câte n-au figurat pe ordinea de zi a tuturor întrunirilor dintr-un an. Aduce un pic a bilanţ gruparea într-o singură dezbatere a intenţiilor de lucru pentru acest mandat, pentru a le arăta cetăţenilor: uitaţi cu ce ne-am umplut timpul până acum! Am îndoieli că agenda de proiecte, adusă astăzi în dezbaterea Consiliului Local, va stârni un ropot de aplauze suficient de puternic încât să acopere vociferările nemulţumiţilor. O parte dintre nemulţumiri au justificarea lor acceptabilă, întrucât există riscul ca, atunci când îţi propui foarte mult, şi ca amploare, şi ca valoare a investiţiilor, să nu faci nimic.
Studiind mapa cu proiecte de hotărâri, te pierzi, pur şi simplu, în cantitatea de norme care vizează viitoare lucrări, toate executate cu finanţări atrase. Nici nu s-ar putea altfel, judecând după cifrele puţin spus îndrăzneţe, care servesc viziunii de dezvoltare a Executivului. Înainte de a prezenta succint ce planuri au autorităţile, bazate pe documentaţiile care trebuie să fie votate – de vreme ce au fost plătite -, reiau o recomandare pe care şefa Executivului abia a primit-o la şedinţa trecută. Înainte de a lua hotărârea de a comanda un studiu de fezabilitate, să-l discute mai înainte cu aleşii, ca să nu se ajungă în situaţia parcărilor supraetajate, care costă, una, 33 milioane de lei, alta, 11 milioane de lei. La preţurile valabile acum doi ani! Bani pe care nu ţi-i dă nimeni. Başca parcarea cea mai scumpă, cea de la „Balada”, nici n-ar fi ce trebuie, trântită între blocuri, pe care le depăşeşte cu înălţimea ei.
Avem DALI-uri şi SF-uri pentru spaţiile verzi despre care Elena Lasconi a vorbit un an încheiat. Au făcut ele obiectul unei discuţii Executiv – Legislativ, ca să nu se ajungă iar în situaţia de a fi aprobate doar pentru că s-au dat bani pe ele?! Nu zic că sunt bune sau rele, ieftine sau scumpe, căci nu sunt eu specialistul, dar e pusă toată lumea de acord în privinţa „necesităţii şi oportunităţii”? Dacă toată lumea, Primăria şi Consiliul Local, spune „da”, accept consensul autorităţilor executive şi legislative ca fiind sinonim cu binele oraşului.
Cele şapte „spaţii verzi”, denumirea generică pentru amplasamentele degajate de garaje şi tarabele „ruşilor”, beneficiază, aşadar, de documentaţiile care vor sta la baza organizării achiziţiei serviciilor de proiectare şi execuţie. Adunând valoarea celor şapte investiţii, rezultă un necesar de peste 20 de milioane de lei! 20 de milioane de lei înseamnă jumătate din valoarea secţiunii de dezvoltare a bugetului Câmpulungului pe anul 2021. Vă amintesc că această parte a bugetului local, rezervată investiţiilor – lucrări, dotări şi restul achiziţiilor menite să susţină dezvoltarea municipiului -, se cifrează la aproximativ 41 de milioane de lei. La o asemenea rezervă cu care este imposibil să faci dezvoltare, este evident că amenajarea viitoarelor parcuri n-are cum să fie susţinută din fonduri locale.
Deşi din declaraţiile făcute de primăriţă la sfârşitul verii altceva s-a înţeles. Când PSD-istul Constantin Ivan a întrebat-o, după rectificarea consistentă a bugetului local din 30 iulie, care a produs schimbări majore în lista de investiţii, când vor fi gata cele opt parcuri (era vorba de opt la acel moment), Elena Lasconi a dat ca termen de finalizare sfârşitul anului. De ce sfârşitul anului? Pentru că necesarul financiar fusese asigurat prin acea rectificare care a suplimentat cu 1,3 milioane de lei prevederea de 700.000 de lei pentru spaţii verzi, stabilită în momentul aprobării bugetului local. Iar cei 200.000 de lei alocaţi tot în aprilie, la adoptarea bugetului, pentru parcul de la Grădişte, au primit o „infuzie” de 100.000 de lei, la aceeaşi rectificare.
2 milioane de lei pentru nişte locuri de joacă, plus alţi 300.000 de lei numai pentru Grădişte, mi s-au părut sume arhisuficiente, dar ce înseamnă să nu te pricepi! Proiectantul propune o valoare de zece ori mai mare decât ce s-a reuşit să se strângă sacrificându-se alte prevederi din buget, întrucât există intenţia de a înainta aceste proiecte la un program de finanţare nerambursabilă. Aşadar, nu se întâmplă nimic până la sfârşitul anului.
Nici n-ar fi cu putinţă la ce valoare estimată are, de exemplu, parcul central din Grui, care va fi extins, pe toate laturile, până la intrarea în blocurile care îl înconjoară. Sigur, proiectul arată bine, este unul cutezător, nemaivăzut la Câmpulung, care parcă se simte ruşinat să aspire la ceva atât de pretenţios. Dar şi costurile estimate sunt pe măsură: 6,4 milioane de lei. Fix preţul de la licitaţia câştigată de familia Răuţoiu pentru Piaţa Primăriei. Următoarele trei, ca valoare, sunt tot în Grui: spaţiul verde aflat peste drum de parc – 4,3 milioane de lei, „Prichindelul” – 3,4 milioane de lei, locul de joacă situat vizavi de Biserica Grui – 2,3 milioane de lei. Poziţia a patra, din punct de vedere al cheltuielilor, i se cuvine parcului planificat pe Alexandru cel Bun, realizabil cu aproximativ 3 milioane de lei.
Sunt valori în premieră pentru Câmpulung, de aici şi temerea că ne întindem mai mult decât lungimea plăpumii. Timp de execuţie: un an pentru fiecare în parte, termen care începe să curgă după rezolvarea greului: finanţare, licitaţie care, vedeţi bine, durează. La iluminatul public durează de aproape de un an. Timp de aşteptare: neprecizat. Doi ani şi jumătate, cât au rămas până la următoarele alegeri locale, sunt, cu siguranţă, un răgaz insuficient.