Falitul şi cămătarul

Ce nu este în stare omul să facă pentru un ban în plus? În oraş există mai multe persoane, cămătari de meserie, care dau bani cu împrumut, cu dobânzi consistente. Un bărbat, care a reuşit, în timp, să strângă avere, cunoscut că „ajută” pe oricine la nevoie, oferă cunoştinţelor, prietenilor şi vecinilor bani pe perioade scurte de timp. Numai că, pentru a avea garanţia că banii îi sunt înapoiaţi la termen, cere ca amanet diverse obiecte de valoare: bijuterii, bibelouri, tablouri, goblenuri, etc. Dacă solicitantul nu se ţine de „clauzele” verbale în ceea ce priveşte rambursarea sumei, atunci, obiectul este pierdut. Un tânăr domn aflat la ananghie, după ce şi-a lăsat salariul prin săli de jocuri şi după ce a vândut mai tot din casă, s-a adresat insului care oferă credite. Acesta nu a dorit să-i ofere suma cerută fără gajul pretins tuturor. Cum debitorul nu prea mai are de niciunele, a început să bată pe la uşile rudelor, pentru a-i împrumuta un obiect de valoare. Nicăieri nu a găsit ceea ce căuta, din cauza patimilor care l-au adus într-o stare degradantă. Dacă a văzut că nu rezolvă cu rudele, a trecut pe la prieteni, dar nici la ei nu a găsit înţelegere. Acasă, a început să-şi facă inventarul  bunurilor rămase. Cu o sacoşică la subţioară, s-a dus la uşa bancherului, vecin de-al lui, cu care a început negocierile. Din plasă, tânărul a început să scoată o pereche de blugi spălăciţi, un tricou nou, nişte cărţi şi o vază cu tot cu flori (din plastic). După discuţii prelungite, despre o eventuală creştere a dobânzii, a primit 300 de lei, pe care îi va înapoia într-un cuantum triplu. Sunt destule persoane aflate în impas financiar care apelează la astfel de împrumuturi avantajoase doar pentru cel care dă. Musceleanul de pe bulevard