Învierea morţilor şi venirea din nou a Domnului Isus
O înviere sufletească şi o înviere a trupului. În Ioan 5.20-30 este vorba despre învierea morţilor. Dar este o moarte a sufletului şi este o moarte a trupului. Pe cei care trăiesc în păcat, Cuvântul lui Dumnezeu îi numeşte morţi în păcate şi fărădelegi. Cuvântul de aici spune că vine ceasul, şi-a şi venit, când cei morţi în păcate şi fărădelegi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor trăi (versetul 25), vor învia. Mai jos (versetul 28) spune: “Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele”. Aici sunt cei morţi din morminte. Este deci o înviere a sufletului şi este o înviere a trupului. De învierea sufletului nu au parte decât cei ce prin pocăinţă şi credinţă primesc pe Domnul Isus ca să asculte de El. Sufletele lor sunt aduse la o viaţă nouă. În ce priveşte însă trupurile, toţi vor învia. Credincioşi, necredincioşi, nu are a face, toţi vor învia, dar fiecare la rândul cetei lui. Deci cine nu ascultă de glasul Domnului şi trăieşte mai departe în păcate şi fărădelegi va avea totuşi parte de învierea trupului. Domnul Isus va da un trup de slavă celor ce sunt ai Lui şi un trup nemuritor celor ce nu sunt ai Lui.
O înviere a tuturor, dar nu toţi în acelaşi timp. Toţi vor ieşi afară din mormânt; va fi şi o înviere a tuturor. “Vor ieşi afară” (Ioan 5.29) din ele şi se vor arăta aşa cum sunt înaintea lui Dumnezeu. Atunci făţarnicul nu va mai avea masca pe faţă. Stricatul şi stricata nu vor mai avea masca de oameni cumsecade; zgârcitul, lacomul de avere, nu va mai avea masca de om chibzuit. La fiecare, păcatele se vor arăta în toată urâciunea lor. Toate vor fi văzute în lumina lui Dumnezeu, pentru că “totul este gol şi descoperit” înaintea Lui. Nu toţi vor învia în acelaşi timp şi nu toţi vor fi judecaţi în acelaşi timp; unii vor învia pentru viaţă, iar alţii pentru judecată. Omul nu moare ca un animal. Multora le-ar părea bine să dispară pentru totdeauna şi să nu mai fie chemaţi la judecată. Moartea însă nu aduce nicio schimbare în om. Intrarea în veşnicie nu aduce o schimbare.
A adormi, expresie folosită pentru moartea credinciosului. Despre cei care au adormit în Hristos nu se zice întotdeauna că au murit. Nu greşim dacă spunem că au murit, dar Scriptura îi numeşte “cei care au adormit”. Prin aceasta se arată cât de uşor Îi este Celui Atotputernic să facă minunea de a le da un trup nou. Este ca şi cum noi am scula pe cineva din somn. Trupul celor credincioşi este ca o haină purtată. Când sufletul este într-un trup lovit de boală, de suferinţă, trupul ajunge ca o haină veche, roasă de molii. Trupurile lor abia se mai târăsc pe pământ, dar vor căpăta alte trupuri de slavă. Mormântul este ca o garderobă pentru cei care sunt credincioşi. Pui acolo hainele de purtare, care sunt şi hainele de suferinţă, pentru a lua de acolo, la glasul Domnului Hristos, trupuri slăvite. “Învierea dintre cei morţi” (Filipeni 3.11) înseamnă că unii morţi rămân morţi pentru un timp şi că numai cei credincioşi învie întâi.
Credinţa în învierea morţilor. Printre corinteni se găseau unii care spuneau: Noi credem în Domnul Isus, dar nu putem crede că mai învie morţii… Probabil că numărul acestora nu va fi fost mare. Aceasta era însă o învăţătură stricată, care tindea să-i molipsească pe toţi din adunare, şi atunci apostolul ia atitudine împotriva acestei învăţături. Era grija lui pentru sufletele pe care le câştigase pentru Domnul Isus şi pe care le şi păstorise. Apostolul stabileşte adevărul pentru toţi câţi vor să înţeleagă şi să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu: “Dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat dintre morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?” (1 Corinteni 15.13). Aceia nu puteau să înţeleagă acest lucru, se luau după ce le vedeau ochii. Mâncat de viermi, trupul s-a prefăcut în ţărână, iată ce le spunea vederea. Descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu spune însă că trupurile vor învia. -Bine, dar asta n-o pot înţelege. Cum vine asta? Eu văd bine că trupul s-a prefăcut în ţărână. -Nu este vorba de ceea ce înţeleg eu, ci de ceea ce-mi descoperă Dumnezeu. Credinţa merge mult mai departe decât mintea. Mintea este scurtă şi nu poate să pătrundă acest adevăr care ne-a fost comunicat de Dumnezeu. Cine stă pe temeiul minţii lui zice: “Cum învie morţii?” Cine stă pe temeiul descoperirii Cuvântului lui Dumnezeu zice: Aceasta este treaba lui Dumnezeu. Mintea mea nu poate înţelege cum mai poate fi înviat trupul; dar credinţa mea primeşte acest adevăr şi mă întemeiez pe puterea lui Dumnezeu. (Continuare în numărul viitor) Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr.3, Câmpulung Muscel.
Telefon de contact 0745.021.424.