Magda BĂNCESCU
„Elena Lasconi alege Câmpulung Muscel”, titulatură transformată din „Elena Lasconi iubeşte Câmpulung Muscel”, este invitaţia la dialog on-line a unui om minunat, pe care, drept vorbind, nu-l merităm, la cât de căpăţânoşi suntem uneori. Mai ales când vine vorba de curajul schimbării. Într-adevăr, Elena Lasconi a ales Câmpulung, în urmă cu 14 ani, când a achiziţionat o proprietate pe Valea Bărbuşii, moment în care a învăţat rapid drumul la Primărie, cu vecini, fără vecini, pentru a obţine normalitatea prezentului. Drum decent, apă şi canalizare, gazul fiind deja prea mult. Dacă n-aţi trecut vreodată prin Valea Bărbuşii, mai ales după săpăturile pentru îngroparea conductei de apă, nu înţelegeţi amărăciunea oamenilor locului, care înoată, la propriu, prin noroi. Dar nu se plâng cu voce tare şi asta din cauza greutăţii cu care l-au convins pe primar, după trei-patru mandate de rugăminţi la predecesorii săi, de a le asigura alimentarea cu apă. O facilitate pe care o găseai pe toate viroagele Muscelului, mai puţin pe această stradă a unui municipiu cu pretenţii europene, turistice sau te miri ce alţi gărgăuni frământă eminenţele cenuşii din administraţie.
Până să vadă strada în şantier, imagine de care lumea a avut parte, după cum spuneam, după tocirea povârnişului de ţară, ca să-l implore pe primar să-şi facă datoria şi faţă de aceşti cetăţeni, Elena Lasconi a aruncat o vorbă la supărare. Că va candida la Primărie. O vorbă care le-a cam şters rânjetele superioare de pe buze „ruginiţilor” de la conducerea oraşului, văzând ce reacţie de susţinere extraordinară a declanşat anunţul omului de televiziune. Care nu dorea decât o brumă de confort pe strada sa, nicidecum să ajungă moţul unei Primării în faliment nedeclarat.
Le-au îngheţat poantele de doi bani politicienilor noştri, siguri pe victorie, mandat după mandat, căci, până acum, la fiecare candidat anunţat, nu s-a pomenit ca electoratul să se manifeste în vreun fel. Nimeni nu se supăra, nimeni nu se bucura… totuna ne era. Or, de data aceasta, mesajul privind candidatura jurnalistului ProTv la Primăria Câmpulung, mai ales după preluarea lui de presa centrală, a stârnit sute de opinii, scrise şi nescrise, în favoarea acesteia. Manifestări de care comedianţii care conduc, de zeci de ani, târgul n-au avut parte. Aşadar, este o premieră şi pentru ei ca cetăţenii să ceară, din disperare, dintr-o nădejde renăscută subit, dintr-o încredere că a venit, în sfârşit, ziua aia, un anumit candidat. Şi dacă oamenii au cerut-o insistent în fruntea lor, este păcat să nu se fructifice această doleanţă, măcar încercând.
Elena Lasconi a ales Câmpulungul. În 2020, cred şi sper că noi o vom alege pe Elena Lasconi. Pentru că, la vară, nu mai avem veşnica scuză a opţiunilor dezastruoase de până acum: „N-am avut ce să alegem.” La următoarele locale, avem de ales între aceiaşi politicieni extrem de slabi, aserviţi afaceriştilor împreună cu care toacă banii noştri, urmaţi de echipe de aleşi interesaţi doar de nemeritatul 10% din indemnizaţia primarului, şi această femeie deosebită, care, revoltată de condiţia sălbatică a Văii Bărbuşii, vrea să facă ceva bun pentru toată lumea din oraş.
Realizând că treaba cu candidatura este serioasă şi că tot serios vorbesc şi aceia, deloc puţini, care văd în ea candidatul aşteptat, au sărit numaidecât bocitoarele „cimitirului” politic din fruntea Primăriei. Că, vezi Doamne, Elena Lasconi are un interes! Să dea Domnul să aibă un interes! O implorăm să aibă un interes. Interesul care le-a lipsit majorităţii primarilor încasatori de comision, de a vedea oraşul ca pe propria gospodărie, pe care o administrezi cu toată hărnicia de care eşti capabil. Iar interesul nostru este să ţinem de ea, să ne rugăm să nu se răzgândească în privinţa înscrierii în cursa electorală, căci e prea frumos ce ni se întâmplă ca să fie adevărat. Să avem, în sfârşit, un candidat care să ne şi placă.
Vestea tristă pentru pensionarii şi bugetarii din administraţie este că o plac tinerii, care, în general, nu votează la alegerile locale. Obişnuinţă care are şanse să se întrerupă la anul, cu urmări nefaste pentru scorul PSD, chiar şi al PNL, căci tinerii care i-au dat covârşitor votul lui Iohannis sigur nu agreează bufoneria liberală din Consiliu. Dacă tinerii vin substanţial la vot – situaţie nedorită de „ciolăniştii” de meserie – şi dacă părinţii votează pentru copiii lor… s-ar putea să fie şansa noastră.
De aceea îndrăznim să vă îndemnăm, cu toată responsabilitatea, să aveţi curajul de a alege bunul simţ. Să alegem un om bun, cu palmele muncite, care crede în ce e drept şi ce e bine. Să alegem un om mare, care nu ne face să ne simţim mici. Să scăpăm de tovarăşii directori produşi de comunism, cu aere de jupâni de Câmpulung, de care vă plângeţi că vă tratează ca pe preşul de la intrare. Care-şi vor trece funcţiile până şi pe cruce, căci funcţiile le-au slujit, nu oamenii! Să scăpăm de şpriţari, de agramaţi, de îngâmfaţi, de potlogari pe banul public şi de slugoii de primar, de la toate partidele, care îi fac jocurile! Şi interesele acelea, de care o acuzaţi pe candidata care nici n-a apucat să-şi prezinte intenţiile oficial! Haideţi să scăpăm de dialogul de bufet comunal din Consiliul Local, eliminând prin vot golănia, lenea şi servilismul! Haideţi să curăţăm „mucegaiul” din fruntea Câmpulungului şi să punem în locul lui tinereţe, prospeţime, inteligenţă şi chef de muncă!
Oameni buni, Elena Lasconi nu vine la căpătuială, la Câmpulung. Punând-o primar, nu-i facem ei un bine, ni-l facem nouă. E un om realizat, împlinit profesional, la Bucureşti, pe care, cel mult, îl puteţi acuza de idealism când vorbeşte despre un Câmpulung cu şanse să arate ca oricare oraş dezvoltat al ţării, dacă primarul este ceea ce trebuie. Un Câmpulung aşa cum noi nu-l vedem şi nu-l simţim. Pentru că ne-a fost răpit optimismul de către această clasă politică învechită, de care a venit vremea să ne despărţim.