Din prea multe sentimente, exces de zel şi rugăminţi, un cetăţean de bună credinţă al Argeşului a vrut să arate lumii întregi că este un bun samaritean şi a reuşit. S-a supus rugii unui prieten vechi şi a acceptat să facă un sacrificiu intelectual, prin a-l scoate pe apropiat din încurcătură. După ce a arătat tuturor de ceea ce este în stare şi că s-a făcut mare, arată tot ceea ce poate. A trecut la fapte şi-şi caută iertarea păcatelor, însă fără a se arăta prea mult la faţă. Preocupat fiind de multele-i probleme, uită că mai are şi obligaţii şi dispare, pentru a apărea din senin atunci când nimeni nu se mai aşteaptă. Cu reţinere trâmbiţează că este şi a fost în aşteptarea clipei care să-i lumineze calea.
Domnişoara şi licheaua
O domnişoară din lumea bună a municipiului s-a trezit pusă în faţa unei situaţii mai puţin plăcute. Plecată cu treburi de serviciu, cu un coleg, acesta şi-a rugat însoţitoarea să meargă cu el până la un magazin pentru a cumpăra ceva ce comandase cu ceva timp în urmă. El, un domn de vârsta a doua, ea, foarte tânără. El, o persoană cunoscută cu „antecedente”, ea, o fire mai retrasă şi cu mult bun simţ. De domn pot fi spuse mult mai multe, deoarece cam tot ceea ce face este cu susul în jos. Insul caută întotdeauna să-şi atribuie ceea ce nu face. Ca să nu mai spunem că pe lângă anii, destui de mulţi, mai este şi „nedodat” de către mama natură. Mai pe scurt: nu are nimic din ceea ce ar putea atrage o femeie. Astfel că nu se ştie ce gânduri avea omul atunci când a intrat împreună cu tânăra în magazin şi a cerut vânzătoarei ceea ce avea de luat. Totuşi, a intrat, iar cea din spatele tejghelei i-a ambalat imediat o sticlă de coniac scump şi a întins „coletul” domnişoarei cu remarca că: „era mai bun un vin”. Tânăra, surprinsă de atitudinea vânzătoarei, a ieşit fulger din magazin şi şi-a aşteptat colegul la serviciu, unde a avut grijă să-i tragă o muştruluială pe cinste. Musceleanul de pe bulevard