Cap. IV
CĂMINUL CREDINŢEI ŞI ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR
Ce frumoasă este această sfântă asociaţie în intimă părtăşie: „ca un copil cu tatăl lui”, fără acele tulburătoare nepotriviri sau conflicte dintre generaţii, care au compromis atâţia credincioşi cu trecerea timpului! Deşi unul era poate la sfârşit de drum, iar celălalt la început de drum, Pavel şi Timotei mergeau pas la pas, având acelaşi interes care-i unea, înaintarea Evangheliei lui Hristos.
În acelaşi fel, ca un copil cu tatăl lui, mergeau odinioară Avraam şi Isaac, sub autoritatea credinţei întemeiată pe dispoziţiile lui Dumnezeu. Ei urcau muntele Moria spre a împlini interesele lui Dumnezeu, despre care au fost înştiinţaţi în căminul lor. Asemănător i-am putea înţelege într-o altă vreme pe Moise şi Iosua, tânărul său slujitor, care trăiau ca doi prieteni în acelaşi cort al întâlnirii, în părtăşie cu Dumnezeu. Timp de 40 de ani, drumul lor a fost comun, iar atunci când Moise a fost retras din slujba în care fusese pus de Dumnezeu, Iosua a preluat şi a împlinit mai departe interesele lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
Deşi frumoase, aceste exemple de părtăşie în familie sunt numai raze firave din soarele acelui cămin ceresc, în care Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său au lucrat împreună totul pentru interesele noastre. „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez” Ioan 5:17, spunea Domnul Hristos, descoperind ceva din taina căminului ceresc al Tatălui Său, pentru care L-am văzut întotdeauna angajat alături de Tatăl.
Lumina acestor exemple ne poate ajuta să înţelegem că cel credincios, preocupat de interesele lui Hristos şi de înaintarea Evangheliei, poate găsi apoi un colaborator în copilul mântuit, tocmai prin această înaintare a Evangheliei. Astfel, odată cu intrarea mântuirii în casă, cel mântuit devine un slujitor al lui Dumnezeu pentru înaintarea Evangheliei, câştigând alte suflete pentru mântuire şi alţi colaboratori care să conducă mai departe interesele lui Dumnezeu, într-o plăcută părtăşie de familie.
Scriptura ne pune înainte numeroase exemple de case (sau familii) folosite ca instrumente pentru realizarea intereselor lui Dumnezeu şi care ne pot forma o gândire spirituală potrivită, eliberându-ne de propriile noastre atitudini sau sentimente şi făcându-ne capabili să fim receptivi faţă de interesele lui Dumnezeu.
Adam şi Eva constituie cel dintâi cuplu creat spre a împlini interesele cerului. Lor li se adresează Dumnezeu pentru prima dată cu cuvintele: „creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l”, în Geneza 1:28; voia lui Dumnezeu era mai presus decât interesele lor şi Cel ce i-a creat în acest fel îi angajează în viaţa de familie pentru scopul acesta. Căsătoria este astfel un mijloc, nu un scop, fiind prezentată în capitolul 3, în timp ce scopul apare în capitolul 1 din Geneza. La celălalt capăt de eră se află al doilea Adam, care printr-o legătură spirituală cu Adunarea, al cărei Cap este, are rostul de a umple cerul cu cei care se nasc într-un chip spiritual din Hristos, aşa cum cel dintâi Adam a avut rostul de a umple pământul cu cei născuţi din el. Înaintarea Evangheliei are rostul de a smulge pe cei născuţi din primul Adam, pentru a-i trece în familia spirituală a Celui de-al doilea Adam, făcând posibilă nu doar umplerea pământului, ci umplerea cerului cu cei răscumpăraţi prin Domnul Hristos.
Noe este un alt exemplu al vieţii de familie din lumea veche, prin care s-au împlinit interesele lui Dumnezeu de a salva creaţia, atunci când omenirea vinovată a fost trecută prin judecata apelor potopului. Ca să nu mai fie necesar un alt act creator, Dumnezeu a hotărât ca lumea creată să fie salvată printr-un eşantion şi pentru aceasta a ales familia lui Noe, căci el era singurul neprihănit în generaţia sa Geneza 6:9. Însă pentru această lucrare, Noe va fi angajat numai când va avea o familie şi când fiii săi, ca şi el, vor avea familii.
(Continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3
Telefon contact: 0745.021.424