1.Despre viaţa creştină
Mântuirea nu vine prin „acceptarea lucrului isprăvit” sau prin „hotărârea pentru Hristos”. Ea vine prin credinţa în Domnul Isus Hristos, în întregimea Lui, Domnul cel viu, cel biruitor, Care, ca Dumnezeu şi om, S-a luptat lupta noastră şi a câştigat-o; a acceptat datoria noastră ca fiind a Lui proprie şi a plătit-o; a luat păcatele noastre şi a murit din pricina lor şi S-a înălţat iarăşi ca să ne facă slobozi. Acesta este Hristosul adevărat, şi nimic mai puţin nu ne va fi de ajuns.
Dar, cu toate acestea, pentru noi Hristos este ceva mai puţin, şi facem bine dacă-L identificăm ca să-L putem repudia. Este ceva ca o închipuire poetică, un produs al unei închipuiri romantice şi o fantezie sentimentală religioasă. El este folosit ca mijloc pentru aproape orice ţel lumesc, dar niciodată nu este mărturisit ca Domn. Aceşti creştini falşi urmează unui Hristos fals. Ei doresc ajutorul Lui, dar nu mijlocirea Lui. Ei vor să-L măgulească, dar niciodată nu ascultă de El.
Argumentarea apostolilor este că Omul Isus a fost înălţat mai presus decât îngerii, mai presus decât Moise şi Aaron şi mai presus decât orice făptură de pe pământ şi din cer, iar această poziţie proslăvită El Şi-a câştigat-o ca om. Ca Dumnezeu, El Se afla deja infinit mai presus decât toate fiinţele. Apostolii nu propovăduiau măreţia mai presus de toate a lui Dumnezeu, lucru care ar fi fost de prisos, ci a unui Om, ceea ce era necesar. Primii creştini credeau că Isus din Nazaret, un om pe care ei îl cunoşteau, a fost înălţat la o poziţie de Domn peste univers. El era încă prietenul lor, încă unul din ei, dar care i-a părăsit pentru o vreme, ca să Se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu în sprijinul lor. Şi dovada acestui lucru era prezenţa Duhului Sfânt în mijlocul lor.
O pricină a slăbiciunii noastre morale actuale este o învăţătură necorespunzătoare despre Domnul Isus Hristos. Noi gândim despre Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu, dar nu izbutim să-L concepem ca pe un om proslăvit. Ca să recâştigăm puterea Bisericii primare, trebuie să credem ce credeau membrii ei. Şi ei credeau că au un Om dovedit ca Dumnezeu, Care îi reprezintă în cer. Să privim cu băgare de seamă la lume sau, şi mai bine, să privim la ea de sus, unde Domnul Isus Hristos şade la dreapta Tatălui, şi noi în El. învăţătura discreditată a unui Hristos împărţit se înfăţişează astfel: „Hristos este şi Mântuitor şi Domn. Un păcătos poate fi mântuit primindu-L ca Mântuitor, fără să I se supună Lui ca Domn”. Hristos trebuie să fie Domn, altfel nu va fi nici Mântuitor.
A propovădui că Domnul Isus Hristos va folosi sfânta Lui putere ca să promoveze interesele noastre lumeşti, înseamnă a-I face o nedreptate Domnului nostru şi a ne vătăma sufletele. Trebuie să învăţăm adevărurile despre suveranitatea lui Dumnezeu şi, de asemenea, despre atributele domneşti ale Domnului Isus Hristos. Domnul Isus Hristos nu vrea să fie folosit de progenitura egoistă a lui Adam. Să învăţăm bine aceste lucruri, pentru ca să fim cruţaţi de suprema tragedie de a urma unui Hristos care e numai un Hristos convenţional, şi nu adevăratul Domn al slavei. Duhul nu dă niciodată mărturie cu privire la o dispută despre Hristos, dar El niciodată nu slăbeşte în a da mărturie pentru o propovăduire cu privire la un Hristos răstignit, mort şi înviat şi acum înălţat la dreapta Măririi, în locurile cereşti.
Duhul Sfânt este indispensabil
După părerea mea, relaţia Duhului Sfânt cu credinciosul este problema cea mai importantă cu care este confruntată Biserica astăzi. Satan s-a opus învăţăturii cu privire lă o viaţă plină de Duhul Sfânt şi a înconjurat-o cu idei false şi cu spaime. Viaţa călăuzită de Duhul Sfânt nu este o ediţie specială de lux a creştinismului. Ea este o parte din planul total al lui Dumnezeu pentru poporul Lui. Cu privire la Duhul Sfânt, nimic nu este bizar, sau straniu, sau misterios. Eu vă recomand să nu faceţi nimic altceva cu privire la El decât să meditaţi asupra Scripturilor care se referă la acest adevăr. Nu trebuie să-L convingeţi pe Dumnezeu să vă facă vreo favoare. A fi umplut de Duhul Sfânt este tot aşa de simplu ca a respira: pur şi simplu, să expiraţi şi să inspiraţi. Mai înainte de a putea să fii umplut de Duhul Sfânt trebuie să doreşti a fi umplut.
Eşti tu sigur că doreşti să fii stăpânit de un alt duh decât al tău propriu? Acel Duh, dacă te ia în stăpânire, va fi Domnul vieţii tale. Vrei tu să predai Duhului Sfânt cheile vieţii şi sufletului tău? Întreb din nou: eşti sigur că ai nevoie să fii umplut? Nu poţi tu să progresezi în situaţia în care te afli? Dacă simţi că există trepte de spiritualitate pe care tu nu le-ai atins, că există roadă pe care trebuie s-o aduci şi n-o aduci, biruinţe pe care trebuiesc, le ai şi nu le ai, eu aş zice: „Vino!”, fiindcă Dumnezeu are ceva pentru tine.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424