Magda BĂNCESCU
În afara zonelor verzi, a căror aranjare este treabă de profesionist cap-coadă, aleşii noştri au avut în program, la dezbaterea dinaintea Paştelui, şi nişte „betoane”. Unul, pe punctul de autorizare, celălalt, neautorizat. Construcţia neautorizată era un balcon la parterul blocului situat peste drum de Policlinică, pentru care proprietara cerea contract de concesiune a terenului. Este ceea ce în practica Legislativului municipal se cheamă introducere în legalitate a construcţiilor ilegale, care ocupă abuziv terenul public. În acest mandat, autorităţile au mai primit două solicitări similare de la două familii de vişoieni cu balcoane edificate înainte de obţinerea aprobărilor de la Primărie. În luna decembrie a anului trecut, când materialele au ajuns pe ordinea de zi, Consiliul Local n-a apucat să spună nici „da”, nici „ba”, întrucât Elena Lasconi le-a retras din discuţia aleşilor. Motivaţia ei a fost că, în mandatul său, nu vor mai fi legalizate dormitoarele şi bucătăriile exterioare, unele întinse cât ţine apartamentul, prevăzute şi cu intrări separate de scara comună, pentru care s-a spart peretele blocului.
Şi, totuşi, de ce a acceptat, patru luni mai târziu, să manifeste îngăduinţă faţă de o extensie a locuinţei edificată în aceleaşi circumstanţe de ilegalitate precum cele din Vişoi, retrase de la vot? Pentru că speţele se deosebesc. Face diferenţa condiţia încadrării balconului din zona Policlinicii în dimensiunile celor de deasupra. Şi, după cum au constatat membrii Comisiei de Urbanism, care au inspectat exteriorul imobilului, este respectată şi cerinţa culorii alese în momentul izolării termice a blocului.
De aceea, cererea acestei doamne a primit votul Consiliului Local, trecând, înainte de aprobarea în plen, de fermitatea şefei Executivului, care a fost categorică: nu va primi contract pentru teren niciun câmpulungean cu balconul ieşit din proiecţia celor de deasupra. Cazul celor două familii din Vişoi care, probabil, vor vocifera auzind că o concetăţeană a beneficiat de tratament diferit. Asta pentru că suprafaţa ocupată era diferită. Vişoienii s-au întins pe 6,58 metri pătraţi, respectiv 9,43 metri pătraţi, în timp ce câmpulungeanca din centru cerea să plătească chirie pentru 2,75 metri pătraţi.
Nici această femeie nu este de dat ca exemplu de corectitudine, deşi la şedinţa din Joia Mare a existat un ales care a făcut-o. V-am povestit, data trecută, că, înainte „să intre în pâine” la Comisia de Urbanism, unde l-a înlocuit pe colegul de la USR, Adrian Vlădău, Iulian Zanvetor a venit pregătit cu câteva recomandări legate de domeniul în care va activa ca ales local. Chiar dacă discuţiile în plen sunt precedate de analiza proiectelor de hotărâri la comisiile de specialitate, nu strică o dezbatere între Legislativ şi Executiv, pentru ca aceia care urmăresc şedinţa să înţeleagă viitoarele legi locale. Şi-apoi nu toţi aleşii sunt membri ai comisiei care avizează o documentaţie sau alta şi, indiferent că fac sau nu muncă de documentare pe cont propriu, sunt îndreptăţiţi să ceară lămuriri în timpul şedinţei. În afara Executivului, preşedinţii comisiilor Consiliului s-ar putea face utili, prezentându-şi public concluziile ce preced votul, însă n-o fac şi n-am înţeles de ce. Majoritatea sunt la primul mandat, aşa că nu se justifică plictiseala afişată, de parcă şi-ar dori întruniri cât mai scurte.
În chestiunea balconului la a cărui analiză de către Comisia de Urbanism n-a participat, deoarece a dobândit statut de membru la aceeaşi şedinţă, Iulian Zanvetor a exprimat o părere, pe care, personal, nu i-o împărtăşesc. Ca o paranteză, chiar dacă nu intrase oficial în comisie, proaspătul ales făcuse ceva muncă de teren, de vreme ce ştia că acea construcţie de la parter nu le depăşea nici în dreapta, nici în stânga pe cele de la nivelul superior. Zanvetor spunea că e lăudabilă iniţiativa doamnei care solicită să intre în legalitate. Şi că poate fi un exemplu de urmat de către cei care n-au făcut-o încă. E punctul lui de vedere, foarte bine că l-a avut, foarte bine că l-a expus public, dar mie nu mi se pare nimic lăudabil în demersul cetăţenei. Dimpotrivă. Este corect să le spunem oamenilor că femeia n-a construit ea balconul, pentru care voia să plătească chirie sau redevenţă, fiind vorba despre o concesiune, începând cu acest an. În februarie 2003, a cumpărat garsoniera cu balcon cu tot şi, abia în 2021, s-a trezit că-i trebuie contract. Vi se pare ceva lăudabil în faptul că, timp de 18 ani, a tăcut mâlc şi, abia după ce şi-au făcut efectul avertismentele primăriţei că demolează balcoanele, a dat fuga la Primărie ca să intre în legalitate?!
Femeia asta n-a făcut-o din simţ civic, din conştiinţă ori din respect pentru legea locală, ci de frică. Mai ales după ce unii dintre petenţii din decembrie, lăsaţi fără contracte, au rămas şi fără balcon, desfiinţându-l singuri, deoarece Lasconi a refuzat categoric să le încheie actele. Cel mai probabil, cetăţeana din centru s-a speriat şi şi-o fi zis că, decât să fie descoperită de Primărie, mai bine se „denunţă” singură. Asta lăudăm? Şi dăm ca exemplu? Acum, să nu se înţeleagă că facem mare caz dintr-un nimic ca acesta. Până la urmă, doamna respectivă n-a produs cine ştie ce prejudiciu Primăriei, judecând prin comparaţie cu halul în care a fost prăduit bugetul prin afacerile necinstite ale capilor. Şi prin pierderi de zeci de miliarde!
Fiind greu de crezut că cineva mai îndrăzneşte să vină cu balconul la Consiliul Local, Ionel State a presupus că era vorba despre o schimbare de titular al contractului de concesiune. Adică femeia a cumpărat locuinţa cu extensia gata construită şi cerea să fie trecut contractul de concesiune pe numele ei. Nu era deloc aşa, ci, mai grav, a stat liniştită, fără documente, timp de 18 ani. Şi stătea în continuare dacă ieşea acelaşi primar. Şi câţi or mai fi ca ea!