2.Despre tainele unei vieţi abundente
Voia lui Dumnezeu!
Numai cine se predă în totul pentru a face voia lui Dumnezeu şi tocmai de aceea vrea să-L aibă pe Hristos va face experienţa deplină a locuirii lui Hristos în sufletul său şi va putea spune cu adevărat: „Hristos trăieşte în mine.” Acela va putea face voia lui Dumnezeu întotdeauna, cu bucurie. Aici se află secretul simplu şi totuşi aşa de ascuns al desăvârşirii creştine. O continuă dorinţă de a nu trăi nici o clipă altfel decât în deplină concordanţă cu voia lui Dumnezeu, o convingere adâncă despre totala noastră neputinţă, adevărata cunoaştere a lucrării lui Hristos, El, singurul împlinitor al voii lui Dumnezeu, Care a fost rânduit de Dumnezeu să lucreze în mine voia aceasta, o puternică încredinţare că El va face lucrul acesta… iată, acestea sunt diferite feţe ale marelui adevăr: Domnul Isus a venit să facă voia lui Dumnezeu şi, prin această voie, noi suntem sfinţiţi. Voia lui Dumnezeu este ca oamenii să intre în legătură spirituală cu El. În scopul acesta, El a încheiat un legământ cu omul. Duhul Sfânt este răspunsul lui Dumnezeu la credinţă, nu la rugăciune. Credinţa are două feţe: osândirea de sine şi primirea mântuirii (aşa a fost cu tâlharul de pe cruce). Numai cu o astfel de credinţă se primeşte Duhul Sfânt.
„Eu sunt Viţa, voi mlădiţele”
N-am eu voie sa cred că atunci când îmi fac lucrul, când trebuie să predic, sau să conduc o clasă biblică, sau să vizitez pe cei părăsiţi, toată răspunderea lucrării rămâne asupra lui Hristos? Este tocmai ceea ce vrea Hristos să te înveţe. El vrea ca, în toată lucrarea ta, temeiul să fie întotdeauna certitudinea simplă şi binecuvântată: Hristos va avea grijă de toate. Cum răspunde El la această dependenţă plină de încredere? Răspunde prin trimiterea Duhului Sfânt, nu din când în când, ca un dar deosebit, căci nu trebuie să uităm că relaţia dintre mlădiţă şi viţă este de aşa natură încât legătura vitală rămâne neîntreruptă, zi de zi şi ceas de ceas.
Pentru a fi plin de Duhul Sfânt nu trebuie decât să-i spunem păcatului pe nume şi să venim cu el la Cruce. Faptul că trebuie să înaintăm fiind plini de Duhul Sfânt prezintă o importanţă extraordinară. Chiar dacă pentru întristarea Duhului am găsit iertare în sângele Domnului Isus Hristos, totuşi Duhul nu va începe să zidească decât după ce am înţeles şi am luat pentru noi mântuirea, nu numai ca iertare de păcat, ci şi ca izbăvire de sub puterea păcatului. Trebuie să silabisim învăţăturile începătoare ale mântuirii, până când vom simţi în adâncul nostru, pentru fiecare păcat, o durere de nesuportat, aşa încât să ne fie cu neputinţă a-L mai întrista pe Duhul Sfânt. Din cauză că Duhul a fost mereu întristat, Biserica n-a ajuns încă la măsura plinătăţii lui Hristos, deşi au trecut atâtea veacuri. Duhul Sfânt împlineşte în mine, în mod subiectiv, ceea ce Hristos a făcut în mine sub aspect obiectiv.
Taina vieţii de credinţă stă în a ne lepăda de propria noastră viaţă, a o urî şi a o părăsi. Acelaşi Domn Isus, Care a fost pe cruce împlinitorul voii lui Dumnezeu pentru mântuirea ta, trăieşte acum în cer, pentru a aduce la îndeplinire în tine aceeaşi voie a lui Dumnezeu. Dacă vrem să-L vedem pe Domnul Isus, ar trebui să ţinem seama că El Se iveşte rareori acolo unde Îl aşteptăm. El apare acolo unde ne-am aştepta noi mai puţin şi într-un complex de împrejurări total nefavorabil. Un lucrător creştin poate rămâne credincios numai dacă e mereu gata pentru o vizită neaşteptată. Stai liniştit şi crede că tot ce a spus Dumnezeu este adevărat, cu toate că, momentan, nu poţi înţelege ce face El. El urmăreşte, în ascuns, lucruri mai mari decât acelea pentru care te rogi tu.
Identificarea cu Hristos
Eşti tu atât de puţin identificat cu viaţa Domnului Isus, încât să nu te aşezi în poziţia unui copil al lui Dumnezeu care stă de vorbă cu El cu privire la orice lucru şi recunoaşte că toate vin din mâna Lui? Lucrează harul Său în viaţa ta, prin tine, în treburile tale, în gospodăria ta? Te-ai întrebat de ce trebuie să treci prin lucrurile prin care treci? Rămâi într-o deplină părtăşie cu El! Viaţa reprezentativă a Domnului Isus trebuie să devină propria ta viaţă, simplă şi dinamică; aşa cum a trăit şi a lucrat El printre oameni, aşa trebuie să trăiască şi în tine. Se roagă Fiul lui Dumnezeu în mine sau îi fac prescripţii? Îşi îndeplineşte El slujba în mine aşa cum Şi-o făcea când era pe pământ? Trece Fiul lui Dumnezeu în mine prin suferinţe când caută să-Şi împlinească planurile Sale? Cu cât cunoaştem mai bine viaţa lăuntrică a celor mai avansaţi dintre sfinţi, cu atât mai bine recunoaştem în ce constă planul lui Dumnezeu, şi anume: să împlinim ce lipseşte suferinţelor lui Cristos. Mai este mult de făcut în sensul acestei împliniri.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424