Atunci când nesimţirea le stă unora pe buze!
În municipiul Câmpulung, la fel ca şi-n alte oraşe din ţară, spartul seminţelor şi aruncatul cojilor pe jos a devenit un fel de sport naţional de prost gust, ce angrenează toate categoriile de vârstă, indiferent de condiţia socială. Şi cum seminţele merg de minune cu suc sau bere, peisajul pe care persoanele cu astfel de apucături îl lasă în urmă este unul dezolant.
În 2015, urmând exemplul colegilor lor din alte localităţi, Poliţia Locală s-a gândit să-i sancţioneze pe devoratorii de seminţe în spaţiile publice, care dau dovadă de o lipsă acută de civilizaţie, însă, constatăm cu amărăciune că doar s-au gândit! Cojile de seminţe, la pachet cu alte mizerii, au invadat Câmpulungul, locurile preferate de cei care au astfel de obiceiuri fiind parcurile, spaţiile de joacă, băncile din faţa blocurilor, dar şi cele amplasate de administraţia locală prin oraş, inclusiv pe Bulevardul Pardon.
Până când?
În Parcul Kretzulescu, cel cu reabilitarea eşuată de pe vremea administraţiei conduse de primarul Călin Andrei, grupuri de tineri lipsiţi de orice urmă de bun-simţ şi-au făcut un obicei de a pierde vremea în chioşcul amenajat pe „insuliţă”, în zona lacului, „pavându-l”cu hârtii motolite, resturi de mâncare, mucuri de ţigări, coji de seminţe, sticle de plastic sau doze din aluminiu, chiar dacă în apropiere se află un coş de gunoi. Nimeni nu le-a cerut până acum socoteală celor ce fac mizerie pe domeniul public, cu toate că poliţiştii locali s-au hotărât, încă din 2015 (!!!) să îndrepte lucrurile, demarând o acţiune de prevenire şi stopare a acestui fenomen. „Noi avem o acţiune de sancţionare a celor care consumă anumite produse şi abandonează ambalajele în alte locuri decât cele stabilite şi anume acolo unde se depozitează deşeurile, a celor care consumă băuturi alcoolice pe domeniul public. Totodată, fac un apel la bunul simţ al omului, pentru că este foarte uşor să strângi acele coji într-o pungă, pe care să o arunci într-un coş de gunoi, decât să le laşi pe jos aruncate. Vom fi foarte aspri cu cei pe care îi vom vedea că zac într-o mare de coji de seminţe. Amenda este cuprinsă între 200 lei şi 400 lei.”, ne declara la vremea respectivă Auraş Ghiţă, şeful Poliţiei Locale Câmpulung. Acţiunea s-a dovedit o frecţie la picior de lemn pentru că nesimţirea continuă să fie la ea acasă în locurile publice din Câmpulung. Anumite treburi ţin strict de moralitate şi nu sunt reglementate prin lege. Dar întrebarea este: până când? Până când se mai tolerează „covoarele” de coji de seminţe prin parcuri? Până când o să mai fie în regulă să arunci mucuri ţigări pe unde-ţi vine? Până când o să mai fie „ok” şi laşi gunoiul pe unde ai chef? N-aş vrea să generalizez şi nici să-mi vorbesc de rău propriul popor, dar trebuie să spun, cu tristeţe: da, suntem un popor de spărgători de seminţe, un popor care-şi bate joc de natura înconjurătoare care ne-a oferit atât de multe! Oare va apărea vreodată o hotărâre de Consiliu Local care să interzică spartul seminţelor în parcuri sau dacă nu măcar panouri de avertizare care să le oprească unora nesimţirea de pe buze?! Nu cred, dar aştept!
Parcul şi Băile Kretzulescu, obiective turistice importante în perioada interbelică
Prin apariţia între anii 1870 – 1897 a Grădinii Publice, a Aleei Principele Carol – actualul Bulevard „Pardon” şi a Băilor Kretzulescu, printr-un efort admirabil al administraţiei publice din acele vremuri, în parteneriat cu persoane private care au donat terenuri şi au susţinut realizarea acestor obiective de interes public, oraşul Câmpulung a făcut primii paşi în domeniul dezvoltării turismului de vilegiatură, fiind declarat prin înaltul decret regal 411 din 10 februarie 1925 – Staţiune Climaterică – datorită aşezării geografice, a condiţiilor climaterice,dar şi a aspectului oraşului. Băile Kretzulescu împreună cu parcul ce le înconjoară erau situate în acea vreme în nordul oraşului, într-o zonă verde, cu arbori seculari, situată pe Iazul Morilor, în imediata vecinătate a Râului Târgului. Construite în 1897 din iniţiativa renumitului medic şi om politic Nicolae Kretzulescu (1812 – 1900), băile au fost constituite dintr-un ansamblu ce conţinea două clădiri monumentale (dintre care una se mai păstrează şi astăzi) legate printr-un frumos portic din lemn de un bazin închis perimetral, ce creau o incintă de tipul piaţetă – curte interioară, loc de primire şi acces spre parc, dotat cu o fântână arteziană, bănci, corpuri de iluminat şi multe flori. Axa de compoziţie principală a ansamblului era orientată pe direcţia nord-sud, accesul în curtea interioară, făcându-se dinspre sud, actuala stradă Nae Leonard. Destinaţia iniţială a acestui stabiliment era: băi de tratament. Anii au trecut şi, din păcate, nu s-a mai păstrat aproape mai nimic din splendoarea de odinioară, Băile Kretzulescu ajungând să fie, până la momentul în care s-a început „marea reabilitare”, un refugiu pentru oamenii străzii. Ama IVAN