Cap. IV
CĂMINUL CREDINŢEI ŞI ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR
2.Căminul credinţei şi Adunarea lui Dumnezeu! (Numeri 11:16-17, 24-30)
Un alt aspect al relaţiilor dintre căminul credinţei şi Adunare este deschiderea caselor noastre pentru Adunarea lui Dumnezeu, ca în acele frumoase exemple ale Scripturii: Maria, gazda Adunării din Ierusalim, Nimfa, gazda Adunării din Laodicea, Arhip, gazda Adunării din Colose, Gaiu, gazda Adunării din Corint, Acuila şi Priscila, gazdele Adunării din Roma. Referitor la acest ultim exemplu, Acuila şi Priscila, pe care i-am privit în câteva din momentele în care-i prezintă Scriptura, la Roma, la Corint sau la Efes, oraşe care au dominat vremea de atunci a împărăţiei romane, Pavel ajunge să spună: „sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, care şi-au pus capul în joc ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile ieşite dintre Neamuri”. Pare o exagerare şi totuşi în lumea cunoscută atunci, oriunde era o Adunare a lui Dumnezeu, apostolul Pavel constată că era datoare faţă de slujba pe care o făcuseră Acuila şi Priscila. Ei au rămas în anonimat, dar au fost instrumente destoinice, prin care a trecut chemarea Evangheliei spre toate Bisericile formale între neamuri, în vremea aceea. Mulţumirea personală a Apostolului, ca şi a Bisericilor dintre neamuri, este o cinste pentru ei şi pentru „Capul” lor care i-a învrednicit dându-le acest rost. Ei n-au fost oameni mari, nici apostoli, nici învăţători, nici prezbiteri, nici diaconi; ei n-au avut nici un asemenea titlu pe terenul Adunării lui Dumnezeu şi totuşi Adunările le sunt îndatorate pentru slujba pe care au făcut-o pentru Dumnezeu, cu riscul propriei lor vieţi. De la ei putem înţelege ce înseamnă ca şi propriile noastre case să fie un loc pentru interesele lui Dumnezeu, chiar dacă trebuie să fim gata şi pentru sacrificiu.
Pot fi vremuri tulburi, în care Adunarea lui Dumnezeu nu poate găzdui pe cei credincioşi în cadrul ei obişnuit. Atunci este necesară o casă deschisă cu bunăvoinţă pentru primirea lor, aşa cum a făcut credinciosul Gaiu odinioară, căruia apostolul Ioan îi adresează cea de-a treia Epistolă a lui: „Prezbiterul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr. Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr” 3 Ioan 1:1-3. Casele noastre trebuie să se deschidă pentru interesele Adunării, ale fraţilor şi ale lui Dumnezeu, aşa cum şi Casa lui Dumnezeu s-a deschis pentru noi, ca să ne primească pe terenul mântuirii, pe principiul harului lui Dumnezeu.
Referitor la multele întrebări pe care ni le-am pus şi pe care ni le punem mereu în legătură cu aspectele practice, concrete, ale căminului credinţei, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi sub autoritatea Lui, ne poate fi folositor exemplul împărătesei din Seba. Ea a venit la Ierusalim pe timpul lui Solomon, ca să-l încerce pe împărat prin întrebări grele 1 Împăraţi 10:1-10. Solomon i-a răspuns la toate şi n-a fost nimic pe care să nu fi ştiut să i-l lămurească.
Prin Domnul Hristos însă, după propriile Sale cuvinte: „Iată că aici este Unul mai mare decât Solomon” Matei 12:42, ştim că şi în adunare şi acasă, este Unul mai mare decât Solomon, Căruia Îi putem adresa toate întrebările noastre, oricât de grele. Oricând nu ştim ceva, nu trebuie să facem drumul din Seba la Ierusalim, ci este de ajuns o atitudine cinstită de credinţă, în smerenie şi dependenţă de Cel care este mai mare decât Solomon. Iar El, cu siguranţă, ne va spune cu mult mai mult şi cu mult mai bine decât a spus odinioară Solomon acestei împărătese. Despre ea, Cuvântul lui Dumnezeu spune mai departe că „a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise, şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui şi arderile de tot pe care le aducea în Casa Domnului”. Ea a observat rosturile casei; era femeie şi se uita la cele ce în general sunt în competenţa femeii. Iar după aceea, uimită a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta! Dar nu credeam, până n-am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire decât am auzit mergându-ţi faima. Ferice de oamenii tăi!”
Ferice şi de căminele care sunt conduse prin autoritatea credinţei de către Domnul Hristos! El este mai mare decât Solomon şi poate zidi într-un chip minunat casa fiecăruia dintre cei credincioşi care I se supun. Domnul Hristos spune în Evanghelia după Matei 7:24 un cuvânt minunat: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă”. Doresc o casă zidită pe stâncă pentru noi toţi! Secretul ei se află în a învăţa de la Domnul Hristos şi în a face, prin El, toate lucrurile pe care ni le spune Cuvântul Său.
(Continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3
Telefon contact: 0745.021.424