Magda BĂNCESCU
Răbdarea, una dintre cele mai apreciate virtuţi ale credinciosului adevărat, reprezintă un test picat şi de musceleni, pe care greul nu pare că-i uneşte, ci-i dezbină mai tare. În seara dinaintea impunerii interdicţiilor de deplasare, se goliseră apartamentele în favoarea magazinelor mari şi mici, din centru şi din cartiere. Cozile de a căror imagine avem parte de aproape două săptămâni căpătaseră maximul consistenţei zilele trecute, când s-a înfricoşat cetăţeanul că va fi chestionat de Poliţie pe stradă, ca înainte de ’89. La Kaufland, miercuri seara, nu era chip să pierzi vremea, căci mulţimea de cumpărători din exterior depăşea lungimea magazinului, prin urmare, o parte din puhoi a luat calea Vişoiului, unde a aglomerat Carrefour. Casierele s-au transformat în agenţi de pază, monitorizând interiorul şi exteriorul, ca să se asigure că se menţine un echilibru între cei care intră şi cei care ies. În astfel de momente triste şi tensionate, cunoşti omul parcă mai mult ca niciodată. Şi-i cunoşti urâţenia interioară, deşi astfel de vremuri grele se trec cu răbdare şi purtare cuviincioasă. Chiar e nevoie să-ţi atragă atenţia angajaţii magazinului să te mişti mai repede, ca să nu aştepte ceilalţi, afară, în vânt şi frig?! Chiar e nevoie să studiezi etichete, oferte şi promoţii, când pasul alergător printre rafturi este o dovadă că îţi pasă de restul?!
Cine are bun simţ a gătat shopping-ul în cinci-zece minute, cine nu… a fost împins de la spate de angajaţi, aflaţi şi ei într-o postură deloc confortabilă, de a le atrage atenţia clienţilor că nu e timpul de plimbare printre standuri. Să mai spunem despre datul mărunt din buze la coadă, de ironii, de zeflemeaua ieftină, de parcă cineva vrea răul unei naţii care, cum se nimereşte, iese la cumpărături în acelaşi timp?! Plus aşezatul unor nătărăi în faţa rândului, ştiind că înfăţişarea şi manifestările tupeiste descurajează dojenile celor găsiţi la „faţa locului”, aşteptând, înţelegători ori ba, să intre. Plus venitul la magazin tot câte doi, câte trei din familie, deşi unul este de ajuns, în contextul noilor restricţii. Pur şi simplu, nu vrem, nu că nu putem.
Tot din categoria celor care „nu vor” face parte cetăţeanul care s-a descărcat, on-line, la adresa primarului de la Stoeneşti, care n-a mers să se asigure dacă părinţii lui au ce mânca şi ce bea. El, fiul, nu avea această obligaţie, deoarece locuieşte în străinătate şi nu-şi poate suna părinţii ca să afle direct de la ei în ce situaţie sunt. În schimb, „iresponsabilul” de primar este vinovat că nu i-a informat pe bătrânii din speţa prezentată, unul de aproape 70 de ani, celălalt de peste 80 de ani, ce conţine cea mai nouă ordonanţă militară privitor la interdicţiile ieşirii din casă a seniorilor. Aceştia suntem, chiar trăiţi în Occident nişte ani, se pare că nu ne lăsăm „contagiaţi” de decenţa societăţilor civilizate, care nu aşteaptă totul de la autorităţi.
Departe de a-i lua apărarea celui de la Stoeneşti, mai ales că nu se află între edilii grijulii care, ştiind că oamenii nu mai pot veni la Primărie – instituţie căreia, oricum, n-aveau voie să i se adreseze mai mult de două ore pe zi, între 10.00-12.00, şi asta înainte de ordonanţele militare -, facilitează comunicarea cu comunitatea locală. Aşa cum fac alţi colegi de breaslă, puţini, ce-i drept, care-şi ţin la curent consătenii şi cu programul de permanenţă la Primărie, şi cu izolaţii, şi cu posibilitatea magazinelor din comună de a aduce mărfurile acasă la solicitanţi. Adică fac dovada că se implică, atât cât pot şi cum pot. În cazul Stoeneşti, cetăţeanul iritat l-a pârât pe primarul Marin, care s-ar fi stropşit la el că n-are timp de părinţii lui.
Dacă edilului de la Stoeneşti i se impută lipsa de sensibilitate, cel de la Valea Mare Pravăţ poate fi acuzat lejer de lipsă de responsabilitate, tolerând o ditamai grămada peste drum de Primărie, formată din zeci de persoane, înghesuite la coadă la alocaţii. Boncoi, cu gura lui, a recunoscut că în „ţigănie”, adică la Gura Pravăţ, unde trăieşte comunitatea de rudari oarecum izolată de restul localităţii, s-au întors mulţi din străinătate şi era periculos pentru poştaşi să meargă la ei. Deşi chiar şi izolaţii îşi primesc drepturile distribuite prin intermediul Poştei, cu menţiunea că poştaşii trebuie să poarte echipament special, măşti, mănuşi şi ochelari de protecţie. Şi cum era periculos pentru poştaşii de la Valea Mare – colectiv din care face parte şi una dintre fiicele primarului -, să se ducă la ei echipaţi, s-a procedat la o treabă mult mai periculoasă, aducându-i pe „bruneţi” în „inima” comunei, unde funcţionează Poşta. Primarul s-a apărat cum că a fost decizia Poştei, nu a lui, ca părinte care-şi apără copilul de probabilitatea de a contracta virusul de la rudari. Dar nici el, ca responsabil de viaţa consătenilor, n-a mişcat un deget ca să spargă gloata revărsată la doi paşi de Primărie şi Poliţie.
De asta ne pare rău că interdicţia ieşirii din case a concetăţenilor trecuţi de 65 de ani nu se aplică şi primarilor, care, şi în aceste vremuri teribile, fac dovada că nu sunt buni de nimic.