Softul pe care o companie timişoreană încearcă să-l vândă Primăriei Câmpulung, pentru plata cu SMS şi cardul şi verificarea on-line a şoferului parcat în centru, este şi în avantajul turiştilor, sunt de părere partenerii aşezaţi la masa dialogului. N-au fost daţi ca exemplu turiştii atraşi de Muscel, căci aceştia sunt într-o cantitate neglijabilă pe lângă cei având ca destinaţie Valea Prahovei, care includ Câmpulungul pe traseul lor, la dus ori la întors, ca să evite aglomeraţia de pe DN1. Câmpulungul trage nădejde că va profita şi el, mai mult ca până acum, pe seama turismului prahovean. Cum? Prin opririle pe care le fac la noi, pentru un pateu şi o cafea, românii şi străinii aflaţi în tranzit, bucuroşi de uşurinţa cu care pot plăti parcarea prin aplicaţia negociată în prezent de părţi. Căci atât putem oferi noi turiştilor, în acest stadiu: prăjituri şi patiserie vestite dincolo de graniţele judeţului şi, în curând, aplicaţii pentru parcare pe telefon, la îndemâna celor care fac de toate cu mobilul. Pentru vârstnicii locului, care sunt destui, spre norocul majorităţii PSD-iste, va fi aplicată varianta cash, adică bancnota introdusă în parcometru, care eliberează tichetul de pus în parbriz.
Şi-acum vine partea complicată pentru dragii noştri poliţişti locali, despre care Ţâroiu vrea să credem că, indiferent ce-au făcut până acum, nu vor mai face de acum înainte. Şi asta pentru că sunt în joc încasările la buget, pe care le pun în pericol cu lozinca: „Eu, când vreau să fluier, fluier”. Ascultându-l pe trimisul firmei care vinde aplicaţia prin care se va face plata, dar şi controlul celor care au plătit sau n-au plătit – neavând în parbriz dovada eliberată de parcometru -, s-a născut întrebarea: cum vor fi descoperiţi? Foarte simplu: poliţistul local va avea pe telefon un program în care se introduce numărul de înmatriculare al maşinii, poate chiar o poză a plăcuţei cu numărul, şi află cui aparţine. Dacă Primăria noastră se scotoceşte bine de bani, firma de la Timişoara ne vinde şi un sistem modern, cu imprimante mobile, care emit pe loc amenda, scutindu-l pe agent să facă muncă de scrib la birou.
Chestiunea sancţionării scârţarului care nu se îndură de doi lei, cât costă ora de parcare, ţine, fireşte, de poliţistul local, care, om al locului, se cunoaşte cu oamenii locului. Şi îi cunoaşte pe cei cu limuzine ori SUV-uri de lux, la care nu se dă, de teamă, de ruşine, de slugărnicie ori alte motive care îi pot face scăpaţi taman pe cei cu bani. Are curaj să-i verifice şi pe ăia?!, l-au întrebat, în glumă, jurnaliştii pe primar dacă va fi controlată on-line şi „lumea bună”, care ţine oraşul cu afacerile sale. Curate ori ba. În sfârşit, ideea este de a împinge pârlitul nostru târg în secolul XXI, cu sistemele acestea moderne, cu care copiii jonglează dinainte de a învăţa să scrie, microb care i-a atins, încet-încet, şi pe părinţi şi bunici. Context în care am auzit din nou despre conceptul de „smart city” spre care tinde primarul Liviu Ţâroiu, care, atunci când lansează public teoriile acestea de „oraş inteligent”, uită câtă lume proastă îl populează. Dovadă sunt munţii de mizerie strânşi zilnic după ăştia „smart” şi îngălaţi, care te fac să-ţi pară rău după banii băgaţi în lucrări pângărite cu mucuri de ţigară, coji de seminţe, recipiente de cafea, bere şi sucuri.
Revenind la subiectul depistării şoferilor care au plătit altfel decât la parcometru, musafirul de la Timişoara, necunoscând, probabil, întinderea centrului, spunea că verificarea acestora în aplicaţia pe care încearcă s-o vândă municipalităţii se va face prin sondaj. Adică poliţistul îşi alege ce maşini verifică – şi aici au mustăcit ziariştii, intuind că alegerea se face după cum recunoaşte maşina „în culpă” – deşi la un număr de maxim 450 de locuri de parcare… să fim serioşi! Sondajul este jenant! Chiar musafirul de la Timişoara recunoaşte că două echipaje de Poliţie n-au ce face la o palmă de centru, în care se presupune că mai mulţi sunt şoferii care apelează la parcometru decât cei fideli tehnicilor moderne, poate şi de teama că ajung să fie amendaţi, din cauză că le e lene poliţiştilor să-i caute în sistem. „La 200 de locuri de parcare – câte sunt gata în prezent -, două echipe, vă garantez că, dacă ies în câte două sesiuni de câte o jumătate de oră, pot să-i găsească.” La un asemenea optimism al oaspetelui de la Timişoara, referitor la umplerea timpului de lucru al localilor cu controlarea şoferilor, n-ar fi rău să-l oprim ca şef al Poliţiei Locale.
Teoretic, nici n-ar avea de ce să leşine alergând de la o maşină la alta, în parcări monitorizate video, unde, din nou, cu ajutorul aplicaţiei salvatoare pentru buget, cel care supraveghează află câte sunt plătite din cele parcate. Şi-atunci, zice Ţâroiu, dacă ai multe neplătite, iese, cităm, „un deştept îmbrăcat în uniformă” şi testează „terenul”. Ce e frumos la aplicaţia asta a timişorenilor este că nu ne verifică numai pe noi, plătitorii de taxă, dar îi verifică şi pe poliţişti dacă, la rândul lor, îşi fac treaba, asigurându-se că toţi cei staţionaţi pe locurile marcate sunt în regulă.
Şi o ultimă informaţie care o să-l „bucure” enorm pe şeful Pieţelor: parcările taxate de Vlădescu, în calitate de director al societăţii Consiliului Local, vor fi preluate de ADP şi prevăzute cu două parcometre, unul pe o parte, altul pe cealaltă parte. După socotelile lui Ţâroiu, să ţii şase încasatori depăşeşte veniturile din parcările Pieţei, unde avem o îndoială în privinţa corectitudinii taxării, de vreme ce primarul se plânge de încasări într-o zonă veşnic plină de maşini.